† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca cu dreptii Sai!

“Cu regret si durere in suflet, dar cu nadejdea in mila si mangaierea care vin de la Dumnezeu, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului si Clujului anunta ca in ziua de 31 ianuarie 2011, la orele 19.25, Parintele nostru, Arhiepiscopul si Mitropolitul Bartolomeu ANANIA, si-a inceput calatoria spre Imparatia Cerurilor”, se spune intr-un comunicat de catre Consiliu Eparhial.

Decesul a survenit la Sectia de Terapie Intensiva a Clinicii Chirurgie I din Cluj-Napoca, precizeaza sursa citata.

“Inconjurat de medici, prieteni, ucenici si colaboratori apropiati, trupul Inaltpreasfintitului Bartolomeu a cedat multiplelor afectiuni care i-au marcat ultima perioada de viata. Trupul celui care a fost timp de 18 ani Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului si Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului va fi depus in Catedrala Mitropolitana din Cluj-Napoca, unde toti cei care doresc ii vor putea aduce un ultim omagiu”, se mai arata in comunicat.

Ziua inmormantarii, in cripta ierarhilor din altarul Catedralei Mitropolitane (n.n. cititi mai jos unde vroia sa fie inmormantat IPS Bartolomeu), va fi anuntata ulterior.

“In toate aceste zile de doliu, ierarhii, clerul si credinciosii Bisericii noastre vor inalta rugaciuni pentru iertarea pacatelor si dumnezeiasca fericire a sufletului nobil al Parintelui nostru Arhiepiscopul si Mitropolitul Bartolomeu si pentru vesnica sa odihna in Imparatia lui Dumnezeu, alaturi de alesii sai. “Dumnezeu sa il odihneasca in pace si pe toti cei indurerati sa ii aline cu mangaierea Duhului Sfant!”, arata comunicatul.

sursa: mediafax

Parintele Gheorghe Calciu de vorba cu IPS Bartolomeu

Cei trei care au trecut la Domnul

Lasam de o parte orasele mari si strabateam satele romanesti cu suferintele lor istorice, cu bataliile pentru dreptate si cu lacrimile iobagiei, pana am ajuns la Cluj. Aveam acolo de vizitat un prieten si un ierarh, pastrand in aceasta relatare ordinea cronologica: Pe Radu Volcinschi si pe IPS. Bartolomeu al Clujului si al Feleacului.

Pe Volcinschi l-am gasit neschimbat: agitat, planuind mereu schimbari sociale si politice, complotand de dragul complotului si sperand fara a obosi vreodata ca Dumnezeu isi va intoarce iarasi fata catre tara si poporul romanesc si ca va pune un sfarsit nefericirii generale a neamului nostru. Prietenii, mai ales cei tineri, il numesc «Unchiuletul» pentru grija lui fata de tineri si pentru statura lui marunta si mancata cu necrutare de toate grijile nationale. Aici ne-am spalat de necuratenia fizica a drumului, am mancat gospodareste si ne-am asternut la vorba indelungata si potolita despre viata de inchisoare, amintirile noastre de cate ori ne intalnim intre noi si cu noi, cei de altadata, astazi macinati de batranete si de neimpliniri si tot cautand solutii pentru durerile de azi ale neamului si pentru mantuirea noastra si a tarii. Unchiuletul ne aranjase primirea la IPS Bartolomeu. Mai fusesem la el cu doi ani inainte, tocmai cand urma sa-i apara BIBLIA, o traducere noua si in conditii tehnice si editoriale atat de frumoase, incat, de la Biblia lui Serban si pana la el, nu cred sa mai fi fost vreun eveniment cultural atat de important. Atunci ne daduse explicatiile zamislirii in gand si apoi in fapta a acestei vitejii a duhului prin care o noua talmacire in romaneste a Sfintei Scripturi fusese realizata. Am explicat in alta parte cu ce munca uriasa, si intelectuala, dar si cu osteneala fizica, cu ce rugaciuni si invocari ale Sfantului Duh fusese realizata noua traducere. Acum l-am gasit pe IPS mai destins, mai interiorizat dupa terminarea traducerii si a punerii ei pe piata credinciosilor. Inalt Preasfintitul era in plina activitate. continuare »

UPDATE: Inregistrarea video de la dezbatere

[vimeo=https://vimeo.com/19478952]

Reprezentantii Casei Nationale de Asigurari de Sanatate (CNAS) si cei ai Ministerului Sanatatii au declarat, in cadrul celei de-a doua dezbateri publice organizate pe tema implementarii cardului national de sanatate, ca “nu s-au gasit solutiile potrivite in cazul persoanelor care nu sunt de acord cu CIP-ul acestui card”. Mai mult decat atat, oficialii au mentionat ca inca analizeaza aceasta situatie.

In cadrul dezbaterii publice, tot mai multe persoane, din diverse arii de activitate (drept, medicina, religie, IT, etc.) si-au exprimat nemultumirea cu privire la cardul national de sanatate si la sistemul informatic in care se va lucra, odata cu introducerea acestui nou document.

“Se vor putea face fraude, chiar si cu realizarea noului sistem, acesta nefiind nici pe departe un sistem infailibil”, a precizat un specialist IT in cadrul dezbaterii publice.

Cu toate acestea, reprezentantii CNAS sustin in continuare ca sistemul si cardul de sanatate sunt doua metode sigure din toate punctele de vedere.

“Cardul este o modalitate tehnica securizata de a acorda servicii medicale. Sunt instrumente sigure din punct de vedere al datelor. Mentionam ca avea de a face cu sute de servicii medicale, acordate fara sa fi cazul. Dupa implementarea noului sistem nu va mai fi nicio modalitate de frauda”, a explicat directorul pe SIUI in cadrul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate.

