Semnificatia icoanei Nasterii Domnului

In multe icoane cu reprezentari ale Nasterii Domnului sunt o multitudine de detalii, in altele sunt mai putine. in diagrama aratata aici, luata dintr-un desen al icoanei, putem identifica cel putin 8 elemente.Icoana se concentreaza, desigur, pe nasterea Domnului nostru Iisus Hristos din Maica Sa, Preacurata Fecioara Maria; ea este reprezentata mai mare decat celelalte personaje, intinsa pe un covoras si uitandu-se nu la nou-nascutul sau Fiu, ci mai degraba cu iubire si induiosare catre logodnicul ei, Batranul Iosif, vazandu-i uluirea fata de aceasta deosebit de minunata si divina nastere. El este aratat in coltul din jos stanga, stand de vorba cu un batran pastor care i-a vazut pe ingeri slavoslovind.

Iosif priveste calm si meditativ gandindu-se la minunile lui Dumnezeu pe care le vede si le aude acum. Domnul nostru este aratat in scutece si culcat in iesle, „caci nu mai era loc de gazduire pentru ei” (Luca 2, 7).In spatele ieslei se afla o pestera intunecoasa, care ne aminteste imediat de pestera in care Domnul a fost inmormantat 33 de ani mai tarziu infasurat in giulgiu. In pestera sunt un bou si un asin, detalii nementionate in Evanghelie, dar trasaturi invariabile in fiecare icoana a Nasterii; scena e inclusa pentru a arata indeplinirea cuvintelor profetului Isaia, „Boul isi cunoaste stapanul si asinul ieslea Domnului sau, dar Israel nu Ma cunoaste; poporul Meu nu Ma pricepe” (Isaia 1, 3).Deasupra compozitiei centrale, in chiar centrul icoanei este steaua minunata venita din rai, care i-a condus pe magi catre locul in care se afla Mantuitorul nostru; ne aminteste de semnul raiului pe care-l vedem in icoana Botezului sau Cincizecimii, oriunde e indicata interventia divina.Sfintii ingeri sunt reprezentati marindu-L pe Dumnezeu si aducand vestea cea buna a Nasterii Domnului pastorilor. Faptul ca pastorii evrei si magii pagani au fost printre primii sa il slaveasca pe Domnul nostru ne arata universalitatea acestui mare eveniment, randuit pentru mantuirea intregii omeniri.

Ultimul detaliu al acestei icoane, scena spalarii Domnului este un element care a provocat multe controverse de-a lungul timpului. In unele biserici din manastirile Muntelui Athos, scena a fost intentionat evitata in fresce si inlocuita cu tufisuri sau pastori; a existat o parere dominanta ca acea scena era degradanta pentru Hristos, care nu avea nevoie sa fie spalat, fiind nascut intr-un mod miraculos dintr-o fecioara curata. Dar retinem aceasta imagine in icoana noastra, ca un element din Sfanta Traditie transmisa noua; intr-adevar nu il degradeaza pe Domnul, ci il mareste pe El, asa cum este evident in rugaciunea desemnata a fi citita in timpul Botezului pentru moasa unui copil (Din Trebnicul de rit vechi, a doua rugaciune pentru moasa: „O Stapane, Domnul Dumnezeul nostru … Care a fost culcat in iesle si a binecuvantat pe moasa Salomeea care a ajuns sa creada in adevarul de netagaduit al fecioriei…”. Cine, mai eficient decat o moasa, poate marturisi despre o nastere divina si feciorelnica? De aceea noi intelegem bine importanta acestei scene binecuvantate.

In sfarsit, daca ne uitam la icoana ca la o compozitie unita, putem doar sa fim umpluti de bucurie, nu doar datorita frumusetii culorilor si a atmosferei festive pe care o descrie, dar si datorita vestii fericite a mantuirii noastre atat de clar proclamata de ea. In icoana, toata creatia se bucura la Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos: cerul (o stea si ingerii), pamantul (muntii, plantele si animalele) si in special omenirea reprezentata cel mai desavarsit in persoana noii Eve, Preacurata Fecioara Maria, Maica Domnului nostru.

Hristos se naste! Slaviti-l!

Traducere dupa un material in limba engleza: Andra Aldea-Partanen
Sursa: laurentiudumitru.ro