Minunea prin care Sfantul Arhanghel Gavriil a daruit Bisericii cantarea Axionului Maicii Domnului – Cuvine-se cu adevarat…

Cantarea aceasta la inceput se canta la o chilie a Manastirii Pantocratorului ce se numeste Sf. Arhanghel Gavriil Axion estin, la locul cel numit Adin, pentru minunea aceasta ce o vom povesti acum. La schitul Protatului, ce se afla langa Careia, aproape de locul Manastirii Pantocratorului, este o vale mare unde se afla multe chilii. La una din aceste chilii, ce era cinstita in numele Adormirii Doamnei de Dumnezeu Nascatoare, locuia un ieromonah batran si imbunatatit, impreuna cu un ascultator (ucenic – n. red.) al sau. Si fiindca era obiceiul a se face priveghere in fiecare duminica la schitul Protatului, intr-una din sambete, seara, vrand sa mearga batranul la priveghere, zice ucenicului sau: „Fiule, eu ma duc sa ascult privegherea dupa obicei, iar tu ramai la chilie si precum vei putea citeste randuiala ta”. Si asa s-a dus. Deci dupa ce a trecut seara, iata bate cineva la usa chiliei, iar fratele alearga si deschide si vede ca era un monah strain, necunoscut lui, care intrand a ramas in chilie in noaptea aceea. La vremea utreniei, sculandu-se au cantat amandoi randuiala utreniei. Si cand au ajuns la: „Ceea ce esti mai cinstita…” monahul de loc canta numai: „Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii…” si celelalte pana la sfarsit, adica obisnuita cantare veche a Sfantului Cosma, facatorul de cantari, iar monahul cel strain facea alt inceput cantarii, asa: „Cuvine-se cu adevarat sa te fericim Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru”. Apoi a adaugat si: „Ceea ce esti mai cinstita…” pana la sfarsit.

Asadar, auzind monahul cel de loc s-a minunat si a zis catre cel ce parea strain: „Noi cantam numai Ceea ce esti mai cinstita…, iar Cuvine-se cu adevarat… niciodata nu am auzit, nici noi, nici cei dinainte de noi. Deci te rog, fii bun si scrie-mi si mie cantarea aceasta, pentru ca sa o cant si eu Nascatoarei de Dumnezeu”. Iar acela raspunzand a zis: „adu-mi cerneala si hartie ca sa scriu”; la care cel de loc a zis: „Nu am nici cerneala, nici hartie”. Atunci monahul cel ce parea strain a zis: „Adu-mi o lespede”. Si monahul alergand a aflat o lespede si i-a adus-o. Deci luand-o pe ea, strainul a scris pe dansa cu degetul lui zis-a cantare, adica: „Cuvine-se cu adevarat…” Si, o, minune! Atat de adanc s-au sapat slovele in lespedea cea vartoasa, ca si cum s-ar fi scris pe ceara moale. Apoi a zis fratelui: „De acum inainte asa sa cantati si voi si toti dreptcredinciosii”. Si acestea zicand s-a facut nevazut. Caci era sfantul inger trimis de la Dumnezeu, ca sa descopere cantarea aceasta ingereasca si care este preacuviincioasa Maicii lui Dumnezeu. Si mai precis a fost Arhanghelul Gavriil, precum se arata aceasta din titlul cel scris deasupra la sinaxarul lunii iunie, in ziua 11, adica Soborul Arhanghelului Gavriil din Adin. Caci parintii, de atunci faceau sobor, praznic si liturghie in fiecare an la zisa chilie din Adin, intru pomenirea minunii, cinstind si slavind pe Arhanghelul Gavriil, care din inceput pana la sfarsit a stat dumnezeiesc cantaret al Nascatoarei de Dumnezeu, si hranitor si slujitor si vesel binevestitor al ei. Asa a slujit si spre descoperirea acelei cantari a Maicii lui Dumnezeu, ca unul ce numai lui dupa toate i se cuvine aceasta slujba.

Deci dupa ce a venit batranul de la priveghere si a intrat in chilie a inceput ascultatorul lui a canta: Cuvine-se cu adevarat… dupa cum ingerul ii poruncise si a aratat batranului sau si lespedea aceea, cu ingereasca scriere sapata. Iar el auzind si vazand a ramas uimit de aceasta minune. Deci luand amandoi lespedea aceea scrisa de inger au mers la Protatul si au aratat-o la cel mai intai al Sfantului Munte si la ceilalti batrani ai obstescului sobor, povestindu-le toate cele ce se facusera, iar ei au slavit cu un glas pe Dumnezeu si au multumit Doamnei noastre de Dumnezeu Nascatoare pentru prea slavita aceasta minune. Apoi au trimis lespedea la Constantinopol, la patriarh si la imparat, insemnandu-le prin scrisori toata cuprinderea acestei minuni ce s-a facut. Deci de atunci aceasta cantare ingereasca s-a transmis in toata lumea, ca sa se cante Maicii lui Dumnezeu de catre toti dreptcredinciosii. Iar sfanta icoana a Nascatoarei de Dumnezeu ce se afla in biserica celei chilii, in care s-a facut minunea, s-a dus de catre parintii Sfantului Munte in Biserica Protatului si acolo se afla si astazi, asezata in Sfantul Altar, deasupra scaunului celui de sus. Pentru ca inaintea acestei icoane s-a cantat, de catre Arhanghelul Gavriil, cantarea aceasta. Iar chilia a fost numita „Axion estin”, adica „Cuvine-se cu adevarat”. Si valea aceea, in care se afla chilia, se numeste de catre toti pana astazi „Adin”, care inseamna „a canta”, sau „cantare”, pentru ca intru aceasta s-a cantat intaia ingereasca si prea cuvenita Maicii lui Dumnezeu cantarea aceasta.

| Popas duhovnicesc