Indiferent care ar fi opinia populatiei, reamintim ca ministrul Sanatatii, Attila Cseke, a anuntat, la inceputul acestui an ca primele carduri nationale de sanatate vor fi gata la sfarsitul lunii februarie, urmand ca distributia acestora sa inceapa la jumatatea anului 2011.

Un rezumat foarte concludent al unei teze de doctorat despre locul Duminicii ca fiind coroana saptamanii liturgice si nu inceputul saptamanii

Lucrarea de fata, Semnificatia Teologica si Liturgica a Duminicii in Biserica Ortodoxa, realizata ca teza de doctorat la Teologie Liturgica, are ca obiectiv principal, printro abordare tematica interdisciplinara, redescoperirea sensului si semnificatiei teologice a Zilei Domnului in contextul gandirii si societatii secularizate contemporane. Pentru a intelege deplin locul Duminicii, al continutului sau liturgic si a importantei deosebite a acesteia in viata si in cultul Bisericii noastre, este necesar a lamuri dintru inceput relatia ei cu Sabatul iudaic. Gandirea crestina a ignorat de-a lungul timpului aceasta relatie, asa incat Ziua Invierii, intaia zi a calendarului iudaic, a fost interpretata ca un alt sabat, un sabat crestin. In acest sens, toate prescriptiile si definirile Vechiului Testament privitoare la ziua a saptea au fost transferate asupra Duminicii, faptul acesta devenind evident mai ales dupa ce Imparatul Constantin cel Mare a dat „zilei soarelui” o consfintire de stat oficiala prin legislatia din anul 321, facand-o pe aceasta zi de odihna general obligatorie. In acest sens, in Introducerea lucrarii sunt prezentate principalele obiective urmarite de autor, problematica Zilei Domnului in viata liturgica contemporana, precum si stadiul actual al cercetarilor cu privire la subiectul tratat. Pentru a indica contextul teologic in care se insereaza disertatia de fata, aceasta cuprinde prezentarea analitica dar si critica a lucrarilor lui Willy Rordorf, Jean Danielou, Alexander Schmemann, Henry Chirat, Samuele Bacchiocchi, precum si detaliata descriere a preocuparilor legate de acest subiect din teologia romaneasca, aici fiind amintite lucrarile unor teologi de marca precum Iuliu Scriban, Grigorie Comsa, Grigorie Marcu, Nicolae Neaga, Ene Braniste, Ilie Moldovan, Constantin Galeriu si.a.

Capitolul intai contureaza cadrul general teologic in care se incadreaza lucrarea de fata prezentarea modului in care conceptul de timp a fost receptat in istoria ideilor, mai intai in cultura greaca, in crestinism si in cultura occidentala. Am prezentat sumar principalele curente filozofie antice subliniind perceptia diferita asupra timpului care a fost vazut fie experienta a miscarii si schimbarii, fie ca imagine miscatoare a eternitatii, fie un ciclu nascator de alte cicluri, fie ca masura a tuturor schimbarilor in lumea creata. (p.1522). Orizontul filosofic si teologic este completat prin prezentarea in subcapitolul al treilea a perceptiei timpului in gandirea apuseana (p. 2629) unde succint autorul trece in revista discutia asupra acestei teme la Boetiu, Augustin, Toma de Aquino, Sinoza, Kant, Bergson, Heidegger. De asemenea, pe langa aceste consideratii generale asupra timpului, inainte de a vorbi despre ziua intai sau ziua a opta, despre ziua soarelui sau Duminica, capitolul cuprinde si o prezentare a originii saptamanii de sapte zile ca unitate temporala distincta, precum si cele doua moduri in care aceasta apare in antichitate, saptamana iudaica si saptamana planetelor sau planetara la greci si romani. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=vuAYqkil7e0]

Parintele staret Justin ne-a bucurat din nou prin oficierea unei sfinte cununii, mirii avand ca nasi familia pr. prof. Mihai Valica.

Cantarile psaltice au fost interpretate de grupul psaltic Byzantion.

Slava lui Dumnezeu pentru toate, iar mirilor “Casa de piatra” si mantuire.

SFINTII TREI IERARHI – MODEL DE LUPTATORI

Biserica noastra Ortodoxa este ca o gradina. In ea se gasesc flori cu buna-mireasma nemuritoare. Flori duhovnicesti sunt si cei Trei Ierarhi, pe care ii sarbatorim astazi – Sfintii Vasile, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur.

Astazi ii vom privi pe acesti sfinti ca luptatori. Pentru ca viata aceasta este o lupta si un razboi. Cei Trei Ierarhi au fost modele de luptatori.

Si epoca lor a fost marcata de defecte, rautati, patimi, crime, scandaluri, rataciri, erezii…, dar ei n-au fost atrasi. S-au impotrivit. S-au razboit. In felul acesta au devenit modele ale luptatorilor taberei crestine.

Marele Vasilie s-a nascut in Cezareea Capadociei. A fost foarte bine pregatit intelectual. Douazeci de ani a studiat la Atena. Acolo l-a intalnit pe prietenul sau nepretuit Grigorie, iar prietenia aceasta i-a ocrotit de stricaciunea cetatii. In Atena erau adunati toti copiii bogati; parintii le trimiteau bani, iar ei ii cheltuiau. Acolo existau si femei stricate. Dar cei doi prieteni au ramas ca niste crini in mijlocul spinilor.

