Actualitatea lui Mihai Viteazul in fata diversiunilor contra poporului roman

La 1 noiembrie si la 1 decembrie s-au petrecut evenimente importante in viata poporului nostru, pe care avem datoria sa le comemoram. La 1 noiembrie, dupa victoria de la Selimbar, Mihai Viteazul a intrat cu oaste si mare alai in Alba Iulia, realizand apoi in mai 1600 prima mare unire, de la Nistru pana la Tisa. Ecoul ei va fi nepieritor in istoria poporului roman. Dupa mai bine de 300 de ani, dupa unirea Basarabiei si a Bucovinei, adunarea reprezentantilor poporului de pe tot cuprinsul Transilvaniei, reunita la Alba Iulia la 1 decembrie, va pune bazele celei de a doua mari uniri, a Romaniei Mari.

In istorie se schimba imprejurarile, in functie de contextul in care se desfasoara evenimentele, dar pericolele raman constante. Asezarea noastra geografica ne-a impus aceleasi pericole ca si pe timpul lui Mihai Viteazul. Astazi, in cazul nostru, ele nu se mai exprima prin atac armat, dar se exprima intr-o forma noua, prin diversiune.

Astazi, sunt doua mari diversiuni contra poporului roman; diversiunea balcanica, prin inlaturarea unei jumatati istorice a poporului roman de la sud de Dunare, promovata de state interesate; ea se face prin negarea romanitatii acesteia, prin negarea identitatii numelui de Valah, Vlah, Vlas, nume date de alte popoare pentru Romani, cu acela de roman, de parca pana la 1859 n-ar fi fost numita de catre straini si Tara Romaneasca, tot Valahia. Pe baza acestui tertip, bun pentru persoane fara cultura, se prezinta in Serbia Romanii, chiar cei din Voivodina, ca popor deosebit de „Valahii” din regiunea Timocului, in Grecia Aromanii –kutovlahii- ca deosebiti de Romani, in Bulgaria se neaga existenta minoritatilor. Exemplele de mai sus amintesc bine cunoscuta reteta stalinista de popor si limba „moldoveneasca”.

In paralel, o mana de oameni in tara acrediteaza ideea ca Aromanii ar fi minoritate nationala in Romania. E mai mult decat grotesc! Continuand pe aceasta masura, sasii sau svabii, de exemplu, deoarece nu sunt intelesi de nemtii nevorbitori ai dialectului lor, ar trebui sa fie considerati alt popor! I-am cunoscut pe Aromani, si in romanul „Bariera” am descris, printre altele, viata lor framantata, in timpul razboiului civil din Grecia.
Cealalta diversiune care vine de la Apus, este cea central europeana, astazi exprimata prin inventarea unui termen de anihilare prin confuzie, a identitatii si originii noastre, termenul inexistent de Rom, ca nume „national” al tiganilor. (Desigur ca atunci cand Istvan Valyi, studentul ungur de la Viena, a recunoscut cuvinte din limba unor studenti indieni ca identice cu cele pe care le cunostea din limba fierarilor sau potcovarilor tigani de pe latifundiile tatalui sau, si le-a publicat in „Wiener Anzeigen” la 1763, nu s-a gandit niciodata la inventia numelui de Rom, inexistent ca nume de natiune.) Termenul rom – mai corect drom – in vechea lor limba, derivand din sanscrita, inseamna „om” , dar nicicand o „natiune”.

Cum poate fi atunci numele Tarii si al natiunii – si ca atare identificativ in cuvintele indicand institutiile tarii, sau activitatile ei, ca Rom telecom, Rom petrol, Rom arta, Tarom, etc, etc.- unul si acelasi cu acela, nascocit in Europa centrala, care prin impostura, sa nu zic furt, este atribuit tiganilor? Este o indiferenta profunda la soarta tarii, a acelora de la noi care manipuleaza acest termen in mass-media, sau creeaza manelele tiganesti, sau deopotriva manelele americane, cu care, ca un popor fara limba, ne prezentam, nu numai pe scenele interne, dar si in afara, la mincinosul Eurovision, etc., care de eurovision nu are nimic. (Acelasi dispret pentru patrie si natiune, impus de acei care cred ca etalonul de civilizatie si libertate in Europa este sinonim cu „casatoriile” intre homosexuali si nu inteleg ca sunt facute tocmai pentru distrugerea lor si a Europei.).

