Mitropolitul Serafim de Kythire:Toate Bisericile Ortodoxe care deraiaza, incluzand si Biserica locala a Patriarhiei Ecumenice, trebuie rechemate la randuiala

Mitropolitul Kythirelor si Antikythirelor, in scrisoarea sa adresata Arhiepiscopului Atenei, solicita:

 CONVOCAREA SINODULUI PENTRU DEZBATEREA GRAVELOR PROBLEME DOGMATICE SI ECLEZIOLOGICE

 Nu este posibil sa lasam la … „mila lui Dumnezeu” teologia „postpatristica” prin care se blasfemiaza Duhul Sfant, evolutia necontrolata a dialogurilor teologice cu papistasii, teologia postmodernismului, care este de factura protestanta, denaturarea tainei Botezului de catre Biserica Ortodoxa a Serbiei, care copiaza modul papistas de botezare, precum si impreuna-rugaciunile Patriarhului Ecumenic cu papistasii eretici si cu armenii sau impreuna-rugaciunile si impreuna-liturghisirile acestuia cu clerici care nu au preotie canonica. Toate Bisericile Ortodoxe care deraiaza, incluzand si Biserica locala a Patriarhiei Ecumenice, trebuie rechemate la randuiala. Pentru ca aceste chestiuni nu sunt particulare, ci panortodoxe si isi au sursa in Sfanta Evanghelie, in Sfanta Scriptura si in Sfintele Canoane comune [tuturor Bisericilor Ortodoxe] si in dogmele ortodoxe ale credintei noastre si nimeni nu are dreptul sa le incalce.

In scrisoarea sa adresata Presedintelui Sfantului Sinod – Arhiepiscopul Atenei, kir Ieronim –, Inaltpreasfintitul Mitropolit al Kythirelor si Antikythirelor, kir Serafim, cunoscut in intreaga Biserica Ortodoxa pentru pozitiile sale antiecumeniste,  antipapistase si antieretice, exprima nelinistea sa fata de evolutia Bisericii Ortodoxe, de falsificarea Adevarului si a masluirii mesajului mantuitor evanghelic al acestuia. Inaltpreasfintitul Mitropolit cere de la Presedintele Sinodului Permanent sa aduca in dezbaterea Sinodului chestiuni grave pe care le-au propus deja prin documente si declaratii Inaltpreasfintitii Mitropoliti: Serafim al Pireului, Pavlos al Glyfadei, Ambrozie al Kalavrytelor si Eghialiei, Andrei al Konitsei si Ieremia al Gortynei si Megalopoleos-ului.

Inaltpreasfintitul Mitropolit al Kythirelor si Antikythirelor in scrisoarea sa catre Arhiepiscop cere sa se discute in Sinod si sa se ia decizii asupra urmatoarelor probleme:

 1) „Cardul Cetateanului”,

2) falsificarea Tainei ortodoxe a Botezului de catre Biserica Ortodoxa a Serbiei, care copiaza modul papistas de botezare si astfel contravine traditiilor Bisericii Ortodoxe,

3) participarea necanonica a reprezentantilor papistasi si armeni la Vecernia Dragostei [Vecernia Pastelui, a Doua Inviere, n.tr.], in cadrul Patriarhiei Ecumenice, pe durata careia au citit imbracati in vesminte liturgice Evanghelia Dragostei, intrand prin Usile Imparatesti ca si cum ar fi fost preoti canonici,

4) dezaprobarea pe care a primit-o Mitropolitul Glyfadei, kir Pavlos, din partea Episcopului Sinodal competent cu dialogul interortodox, pentru faptul ca a solicitat ca dezbaterile si deciziile asupra mersului dialogului teologic cu papistasii sa fie supuse aprobarii plenului Sinodului,

5)      teologia „postpatristica” si teologii „postpatristici” care blasfemiaza pe Duhul Sfant, asa cum a demonstrat Mitropolitul Gortynei si Megalopoleos-ului,

6)      teologia „postmoderna” care este de factura protestanta.