Din Atena, Vasilie s-a intors in Cezareea. Atunci domina arianismul. Imparatul l-a trimis pe

Modest sa-i constranga pe episcopi sa semneze. Toti au semnat declaratia ca sunt arieni. A ajuns si in Cezareea. – Ce vrei?, il intreaba Marele Vasilie. – O semnatura. – Nu se poate. Imparatul meu imi interzice sa semnez asa ceva. – Nu te temi de imparat? – Ce-o sa-mi faca? – Iti va confisca averea sau te va trimite in exil sau la moarte! Marele Vasilie a raspuns: – Si altceva mai rau mai ai? Confiscarea averii? Nu am decat o rasa si cateva carti. Exil? „Al Domnului e pamantul si plinirea lui” (Psalmul 23, 1); oriunde as merge, exilat sunt. Moarte? Pentru mine moartea este o binefacere. Nu cedez… A auzit Modest si s-a mirat. Impotrivire in Atena ca student, impotrivire si in Cezareea ca episcop in fata lui Modest si a imparatului.

Grigorie Teologul. Si duhul impotrivirii acestuia il vedem in Atena. Nu l-a influentat mediul rau. Coleg l-a avut pe Iulian Paravatul, imparatul idolatru de mai tarziu. Nu a fost amagit de el. S-a razboit impotriva ideilor lui Iulian. continuare »

Ministerul român de externe recomandă evitarea oricărei deplasări în această ţară. În Egipt, una dintre destinaţiile de vacanţă preferate ale românilor, trăiesc în jur de 500.000 de conaţionali. Ministerul de Externe a deschis o linie telefonică de permanenţă pentru a veni în sprijinul celor care au nevoie de asistenţă consulară. Numărul de telefon este 021.319.68.70.
50 de români au cerut până acum ajutorul ambasadei.

[vodpod id=ExternalVideo.985796&w=425&h=350&fv=]

Subiectul dezbaterilor:

Acest articol va propune ca subiect dezbaterea cauzelor fenomenului actual de criza. Ce ne-a determinat de fapt sa inregistram o tot mai accentuata depreciere a calitatii vietii noastre zilnice, atat a bunastarii noastre materiale, dar mai ales faptul ca ne indepartam pe zi ce trece de o demna tinuta morala. Propun sa limitam cadrul discutiei la cateva intrebari:

In ce sanse de continuitate si integritate mai putem spera, ca neam, in actualul context de criza? Aceasta  lipsa a noastra de initiativa, nu ne va costa oare foarte scump, intr-un viitor imediat apropiat?

Care ar fi obligatiile noastre imediate prin care ne vom putea salva? Aici raspund: Cu siguranta ca varianta in care vom bate pasul pe loc, ca si pana acum, ne va fi fatala, iar consecintele, incalculabile!

In ce masura posibilitatea de a actiona constient si organizat ar putea schimba soarta lucrurilor, intr-una pozitiva?

Cauze spirituale

Sa pornim intai cu analiza cauzelor spirituale, considerandu-le ca fiind prioritare asupra  echilibrului nostru, decat cele de ordin material.

Propun ca un prim obiectiv: redobandirea demnitatii prin ridicarea din starea de umilinta. Cum si in ce mod? Spunand numai adevarul si pornirea in a gasi rezolvarea pozitiva a problemelor.

Precizarea catorva evidente negative:

Dupa cum se tot aduna norii peste capetele noastre, cu siguranta ca suntem acea generatie care  trebuie sa raspunda si sa plateasca pretul tuturor greselilor din trecut. Asa cum se poate lesne observa, ne rostogolim cu repeziciune pe o panta al carei final va fi cumplit, atunci cand in totalitate, vom ajunge sa fim condusi exclusiv de catre straini, care vin cu o alta vointa, straina de interesul national. Un alt adevar dureros este ca ne-am obisnuit sa fim o generatie de cartite, definita printr-o pasivitate generala fata de ceea ce ar trebui sa insemne in mod normal o reactie sanatoasa fata de gravele problemele ale societatii. Caracteristica actuala este din pacate ca fiecare prefera sa stea cat mai retras si sa priveasca cat mai discret, in  asa fel incat sa nu deranjam pe nimeni! Prin faptul ca suntem nascuti aici, asta inseamna ca, prin voia lui Dumnezeu, ne-au fost incredintate noua spre pastrare intregul patrimoniu genetic, primit si platit prin atatea jertfe mentionate in toate filele istoriei, ceea ce presupune si din partea noastra  o totala angajare cu orice pret  pentru  pastrarea si conservarea tuturor  valorilor nationale ca intacte si nealterate.

O continuitate a neamului, in intelegerea de  pastrare a sa in actuala  configuratie, a devenit de neconceput fara o implicare activa, fara o lupta inceputa pe toate planurile pe unde s-a tot pierdut teren pana acum. Daca nutrim la vremuri mai bune, pentru a putea iesi in fata istoriei cu fata curata, presupune implicare totala!

Cauza actualei catastrofe nationale fiind deja cunoscuta, ca ne-am lasat total descoperiti si dusi de nas, iar destinele le-am lasat la indemana seriilor consecutive de conducatori, selectati dintre cei mai corupti si mai imorali cumparati in totalitate de catre dusmanii acestui neam. Acestea le suportam, prin voia lui Dumnezeu, fiindca am lasat treburile cetatii, absolut la voia intamplarii! Inca nu ne-am trezit si tot privim nauci cum de a fost posibil? Aste fiind spuse, credem ca se  poate afirma faptul ca pana acum am trait noi oare ca niste oameni responsabili sau doar ca, de fapt, am vegetat cu totii intr-un mod iresponsabil? Am amortit cu totii in aceasta stare de frica, de panica, de inactiune! Adevarata cauza este de fapt lipsa noastra de credinta, cea care ne-a dus pana in acest moment fatal, in care, daca nu vom cadea de acord ca trebuie sa luptam constienti intai cu patimile din noi, ca mai apoi biruindu-le, sa putem lupta mai departe si cu cele din ceilalti, atunci vom pieri ca neam si vom fi responsabili de tot dezastrul ce ne va atarna de gat ca piatra de mormant!

