Sfantul Ioan Gura de Aur: Magii de la Rasarit si crestinii de astazi

Sa ne ridicam si noi! Lasa-I pe toti ceilalti sa se tulbure! Noi sa alergam la casa Pruncului! Sa nu ni se potoleasca dorul chiar daca imparati, popoare si tirani ne-ar taia drumul. Asa, vom departa din calea noastra toate greutatile. Ca si magii n-ar fi scapat de primejdia care venea din partea imparatului, daca n-ar fi vazut Pruncul. Inainte de a-L vedea, erau inconjurati din toate partile de frica, de primejdii, de tulburari; dupa ce I s-au inchinat, liniste si siguranta! Acum, nu-i mai primeste steaua, ci ingerul, ca prin inchinare ajungand preoti, I-au adus si daruri.

Paraseste dar si tu poporul iudeu, orasul tulburat, pe tiranul ucigas, nalucirea cea lumeasca, grabeste-te spre Betleem, unde este Casa Painii celei duhovnicesti. Esti pastor? Vino si vei vedea pe Prunc in coliba! Esti imparat? Nu vii sa-L vezi? Atunci nu ti-e de folos porfira imparateasca! Esti mag? Asta nu te impiedica deloc, numai daca vii sa-L cinstesti si sa I te inchini Lui, nu ca sa calci in picioare pe Fiul lui Dumnezeu.

Fa aceasta cu cutremur si cu bucurie! Pot sta impreuna bucuria si cutremurul! Vezi sa nu fii ca Irod si sa spui: “Ca venind sa ma inchin Lui” si venind sa vrei sa-L ucizi! Ca lui Irod se aseamana toti cei care se impartasesc cu nevrednicie cu Sfintele Taine! “Unul ca acesta, spune Pavel, va fi vinovat fata de Trupul si Sangele Domnului”, pentru ca au in ei insisi pe mamona, pe tiranul pe care-l supara imparatia lui Hristos, tiran mai nelegiuit decat Irod. Mamona vrea sa stapaneasca si trimite pe cei ai lui sa se inchine lui Hristos numai de forma, dar Il junghie cand I se inchina. Sa ne temem, dar, ca nu cumva sa avem chip de rugatori si de inchinatori, dar cu fapta sa facem cele potrivnice. Cand vrem sa ne inchinam, sa aruncam totul din maini! De avem aur, sa-l dam lui Hristos, sa nu-l ingropam in pamant! Daca barbarii aceia I-au adus atunci aur ca sa-L cinsteasca, cine esti tu de nu dai nimic celui care are nevoie de ajutor? Aceia au facut atat drum ca sa vada pe Cel nascut, dar tu ce aparare mai poti avea cind n-ai de trecut nicio ulita ca sa cercetezi pe cel bolnav si intemnitat? Ni-e mila negresit de bolnavi, de intemnitati si de vrajmasi, dar tu n-ai mila nici de Stapanul si Binefacatorul tau. Magii i-au adus aur, dar tu abia de-I dai o paine. Magii au vazut steaua si s-au bucurat, dar tu vezi chiar pe Hristos, strain si gol si nu-ti tresare inima! Care dintre voi cei de fata, care ati fost incarcati cu atatea binefaceri, ati facut o cale atat de lunga de dragul lui Hristos, ca barbarii aceia, dar mai bine spus, mai filosofi decat filosofii? Dar pentru ce vorbesc de cale lunga? Multe femei de-ale noastre sunt atat de trandave incat nu merg nicio ulita ca sa vada pe Hristos, in ieslea cea duhovniceasca, daca nu sunt purtate de catari. Altii desi pot sa mearga pe picioarele lor, totusi in loc sa mearga la biserica, prefera afacerile si teatrele! Barbarii aceia, inainte de a-L vedea, au facut atata cale de dragul lui Hristos! Tu insa nici dupa ce L-ai vazut n-ai ravna lor, ci-L lasi pe Hristos si dai fuga sa vezi pe actori, Il vezi pe Hristos culcat in iesle si-L parasesti ca sa vezi femei pe scena. De cate trasnete nu-s vrednice aceste purtari?

(Extras din Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilii la Matei, PSB 23, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1994) | Moldova crestina