Inalpreasfintitul Mitropolit al Kythirelor si Antikythirelor, kir Serafim, solicita Arhiepiscopului ca temele mentionate mai sus sa nu fie lasate … „la mila lui Dumnezeu”. Nu sunt chestiuni particulare, atrage atentia, ale Bisericilor locale de aceeasi credinta, ci comune, universale si panortodoxe. Temele acestea, subliniaza, se intemeiaza in Sfanta Evanghelie si in intreaga Sfanta Scriptura, in Sfintele Canoane si in Sfintele Dogme comune ale credintei ortodoxe.

SCRISOAREA

Textul integral al scrisorii Inaltpreasfintitului Mitropolit al Kythirelor si Antikythirelor, kir Serafim, catre Arhiepiscopul Atenei si Presedintele Sinodului Peramenent, kir Ieronim, in care subliniaza indirect, dar clar, ca trebuie chemate la ordine Bisericile Ortodoxe (inclusiv Patriarhia Eecumenica):

„Preafericite Sfinte Presedinte, Inaltpreasfintiti Sinodali,

Mai intai de toate doresc ca prin prezenta sa adresez inca o data urarea de grabnica insanatosire si restabilire a sanatatii Voastre, a Preafericitului Presedinte, pentru a Va putea continua nestingherit implinirea datoriilor de o coplesitoare raspundere pe care le aveti in calitate de Intaistatator si Presedinte al Sfantului Sinod al Bisericii Elene.

In continuare sa mi se permita, Preafericite si Inaltpreasfintiti Sinodali, sa semnalez pe scurt acele decisive subiecte, arzatoare si urgente, care preocupa Biserica noastra si despre care au scris preoti si respectabili frati ai Nostri, Impreuna-Episcopi, dar pana in prezent nu s-a facut auzita oficial si competent vocea Bisericii, a celor mai inalte organe administrative ale acesteia.

1. Tema arzatoare si nelinistitoare pentru milioane de crestini a Cardului Cetateanului, in legatura cu care au avut loc numeroase manifestatii si evenimente si s-au dat publicitatii multe luari de pozitie, printre care se numara si documentul pe aceasta tema care V-a fost adresat de Inaltpreasfintitul Mitropolit al Kalavrytelor si Eghialiei, kir Ambrozie. Proiectul de lege pe aceasta tema a fost deja depus spre aprobare in Parlamentul Grecilor, fara ca anterior, potrivit promisiunii Ministrului de Interne, domnul Ioannis Ragkousis, sa fie adus la cunostinta Sfantului nostru Sinod pentru ca Biserica sa-si exprime pozitiile asupra acestuia. Sfanta Chinotita a Sfantului Munte a luat o pozitie clara in acest sens, in timp ce noi, Episcopii care constituim plenul venerabilului nostru Sinod am pastrat tacerea pana in clipa de fata.
2. Multimile „revoltatilor”, ale semenilor nostri, se sprijina in multe privinte pe increderea in Mama Biserica, unde multi gasesc scapare pentru nevoile lor de trai si pentru painea cea spre fiinta, dar si pentru ravnita iesire din criza morala si duhovniceasca, si astfel, iesind din criza morala si duhovniceasca, sa gaseasca solutii in aceasta „umflata” criza economica. Acesti oameni se sprijina in Biserica, in ciuda scandalurilor bisericesti si a diferitelor situatii deplorabile care eventual sunt infatisate publicului. Ei se sprijina deci in Maica Biserica considerand-o Arca a Mantuirii, tezaurizatoarea dumnezeiescului har, iconoama a Tainelor lui Dumnezeu si depozitara a dumnezeiescului Adevar mantuitor, detinatoare a ancorei sigure a credintei noastre. Biserica constituie unica nadejde, scapare si mantuire a noastra. De aceea, raspunderea noastra, a Pastorilor Bisericii, este intreit mai mare si ne revine in intregime, daca nu ne dovedim vrednici si consecventi cu misiunea noastra sau, inca mai rau, daca smintim pliroma Bisericii noastre, daca nu pazim, ca pe lumina ochilor, nefalsificata, sfanta credinta si traditie ortodoxa sau daca desconsideram pastrarea si marturisirea invataturii dogmatice si bisericesti curate si predaniile evanghelice, ascetice si duhovnicesti (…).