Fratilor, pierdem un timp pretios, de care istoria nu ne va ierta ca l-am irosit, alegand varianta unei asteptari lungi de douazeci de ani.

continuare »

Avertisment pentru Vest

Belarus nu se va pune in genunchi nici in fata Rusiei, nici a SUA si nici a UE. (Alexandr Lucasenco)

Afirmatia a fost facuta in 2009, in timpul „razboiului gazelor”dintre Minsk si Moscova. Atunci Rusia cerea urgent achitarea datoriei de 192 de milioane de dolari pentru gazele livrate. Amenintat, Belarus si-a adus aminte de factura in suma de 200 milioane de dolari pe care Gazprom nu a achitat-o pentru tranzit.In plina incandescenta emotionala, Alexandr Lucasenco a „batut cu pumnul in masa” si a afirmat ca va scapa de influenta rusa. Un gest care a sensibilizat Uniunea Europeana (UE), si a determinat-o sa creada ca planul de „europenizare si democratizare” a Belarusului poate avea sanse de izbanda. Pe acest fundal, liderii UE au decis includerea Belarusiei in Parteneriatul Estic. Anterior insa UE a sugerat ca Belarus va face parte din program atunci cand va demonstra ca vrea sa devina un stat democratic. Altfel spus, oficialii europeni urmau sa actioneze in „dependenta de cum se va comporta Lukasenco si guvernul sau”.

Pana la finele anului 2009 Guvernul Lukasenco a avut o conduita decenta fata de democratia si drepturile omului din Belarus. Cel putin, aceasta stare a fost atestata in raportul Comitetului Regiunilor, privind aplicarea Parteneriatului Estic in Belarus. Raportorul Werner Heinrich Jostmeiner „a apreciat imbunatatirea situatiei in domeniul drepturilor omului si a statului de drept”. De asemenea, el „ a constatat cu satisfactie ca utilizarea instrumentelor Politicii Europene de Vecinatate au contribuit la inregistrarea primelor progrese in situatia politica din Belarus”. In acelasi timp insa raportorul a criticat „incalcarea drepturilor omului si represaliile asupra organizatiilor nonguvernamentale”, fenomene inregistrate in primele luni ale anului 2010 – perioada in care Lucasenco a inceput sa-si tempereze tonul fata de Rusia. „Obraznicia” Guvernului Lucasenco fata de valorile europene a coincis cu tratativele purtate cu Rusia si Kazahstan in legatura cu crearea Uniuni Vamale comune. Progresele pe care Belarus trebuia sa le inregistreze pana la alegerile prezidentiale, conform cerintelor Parteneriatului Estic, printre care – garantarea libertatilor de opinie, de intrunire, drepturile miscarilor politice asa si nu au fost atinse. continuare »

Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Ruse, Patriarhul Moscovei si al Intregii Rusii, Preafericitul Chiril, a facut autoritatilor ruse o serie de propuneri si recomandari referitoare la apararea familiei si copiilor, la ajutorarea copiilor ramasi fara parinti, la sustinerea familiilor numeroase si, nu in ultimul rand, la opozitia fata de avort. Recomandarile au fost facute in ajunul dezbaterilor de catre Consiliul de Stat al Rusiei a problemei cu privire la politicile publice de sprijinire a familiilor, mamelor si copiilor din Federatia Rusa.

Potrivit ziarului “Rossiiskaia Gazeta”, seful Serviciului de presa al Patriarhiei Ruse, pr. Vladimir Vighileanski, a explicat ca “inca din primele zile ale noului an, Patriarhul Chiril doreste sa atraga atentia guvernului asupra familiei”. “Sa presupunem ca astazi acest lucru suna banal, insa familia, copilul reprezinta inceputul inceputurilor, fara de care toate celelalte probleme ale societatii sunt pur si simplu lipsite de sens. Daca sufera familia, se destrama fundamentele societatii. E similar cu ceea ce se intampla organismului fiecaruia dintre noi: daca in vasele de sange exista cheaguri, intregul organism sufera. Iar Biserica, fiind preocupata de sanatatea morala a poporului, nu poate sa nu se adreseze acestui subiect”, a mai adaugat pr. Vighileanski.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse a propus, mai intai, ca Ministerul Sanatatii Publice sa adopte instructiuni potrivit carora medicul sa dea un loc prioritar pastrarii sarcinii si sa nu ia initiative pentru intreruperea ei. De asemenea, a cerut sa se introduca in practica medicala, “dupa exemplul tarilor straine dezvoltate, o perioada obligatorie de asteptare de doua saptamani, de la inregistrarea “Consimtamantului informat”, un document semnat de femeie inainte de avort”. O alta cerinta a fost sa se “excluda efectuarea avorturilor din banii contribuabililor si sa se scoata operatia de avort din sistemul de asigurari de sanatate, cu exceptia cazurilor de pericol direct pentru viata mamei”. continuare »

Pe site-ul Fenomenul PITESTI la https://www.fenomenulpitesti.ro/despre-noi putem citi:

De asemenea, site-ul promovează filmul documentar „Demascarea”, în regia lui Nicolae Mărgineanu, realizat în 2010 cu sprijinul Konrad Adenauer Stiftung, Fundaţia Arsenie Boca şi IICCMER. Detalii despre film, echipa care l-a realizat, trailer-ul, dar şi filmări care se regăsesc exclusiv pe acest site, le găsiţi aici. Punctul de pornire al site-ul îl reprezintă volumul „Piteşti. Cronica unei sinucideri asistate”, semnat de Alin Mureşan.

