† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
Sfantul Ierarh Nicolae participa in calitate de episcop la primul Sinod Ecumenic tinut la Niceea in anul 325. Sinodul a condamnat erezia arianismului, care tagaduia divinitatea Mantuitorului Iisus.
Sfantul Nicolae este recunoscut la acest sinod drept un mare aparator al Adevarului si al dreptei credinte. Atat de puternic a argumentat Sfantul Nicolae si atat de incapatanat a fost Arie, incat, ingrijorat de ruptura care se putea face in Biserica, viitorul sfant i-a dat ereticului o palma in cadrul sinodului. Gestul sfantului impotriva lui Arie a produs tulburare, deoarece Sfantului Nicolae i-au fost retinute insemnele arhieriei: Sfanta Evanghelie si omoforul.
In timp ce Sfantul se afla inchins intr-o celula Mantuitorul si Maica Domnului i s-au aratat in chip minunat. Mantuitorul i-a inapoiat Sfantului Nicolae Evanghelia. Apoi, Maica Domnului i-a oferit acestuia omoforul arhieresc, restabilindu-l in treapta episcopala.
Icoanele traditionale ale Sfantului Nicolae infatiseaza aceasta minune in imaginea de mai jos: in stanga, Hristos ofera Evanghelia, in dreapta Maica Domnului ofera omoforul, iar in centru, Sfantul Nicolae le poarta.
Cand imparatul Constantin a auzit despre aceasta minune a ordonat ca Sfantul Nicolae sa fie reabilitat. Sfintii Parinti de la Niceea au condamnat invatatura eretica a lui Arie. Pana in prezent, marturisim invatatura Bisericii cu privire la Hristos, in Crez: “Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s-au facut”.
“Palma nevinovata”
Desi, la prima vedere, palma Sfantului Nicolae ne contrariaza, nu trebuie sa cadem in ispita de a ne transforma noi insine in “judecatorii” sai. Sa nu uitam ca “nevinovatia” sa au aratat-o inca de atunci Mantuitorul Hristos si Preacurata Sa Maica.
Tocmai acest fapt face ca palma Sfantului Nicolae sa aiba un caracter exceptional. Din aceasta perspectiva, nu trebuie sa ne “intemeiem” caderile noastre (mania si pornirile violente) pe gestul sfantului, nici in Biserica (iar Inchizitia este un exemplu de trista amintire), nici in societate. Palma Sfantului Nicolae s-a manifestat dintr-o mare dragoste fata de Hristos, iar Mantuitorul a cunoscut taina inimii sale, in timp ce “palmele” noastre, de cele mai multe ori, nu sunt decat manifestari ale lipsei dragostei celei adevarate.
Sa nu ne indoim ca Sfantul Nicolae a fost un om bland si sfant, asa cum Biserica il si numeste in troparul inchinat lui: “Indreptator credintei si chip blandetilor, invatator infranarii te-au aratat pe tine, turmei tale, adevarul lucrurilor. Pentru aceasta ai castigat cu smerenia cele inalte, cu saracia cele bogate. Parinte Ierarhe Nicolae, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.”
| Radu Alexandru
La multi ani tuturor sarbatoritilor!
Va anuntam aparitia Calendarului ortodox pentru anul 2012 cu fotografii ale Parintelui Justin
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Vă rog frumos sa îmi treceţi noul blog la blogroll http://iisusestedomnul.wordpress.com/2011/12/06/cuprins/
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Multumesc, parinte!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Un alt sfant la care am inceput sa am evlavie este Sfantul Ghelasie de la Ramet. Am vizitatat Manastirea Ramet, m-am minunat de frumosul decor de acolo, dar abia pe cand sa plec am aflat cum acest sfant, intocmai ca Moise, dupa ce s-a rugat lui Dumnezeu si a facut de trei ori semnul Crucii cu toiagul, si a lovit cu el in pamant, a iesit apa. Unii pelerini insa stiau si si-au luat apa binecuvantata din acel izvor.
Am ajuns acolo dupa-amiaza si eu aveam de ales intre masa de seara la manastire si rugaciuni la moastele Sfantului Ghelasie si la alte moaste de acolo. Sfantului Ghelasie nu-i dadusem pana atunci importanta. Nu stiam aproape nimic, spre rusinea mea, despre acest mare sfant al romanilor.
A urmat slujba de seara, iar a doua zi am plecat mai departe. Apoi am citit acatistul Sfantului, dar, vizitand si alte obiective turistice, am uitat de el. De atunci, insa, Acatistul Sfantului mi-a ramas in geanta si ori de cate ori am intentionat sa-l scot si sa-l pun in biblioteca, intalneam pe coperta carticelei privirea blanda a Sfantului care care parca-mi spunea: ,,Ia-ma cu tine.''
In saptamana trecuta, am vrut de asemenea sa mai scot din geanta ceea ce prisosea. Din nou, aceeasi poveste. Am pus Acatistul Sfantului in geanta, apoi l-am scos si l-am citit cu luare-aminte. Apoi am inceput sa ma informez. Astfel am aflat ca Sfantul Ghelasie a fost un desavarsit postitor si rugator. Doar sambata si duminica manca, in rest se hranea doar cu Sfanta Impartasanie. Am aflat ca, in calitate de staret al Manastirii Ramet avea doisprezece ucenici pustnici. Am mai aflat ca, potrivit inscriptiilor, pentru o vreme, a fost ierarh in Transilvania (secolul al XIV-lea), apoi s-a retras la manastire. Iar sfarsitul vietii sale pamantesti a aratat cat de placut a fost si este Sfantul Ghelasie inaintea lui Dumnezeu.
A trecut la cele vesnice in timp ce venea calare pe asinul sau spre manastire. In acel moment clopotele a sapte biserici au inceput sa bata singure!
In fata bisericii, unde s-a oprit, magarusului i-a ramas imprimata copita in piatra. Acea piata se afla si astazi in muzeu.
Safntul Ghelasie este un mare izbavitor de duhuri necurate. Cred ca ar fi bine sa-l pretum mai mult, iar marturiile despre minunile savarsite prin mijlocirea lui sa fie adunate si publicate, spre slava lui Dumnezeu si spre ajutorul aproapelui.