Daca si noi ii vom dezamagi pe „revoltati” in chestiuni care tin de credinta si traditia ortodoxa, in subiectele deja molipsite de falsificare a adevarului si de masluire a mesajului mantuitor al Evangheliei, daca ii vom dezamagi incurcandu-ne in tentaculele ereziei, ale inselarii si ale comuniunii cu ereticii si cu cei excomunicati, atunci vai noua!, situatia va fi mai sumbra si mai  nefericita ca niciodata si omeneste vorbind vom ajunge in mare impas.

Inaltpreasfintitul Mitropolit al Pireului, kir Serafim, in documentele recente adresate Preafericirii Voastre, semnala:

a) abaterea eretica a Patriarhiei Serbiei in savarsirea Sfintei Taine a Botezului nu prin procedura traditionala a intreitei cufundari si ridicari, ci prin stropire (botezul papistasilor) sau prin turnare de apa, fapt care invalideaza botezul ortodox si constituie o deviere de la traditia ortodoxa, cu tot ce decurge din aceasta, si un impediment de netrecut in comuniunea ecleziala cu celelalte Biserici Ortodoxe, asa cum prezinta in analiza sa exhaustiva Mitropolitul Serafim, si

b) participarea necanonica, imbracati in vesminte liturgice, a reprezentantilor papistasilor si armenilor in Catedrala Patriarhala a Bisericii Primului Tron a Constantinopolului, in timpul Vecerniei patriarhale a Dragostei [Vecernia Pastelui], cand ambii reprezentanti – imbracati cu vesminte – au citit in limba lor Evanghelia Dragostei, intrand prin Usile imparatesti ale Catedralei Patriarhale ca si cum ar fi fost clerici canonici aflati in comuniune bisericeasca.

Acest act, inadmisibil si de neiertat din punct de vedere canonic, de vreme ce este vorba de liturghisitori care nu mai au comuniune euharistica cu noi, se situeaza din punct de vedere al gravitatii mai sus de simpla impreuna-rugaciune si mai jos de impreuna-liturghisirea si de impartasirea din Potirul comun. Si, daca simpla impreuna-rugaciune atrage dupa sine o grea canonisire: „Daca cineva s-ar ruga, chiar si in casa, impreuna cu cel afurisit – scos din comuniune –, acela sa se afuriseasca, Canonul 10 Apostolic[1], cum se stabileste canonisirea pentru impreuna-liturghisirea, inteleasa in sens mai larg, la Dumnezeiasca Liturghie oficiala a celui mai inalt dintre Praznicele Imparatesti, tinand seama de faptul ca absolut nimeni, nici macar Intaistatatorii Bisericilor Ortodoxe Locale nu fac exceptie de la acest canon?

Astfel stand lucrurile, impreuna-liturghisirea este un impediment in comuniunea bisericeasca, pentru ca „se ridica astfel hotarele vesnice pe care le-au asezat Parintii”. Asta, si pentru ca actul impreuna-liturghisirii, in loc sa contribuie la adevarata apropiere si comuniune dupa Dumnezeu [a celor rupti de Biserica], nu face decat sa acumuleze probleme de constiinta si culpabilitate datorate incalcarii Sfintelor Canoane, sa provoace pierderea increderii si sa devina un factor provocator de sminteala si de pierdere a sufletelor „pentru care a murit Hristos”.

1. Un alt frate al nostru in Domnul, Inaltpreasfintitul Mitropolit al Glyfadei, kir Pavlos, solicitand, prin documentul sau cu nr. 484/12-4-2011, adresat Sinodului Permanent, „ca deciziile Comisiei Sinodale pentru Relatii Interortodoxe si Interreligioase a) privitoare la participarea Bisericii Greciei la Consiliul Mondial al Bisericilor si la b) Dialogul cu Romano-Catolicii, cu Protestantii si cu orice alta grupare din afara Bisericii – decizii aprobate deja de Sinodul Permanent – sa se introduca spre dezbatere si aprobare in Plenul Sinodului Bisericii Greciei, pentru ca sunt extrem de serioase si au urmari duhovnicesti extrem de importante …” a fost dezaprobat de un mai proaspat impreuna-episcop al nostru, desi propunerile Mitropolitului Glyfadei sunt corecte si indicate.
2. Se impune ca propunerile de mare actualitate si urgente ale Inaltpreasfintitilor Mitropoliti Ambrozie al Kalavrytelor si Eghialiei si Andrei al Dryinoupoleos-ului, Pogonianei si Konitsei cu privire la numirea de noi preoti parohi si la salarizarea clerului, sa obtina atentia cuvenita.