Konrad aia sunt de fapt integratori in noua ordine:

https://www.kas.de/rumaenien/ro/news/

Cu toate spurcaciunile:

Van Rompuy încurajează Europa

Adicatelea pot lesne rataci. Intra cineva dupa Ortodoxie si jertfa si dau de UE ca urmare a „partenerilor”. Cred ca ar trebui sa se delimiteze cumva de parteneri. Macar sa ii ascunda undeva si fara link-uri spre site-urile lor ratacite…

Din pacate, pe site-ul Fenomenul PITESTI, in stanga la parteneri, gasim si: https://www.rockliber.ro/

NU NE PUTEM FACE FRATE CU NECURATUL PANA TRECEM PUNTEA… VA ROG CU DURERE SA LUATI MACAR CUNOSTINTA CA CEI CARE DAU BANI LA UN MOMENT DAT S-AR PUTEA SA SI DICTEZE. IAR ACESTE JERTFE NU TREBUIE TERFELITE TOCMAI DE CEI CARE I-AU PRIGONIT PE CEI DIN FILM… continuare »

In baza prevederilor Legii nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica, Ministerul Sanatatii organizeaza, luni, 31 ianuarie 2011, orele 11.00 la sediul Institutului National de Sanatate Publica, sala Amfiteatru, str.dr. Leonte, nr.1-3, sector 5, Bucureşti, o dezbatere publica avand ca tema proiectul de Hotarare a Guvernului pentru aprobarea normelor metodologice de aplicarea prevederilor referitoare la cardul national de asigurari sociale de sanatate din titlul IX Cardul european şi cardul national de asigurari sociale de sanatate din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, cu modificarile şi completarile ulterioare.

Persoana de contact: dr. Mihaela Oancea – telefon: 021.3072.639.

Mentionam ca proiectul de act normativ poate fi vizualizat la adresa de web: www.ms.ro, rubrica Legislatie – Transparenta decizionala.

Vedeti si:

• Exprimati-va dezacordul fata de noul card de sanatate cu cip, solicitand o alternativa
• Cardul de sanatate – un mijloc pentru facilitarea traficului de organe si de santaj asupra persoanei

27 Ianuarie – din PROLOAGELE DE LA OHRIDA, de Sf. Nicolae Velimirovici

Pomenirea acestui mare luminator al Bisericii se sarbatoreste la 13 noiembrie si la 30 ianuarie, dar in aceasta zi Biserica serbeaza aducerea cinstitelor sale moaste din satul armean Comane, unde s-a sfarsit in surghiun, la Constantinopol, de unde pastorise Biserica lui Dumnezeu.

La treizeci de ani de la adormirea sa, Patriarhul Proculus a tinut o predica intru pomenirea tatalui sau duhovnicesc si invatatorului sau. Aceasta predica intr-atat a aprins dragostea si pocainta poporului si a imparatului Teodosie cel Mic fata de acest mare sfant incat cu totii au dorit aducerea sfintelor sale moaste de la Comana la Constantinopol.

Se spune ca racla cu sfintele moaste nu a putut fi clintita de la locul ei pana ce imparatul nu a scris o scrisoare adresata Sfantului loan Gura de Aur insusi, in care il ruga cu lacrimi sa o ierte pe mama lui, Eudoxia, cea care il urase si il izgonise. Tot in acea scrisoare fiul imparatesei izgonitoare il ruga pe Sfantul sa binevoiasca si sa se intoarca la Constantinopol, scaunul sau patriarhal.

Cand aceasta scrisoare de pocainta s-a pus pe racla, indata ea s-a facut foarte usoara si s-a putut aduce la Constantinopol.

In timpul aducerii, multi dintre cei bolnavi care se atingeau de ea capatau pe data vindecare. Cand sfintele moaste au intrat in capitala, atunci imparatul, in numele mamei sale, ca si cind ea insasi ar fi grait catre moaste, cu voce mare a ingenucheat si a zis:

O Parinte, cand am trait in aceasta viata trecatoare ti-am facut tot raul, iar tu, dintru a ta viata nepieritoare, ajuta sufletului meu. Slava mea a trecut ca un vis si la nimic nu mi-a folosit mie. Ajuta-mi, parinte  din slava ta, ajuta-mi mie mai inainte ca sa ajung la Scaunul Judecatii lui Hristos!

Cand Sfantul a fost adus in Biserica celor Doisprezece Apostoli si asezat pe scaunul patriarhal, multimea poporului ce se afla inauntru au auzit glasul Sfantului graind: «Pace tuturor».

Aducerea moastelor Sfantului loan Gura de Aur la Constantinopol s-a intimplat in anul 438 dupa Hristos.

Cantare de lauda la Sfantul Ioan Gura de Aur

Sfinte Parinte Ioane, trimbita cu aur ferecata,
Tu omenirii milostivirea lui Dumnezeu
O ai vestit.

Milostivire minunata, care si pe cei mai pacatosi ii cuprinde,
Milostivire minunata ce covirseste lumina
Soarelui, uimindpamintul, si tot crugul cel ceresc.
O infricosata milostivire

Ce pogor i de pe Golgota insingerata,
De la Mintuitorul Rastignit Care iarta crimele omenirii
O, cutremuratoare milostivire, iertare si slava,

Milostivire pe care o cinta ingerii
Si care intreaga zidire adapa.
Doar Sfintii cu adevarat o slavesc pe aceasta,

Pe ea care vindeca de toata boala,
Pe ea, bucuria umililor,
Si nebunie tuturor inteleptilor acestei lumi.

Ea, vindecarea trufasilor si pedeapsa desertilor;
Ea, milostivirea lui Dumnezeu de care se bucur a faptura;
Ea care imbalsameaza suflul pamintului,
Ea care spala toate nelegiuirile lui.

