(Trebuie mentionat ca articolul este ciuntit dupa modelul politic corect, pentru ca nu face nicio referinta la activitatea legionara a tanarului Valeriu, evitandu-se folosirea cuvantului “legionar”, cuvant ce a fost pe buzele Sf. Valeriu in marturisirea din timpul procesului sau. Dar sa vedem partea plina a paharului si sa nadajduim ca Sfantul Valeriu ne va da mai mult curaj la toti! Sau ar mai putea fi ipoteza urmatoare: Tocmai pentru faptul ca acest cuvant legionar are o conotatie distorsionata in mintea multora – datorita comunistilor, MMB a inlocuit termenul cu nationalist-crestin, ceea ce este foarte adevarat. Si de aici ar trebui cu totii sa afle ca a fi legionar insemna a fi iubitor de credinta, neam si tara).
Astazi se implinesc 59 de ani de la trecerea la cele vesnice a lui Valeriu Gafencu, unul dintre tinerii care au murit in inchisorile Regimului Comunist, pe care Nicolae Steinhardt l-a numit „Sfantul inchisorilor“.
Valeriu Gafencu s-a nascut la 24 ianuarie 1921 in localitatea Singerei, judetul Balti (Basarabia). In toamna anului 1941, cand a fost arestat si condamnat la 25 de ani de munca silnica, Valeriu Gafencu avea 20 de ani. Era student in anul al II-lea la Facultatea de Drept si Filosofie din Iasi. Reputatul profesor de Drept Civil, Constantin Angelescu, l-a aparat la proces pe Gafencu, declarand: „Este unul dintre cei mai buni studenti pe care i-am avut de-a lungul intregii mele cariere didactice“. Pledoarie inutila, fiindca dictatura nu a vazut cu ochi buni activismul nationalist-crestin al tanarului Gafencu. Tanarul Valeriu Gafencu a ajuns la Targu Ocna in decembrie 1949, dupa ce a trecut prin puscariile de la inchisoarea Aiud (intemnitat de regimul dictatorial al lui Antonescu, intre 1941-1944) si de la Pitesti. Din cauza torturilor si a regimului bestial din temnitele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la sanatoriul-inchisoare Targu Ocna intr-o stare atat de grava incat supravietuirea sa timp de doi ani, pana la 18 februarie 1952, ar putea fi considerata drept o minune. Pretul rezistentei sale morale a fost unul care i-a rapit definitiv sanatatea. TBC-ul pulmonar, osos si ganglionar, reumatismul, lipsa hranei i-au ruinat trupul. Chipul sau era, insa, straniu, scaldat intr-o lumina nepamanteana, despre care depun marturie multi dintre cei care au avut privilegiul de a-i fi in preajma in ultima parte a vietii sale. Sufletul si mintea sa nu se desparteau defel de rugaciune.
Cititi restul articolului pe site-ul MMB.
Vedeti si: Mitropolia Chisinaului si a intregii Moldove vrea canonizarea marturisitorului Valeriu Gafencu