 si

1. Luarea de pozitie in duhul Parintilor Bisericii a Inaltpreasfintitului Gortynei si Megalopoleos-ului, kir Ieremia, impotriva teologiei „postpatristice” si a teologilor „postpatristici”, ca fiind blasfemie impotriva Duhului Sfant (care si in esenta asa se intampla), este corecta si vrednica de atentie. Acelasi lucru este valabil si pentru caracterul relativ al principiilor pe care se bazeaza [teologia] „postmodernitatii”, de factura protestanta. Protestantismul este punctul de plecare atat pentru viziunea „postpatristica”, cat si  pentru cea „postmoderna”, propunand ca toate temele teologice sa se redefinesc permanent pe temeiuri si date mereu noi, mereu altele (fapt care o exclude astfel din traditia ortodoxa solida si neschimbabila).

Preafericite, Inaltpreasfintiti Sinodali,

Cu smerenie consider ca – prin toate cele expuse mai sus si prin care imi exprim deplinul acord cu Inaltpresfintitii Mitropoliti pomeniti mai sus si semnez si eu cu toata inima luarile lor de pozitie – este necesar ca Sfantul Sinod sa ia pozitie oficiala si responsabila, pentru ca sunt teme extrem de serioase si preocupa cu neliniste pliroma crestina a Preasfintei noastre Biserici si prin urmare trebuie sa preocupe si pe venerabilul nostru Sinod.

Sa nu lasam, pentru Dumnezeu!, aceste subiecte dogmatice si bisericesti, mai importante decat oricare altele, „la mila lui Dumnezeu …”, pentru ca avem o raspundere foarte mare. Nu sunt chestiuni particulare ale Bisericilor locale de aceeasi credinta, ci comune, universale si panortodoxe, pentru ca temele acestea se intemeiaza in Sfanta Evanghelie si in intreaga Sfanta Scriptura, in Sfintele Canoane si in Sfintele Dogme comune ale credintei noastre crestine. Cand, spre exemplu, o Biserica de aceeasi credinta procedeaza la impreuna-rugaciuni cu eterodocsii, cu ereticii sau cu cei de alta religie, cand ofera Sfintele Taine celor care, potrivit Dreptului Canonic al Bisericii noastre, sunt afurisiti, atunci cand impreuna-liturghiseste cu acestia, in sensul propriu sau in sensul mai larg al cuvantului, in timpul dumnezeiestilor slujbe, si daca eventual accepta, Doamne fereste!, casatoria sau hirotonia homosexualilor sau desfiintarea impedimentelor la preotie s.a., atunci celelalte Biserici de aceeasi credinta, ca sa poata avea comuniune bisericeasca fara impedimente cu acea Biserica, se impune sa o recheme la randuiala. Si acest lucru nu constituie in nici un caz amestec in treburile interne ale unei Biserici Locale de aceeasi credinta.

Daca foarte recent s-a rupt comuniunea bisericeasca dintre doua Patriarhii Ortodoxe[2] datorita unei probleme de randuiala canonica, dar nu si dogmatica, cu cata sensibilitate si cu cata frica de Dumnezeu si cutremur trebuie sa abordam teme teologice si dogmatice mai importante decat neoranduiala jurisdictionala!

Implorand intelegerea Voastra si abordarea cu discernamant a temelor actuale si arzatoare de mai sus spre binele pliromei crestine a Bisericii noastre, raman,

Cu cel mai profund respect, cel neinsemnat intre Episcopi

† Mitropolitul Serafim al Kythirelor

Ὀρθόδοξος Τύπος, 1 iulie 2011, nr. 1885, pp. 1, 7.

Traducere Anna Theodorou | Graiul Ortodox