Aceasta milostivire mai inainte de Hristos
Necunoscuta,
Aceasta vesnica lumina de la Hristos a rasarit.
O invatatorule a milostivirii lui Dumnezeu,

Sfinte Parinte Ioane Gura de Aur,
Roaga-te lui Hristos Dumnezeu
Ca sa dea iertare pacatelor noastre.

Cititi si: Aducerea moastelor Sfîntului Ierarh Ioan Gura de Aur, Patriarhul Constantinopolului

Cel de mare isprava, parintele Savatie Bastovoi, realizeaza de ceva timp incoace o serie de emisiuni TV , intitulate ”Pietrele vorbesc”. Dupa cum spune si titlul eliptic, sau tocmai partea ce lipseste din titlu, emisiunile sale isi propun sa vorbeasca despre lucrurile despre care deobicei se tace. Si impreuna cu pietrele (din praful drumului, de pe lespezile mormitelor, de pe ruinele bisericilor daramate, din temeliile satelor pustiite sau din zidurile cetatilor marilor nostri voievozi) parintele Savatie isi provoaca invitatii sa vorbeasca in auzul tuturor cele ce le stiu mai bine a tacea. Cu mult tact, bun-simt si sinceritate copilareasca, dar si cu inteligenta intelecualului fin si versat, moderatorul ii face sa spuna lucrurilor pe nume.

La una din aceste intalniri, Mitropolitul Vladimir a declarat ca intentioneaza sa propuna canonizarea lui Valeriu Gafencu intrucat s-a nascut in Basarabia, dar, pentru ca a patimit in inchisorile din Romania, este nevoit sa consulte Patriarhia BOR. Daca BOR nu-l canonizeaza, atunci il va propune spre canonizare Patriarhiei Moscovei.

Aceasta afirmatie a fost primita in fel si chip. A se vorbi asa deschis si pragmatic despre canonizarea Sfantului Valeriu nu poate fi decat un motiv de bucurie. Unii au vazut comploturi, unii au vazut miscari ostile de politica bisericeasca. Un anume ziarist titrat il vede chiar ca pe o provocare, considerandu-l sahul cu legionari dat de la Chisinau catre patriarhia BOR.

Personal, cred ca sahul l-a dat Dumnezeu oamenilor de azi prin sfintii mucenici si marturisitori din prigoana comunista. Ei sunt sfintiti de Dumnezeu pentru marturia lor crestina afirmata cu pretul libertatii, sanatatii sau vietii, prin opozitia lor incapatanata fata de acest sistem demonic, prin lupta lor de a pastra “asezarea crestina a lumii”, ce era (si inca este) amenintata de fluidele avataruri ale satanismului (comunism, sionism, comunitarism, globalism etc.)

In cazul legionarilor aceasta lupta de eductie crestina a tinerei generatii, era un deziderat cristalizat inca din anii ’20 si implinit prin jertfe si lupte reale, vadind curaj crestin si increderea intr-o biruinta vesnica chiar cu pretul vietii, asemenea luptei Sfantului Nestor impotriva lui Lie.

Marea masura duhovniceasca a celor ce s-au opus demonismului sionsmului comunist s-a vadit apoi si in puscarii prin rabdarea supra-ascezei calculate stiintific prin infometare, totura fizica, psihica, izolare, santaj emotional, teroarea reeducarilor, frigului si celorlalte forme de tortura, intinse pe zeci de ani. continuare »

In atentia ierarhiei aparate de ric-ari:

Cea de-a cincea biserica de gheata construita in “tinutul de clestar” de la Balea Lac, in Masivul Fagaras, a primit binecuvantarea preotilor luni, 24 decembrie. Ineditul lacas de cult, singurul de acest fel din aceasta parte a Europei, a fost edificat in imediata apropiere a Hotelului de Gheata, dupa aproape trei saptamani de munca.
Slujba de sfintire a Bisericii de Gheata a fost oficiata de preotii ortodocsi Ioan Chidu, Mihaiu Resiga (Parohia Avrig 3), Liviu Mujat (Parohia Oprea- Cartisoara) si Constantin Avram (Parohia Glamboaca), Stefan Ioan Crisan (Biserica Greco-Catolica, Parohia Bradu), Michael Stefan Reger (Biserica Evanghelica, Parohia Carta) si Oscar Raicea (Biserica Romano-Catolica, Biserica Romano-Catolica Sibiu), numarul preotilor prezenti fiind cel mai mare inregistrat vreodata la evenimentele de aici. Si in ceea ce priveste numarul de turisti participanti la ceremonie, s-a stabilit un adevarat record (au fost prezenti peste 50 de turisti), foarte multi dintre acestia sosind la Balea Lac in mod special pentru a lua parte la acest eveniment deosebit (un grup de 30 mici scolari sibieni, alaturi de invatatoarele lor). Cei mai multi dintre participanti au asistat pentru prima data la o slujba oficiata intr-o biserica de gheata, si au fost cu adevarat impresionati de acest moment.
La fel ca si anul trecut, slujba de sfintire a fost, de fapt, o imbinare a mai multor slujbe diferite, cei sapte preoti prezenti prezentand serviciile religioase potrivite si permise pentru un asemenea eveniment de randuielile si canoanele fiecarei biserici. Slujbele au fost oficiate in limbile romana si germana.
Biserica de Gheata de la Balea Lac promoveaza ecumenismul si este deschisa, in mod gratuit, oricarui doritor, indiferent de religie sau orientare.