Grecia s-a opus admiterii la ONU a fostei republici iugoslave Macedonia pana ce aceasta nu si-a schimbat numele in…FYR (Former Yougoslav Republic)! Aceasta numai pentru ca sa nu aiba acelasi nume, sa nu se confunde cu Macedonia, provincia greceasca. Dar sa fi avut ex-republica iugoslava acelasi nume cu Elada, sau Grecia, cum este cazul nostru cu Rom si Romania, romani si limba romana, ce-ar fi facut?

Un om genial in istoria noastra – si nu se insista deajuns asupra geniului sau istoric, confundandu-se inceputul constiintei nationale, de catre unii istorici, cu revolutia franceza – a intuit si a infruntat (spre deosebire de conducatorii nostri de astazi) pericolele la care asezarea noastra geografica, intre Balcani si centrul Europei, ne expune. Pentru ca in istorie se schimba imprejurarile, dar PERICOLELE raman. Adica, formele de manifestare ale amenintarilor la adresa unei natiuni in decursul timpului, se schimba in functie de circumstante, dar constanta lor ramane. Mihai Viteazul le-a infruntat eroic si cu geniala intuitie, acum patru secole.
El a inceput cu planul balcanic, provocat de pericolul cel mai mare atunci, imperiul otoman, a luptat la sud de Dunare, ajungand pana in trecatorile Balcanilor – generalul sau, Baba Novac, pana la Sofia -, neutralizand amenintarea otomana. Dar nestatornicia principilor ardeleni in politica cu Turcii, aleanta lor cu Polonia filo-turca (de pe vremea lui Stefan Bathory, principele Ardealului, ajuns rege al Poloniei), l-au adus la planul DACIC, central-european. Cu intuitie geniala si hotarare fulgeratoare, el a intrat in Ardeal si a inceput epopeea care l-a dus la constituirea primului stat unitar romanesc, la 1600. Acestei existente unitare i s-a opus insa de la apus Austria, care-i va ajuta pe nobilii unguri rebeli iar generalul imperial Basta nu va pregeta, pe Campia Turzii, in fata crimei; de la miaza noapte Polonia va desavarsi opera de distrugere a primului stat unitar romanesc, intrand cu oaste in Moldova si Muntenia.

Cand dupa mai putin de doua secole, Polonia va inceta sa existe, un nou vecin ajuns pe Nistru abia la 1792, va spinteca Moldova la 1812 si va pune in pericol existenta celor doua principate romanesti extracarpatice, prin numeroase ocupatii militare. Spre deosebire de secolele anterioare, amenintarile istorice isi schimba formele de manifestare, in functie de contextul istoric, dar raman, aparand astazi in forme noi, mai subtile.

Astazi exista o diversiune balcanica, prin nerecunoasterea ca minoritati si desnationalizarea a intinse mase de romani in Serbia, Grecia, Bulgaria, Albania, folosind in unele din aceste state diversiunea nominala cu „valahi” si romani, ca dealtfel in Republica Moldova, de catre urmasii lui Stalin, cu „moldovenii”, nume al locuitorilor unei provincii, dar nu al natiei!

Apoi, exista diversiunea cu paronimul (aproape omonimul) rom, aparuta intai in spatiul central european, extinsa dupa tratatele de la finele primului razboi mondial, astazi, dupa 1989, extinsa la scara exponentiala in Europa, care anihileaza pe romani, dintr-o trasatura de condei, excluzandu-i din randul popoarelor europene, asimilandu-i cu tiganii! In conditiile bombardamentului mediatic, ale asa zisei globalizari, aceasta confuzie este foarte periculoasa! Razboaiele azi sunt asimetrice, in cazul Romaniei ele se duc prin aceste diversiuni si prin economie; economic, pentru a indeplini programele – planurile – organismelor financiare internationale, a fost pusa pe butuci intreaga industrie a tarii imediat dupa 1989, pentru a transforma tara intr-o piata de desfacere a Apusului si, fara razboi, Romania deja a pierdut trei milioane de oameni, in cea mai mare parte tineri, multi calificati, deveniti brate de munca ieftine, destinati desnationalizarii si asimilarii, de catre statele din Occident.

Acestea sunt noile modalitati de exprimare, azi, ale imperialismelor de aproape si de mai de departe

Dar, asa cum s-a intamplat totdeauna, imperiile pier, dar natiunile – acelea care vor sa traiasca -, raman. Dar numai acelea care vor sa traiasca si-si au conducatorii pe masura acestui scop, precum odinioara un Mihai Viteazul sau Stefan cel Mare.

de Emil Petru Ratiu, Roma, Italia

| Romanian Global news