Biserica de Gheata poate gazdui diverse evenimente, dar pentru toate acestea este nevoie de programare. In sezoanele trecute, la bisericile de gheata construite la Balea Lac au fost oficiate doua botezuri, o cununie religioasa si mai multe slujbe sau momente de rugaciuni.
Biserica de Gheata si Hotelul de Gheata sunt principalele obiective ale Proiectului de Marketing Turistic “Hotel of Ice- Balea Lac”.

sursa: tribuna.ro

Sfantul Grigorie Teologul: IN CUPTORUL NECAZURILOR

Ne aflam, iubitii mei, in prima luna a anului. Aceasta luna, ianuarie, se numeste „luna Parintilor”. De ce se numeste asa? Pentru ca sunt sarbatoriti multi Parinti. Cine sunt numiti Parinti? In limbajul Bisericii noastre Parinti sunt numiti acei barbati bisericesti minunati, care prin sfanta lor vietuire, prin luptele lor impotriva ratacirii si a pacatului si prin scrierile lor intelepte au contribuit la intarirea Credintei Ortodoxe pretutindeni in lume.

In luna aceasta se sarbatoreste pomenirea multor astfel de Parinti. Pe 1 ianuarie se praznuieste Marele Vasilie. Pe 10 ale lunii Grigorie de Nyssa. Pe 17, Antonie cel Mare. Pe 18, Marele Atanasie. Pe 19, Sfantul Marcu al Efesului – Evghenicul, care nu s-a inchinat papei. Astazi, pe 25 ale lunii, sarbatorim pomenirea unui alt mare Parinte al Bisericii, Grigorie Teologul – de Nazianz. Pe 28 sarbatorim pe Efrem Sirul; iar la sfarsitul lunii sarbatorim impreuna pe cei trei ierarhi: Marele Vasilie, Grigorie Teologul si Sfintitul Gura de Aur. Iata deci, de ce aceasta luna se numeste luna Parintilor.

Sa-mi permiteti, iubitii mei, sa va spun putine cuvinte despre eroul credintei noastre a carui sfanta pomenire o praznuim astazi – Grigorie de Nazianz.

Patria Sfantului Grigorie este Asia Mica, pamant sfant. Satul lui – Nazianz. S-a nascut din parinti de vita nobila. Mama lui, Sfanta Nonna, era dintre femeile rare. Mama lui avea o mare dorinta. O astfel de dorinta nu mai gasesti astazi. Care era dorinta ei? Sa o invredniceasca Dumnezeu sa nasca un baietel. Si baietelul ei ce sa se faca? Sa se faca preot, sa-l inchine lui Dumnezeu! Care mama mai are astazi o astfel de dorinta?! Nonna il ruga cu lacrimi pe Dumnezeu. Si Dumnezeu i l-a daruit pe Grigorie, care s-a nascut in 325 d. Hr., anul in care s-a intrunit primul Sinod Ecumenic.

Grigorie de la o mica varsta a iubit studiul. Tatal lui l-a trimis la Cezareea, in Alexandria si in cele din urma la Atena, centrul stiintelor si al artelor. Acolo a studiat. A avut prieteni pe Marele Vasilie, cu care s-a legat atat de strans, incat prietenia lor a fost un model de buna-intelegere (concordie). Erau ca un suflet in doua trupuri. Dar nu s-a pregatit doar lumeste. N-a invatat doar filozofie, retorica, matematica, astronomie si celelalte, ca sa devina unul din cei mai invatati ai timpului. S-a ingrijit sa se educe dupa Hristos, sa devina crestin adevarat. Pentru ca o singura scoala este cea mai inalta: frica de Dumnezeu. „Inceputul intelepciunii este frica de Domnul” (Psalm 110, 10; Pilde 1, 7). Grigorie a studiat la scoala Hristosului nostru. A trecut prin doua universitati.

O universitate este pustia. Da, pustia. Acolo a studiat. In pustie, unde a trait Ilie Tesviteanul, Ioan Inainte-mergatorul, o multime de asceti si insusi Hristos timp de 40 de zile.

In pustie a studiat, langa asceti, adevaratii filozofi. Acolo a studiat trei carti, pe care noi nu le deschidem. Prima carte este sinele nostru. A doua carte este natura. A treia carte, mai inalta decat toate, este Sfanta Scriptura. Arunca o privire asupra lui si-si spunea: „Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului” (Luca 18, 13). Altadata isi arunca privirea spre stelele cerului si spunea: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, iar facerea mainilor Lui o vesteste taria” (Psalm 18, 2). Iar alteori isi arunca privirea pe Sfanta Scriptura si vedea ca acolo i se descopera atotfrumoasa persoana a lui Iisus Hristos.

Dar in afara de pustie a trecut si printr-o alta universitate. Iar cealalta universitate este durerea, necazul. Cel care n-a trecut prin durere, care nu a plans, care nu si-a udat perna cu lacrimi, nu a cunoscut ce inseamna viata. A trecut prin multa durere Sfantul Grigorie. A suferit, deoarece a murit minunata sa mama, tatal sau, sora sa Gorgonia. A plans, deoarece a murit Marele Vasilie, pe care l-a jelit mai mult chiar decat pe mama sa. A fost in primejdia chiar de a se ineca in timpul unei calatorii. Naufragiu pe Marea Egee langa Rodos, era in primejdie, si a fagaduit lui Dumnezeu ca i se va afierosi Lui.

A suferit din partea colegilor rai care isi bateau joc de el, atunci cand el cu Marele Vasilie cunosteau doar doua drumuri: spre biserica si spre scoala, la universitate.

A suferit de la oameni. A fost ales episcop intr-o cetate mica, Sasima. Locuitorii ei, primitivi si barbari, nu erau in stare sa-l inteleaga.

A suferit de la eretici, in principal de la arieni. In timp ce predica, doua atentate de asasinat au pus la cale impotriva lui. Au intrat in biserica si au inceput sa arunce cu pietre in el. Nu mai era mult si il omorau acolo.

A suferit de la episcopii rai.

A suferit si – de la cine? De la fiii lui duhovnicesti. Cat a plans pentru ei Sfantul Grigorie, nu a plans pentru toti ceilalti la un loc. Pe unul din fiii sai, pe asa-numitul Maxim, l-a luat de copil sarac la curtea lui, l-a facut diacon, preot, arhimandrit. L-a cinstit cu cele de mai sus, iar el l-a ranit. Mult mai mult decat toti ceilalti. Plangea si suspina Grigorie.

A suferit. Dar a biruit. Pentru ca avea cu el pe poporul credincios si pe Dumnezeu. Si daca l-au parasit fiii lui duhovnicesti, care s-au aratat nemultumitori si nerecunoscatori, si daca arienii au luptat cu turbare impotriva lui, si daca asasinii au cautat sa-l omoare, si daca parintii lui au murit, Il avea pe Dumnezeu. Il avea pe Dumnezeul Treimic. Credea in Tatal, in Fiul si in Sfantul Duh. Si in marile necazuri spunea: Sfanta Treime, Parinte, Fiule si Duhule Sfinte, miluieste-ma pe mine, pacatosul.

A demisionat din tron. Nu mai suporta rautatea, calomniile si obrazniciile. A parasit Constantinopolul. S-a dus departe, in pustietate, si acolo a alcatuit cantari preadulci. Cele pe care le auzim in biserica la Nasterea Domnului: „Hristos se naste, slaviti-L…” si la Pasti: „Ziua Invierii, popoare, sa ne luminam…” sunt ale lui Grigorie. L-a intrecut si pe Pindar.

In sfarsit, si-a incheiat viata intr-un loc pustiu, intr-o sihastrie, cu desavarsire singur, „intretinandu-se doar el cu Dumnezeu”. Iar sfantul sau trup a fost in Capadocia pana in 1922. Atunci, refugiatii, lasand toate, au luat doar trupul Sfantului Grigorie si l-au adus in Elada. Astfel, se afla in Noua Karvali (Nea Karvali), in afara Kavalei.

Acesta a fost marele Parinte – Sfantul Grigorie Teologul.

Ce invatam, fratilor? Doua lucruri.

Intai, sa ii multumim lui Dumnezeu, Care in Biserica, in fiecare clipa dificila, trimite omul cel mai potrivit. Odata pe Marele Antonie, altadata pe Marele Atanasie, altadata pe Marele Vasilie, altadata pe Grigorie Teologul, altadata pe Marcu Evghenicul, altadata pe Cosma Etolianul. Un sir de barbati, care au tinut la inaltime stindardul Ortodoxiei. Sa-I multumim pentru acestia.

Al doilea, sa invatam din necazurile Sfantului Grigorie. El a trecut prin cuptor ca aurul. „Ca pe aur in topitoare l-a incercat” pe el (Intelepciunea lui Solomon 3, 6). Si tu, daca vrei sa-ti pastrezi credinta, vei fi incercat. Spune-mi, ce te costa crestinismul? Crezi ca esti crestin pentru ca aprinzi o lumanare si faci o metanie? Pentru astea te voi numi crestin? Daca vei fi credincios, vei fi prigonit. Daca esti ortodox, prieten al adevarului, om cu constiinta, vei suferi. Pentru ca Duhul Sfant zice: „Prin multe necazuri ni se cuvine noua a intra in Imparatia lui Dumnezeu” (Fapte 14, 22) si „Cei ce vor sa traiasca cu cucernicie… vor fi prigoniti” (II Timotei 3, 12). Macar de ne-ar invrednici Dumnezeu sa fim prigoniti ca si sfintii.

Asadar, nu crestini morti, ci vii, credinciosi si hotarati, copii ai lui Grigorie, copii ai marilor Parinti. Amin.

sursa: +Augustin al Florinei, Prespei si Eordeii
(Omilia Mitropolitului de Florina, Parintele Augustin Kantiotis, in Sfanta Biserica a Sfantului Panteleimon, Florina,  25 ianuarie 1976)
(traducere din elina: monahul Leontie)

Cu totii ne aducem aminte ca Marea Britanie renuntase la un moment dat la actele biometrice, din motive foarte obiective, invocate si de catre luptatorii anti-cip din  Romania: nesiguranta lor, privarea de intimitate si costurile enorme nejustificate. Iata ca nu a durat mult si actele biometrice se reintorc pe agenda guvernului britanic, parte si el din structura iudeo-masonica mondiala.

Agentia de Frontiera din Marea Britanie are in plan o retea de cabine pentru a lua amprentele digitale si fotografiile persoanelor de alta nationalitate

Agentia a anuntat ca va exista un singur contractor care sa ofere cabine sigure si private, in care cetatenii din alte tari se pot inregistra prin amprente digitale si fotografie,  in vedearea obtinerii permiselor de sedere biometrice (nn. memorate intr-un microcip).

Ofertantul castigator va fi, de asemenea, de asteptat sa furnizeze servicii publice, precum si scanarea si trimiterea documentelor si ocuparea cu platile de la solicitanti.

Echipamentul de inregistrare video a fiecarui solicitant, infrastructura informatica pentru a copia si transmite datele de inscriere, si pentru scanarea documentelor vor fi livrate in cadrul contractului.

In Jurnalul Oficial al Uniunii Europene se anunta ca acest contract va fi disponibil si pentru alte departamente guvernamentale si agentii, inclusiv Serviciul de Pasapoarte .

Planurile cele mai recente ale guverrnului britanic pentru Programul de Identitatea Nationala va cere cetatenilor britanici care solicita reinnoirea unui pasaport de a le fi prelevate amprentele digitale, precum si sa fie fotografiati, dupa modelul comandat de catre Agentia de Frontiera.

Furnizorul ar putea fi, de asemenea, obligat sa furnizeze un serviciu mobil pentru inscrierea la spitale sau la domiciliu a persoanelor cu afectiuni medicale ce le impiedica sa ajunga la astfel de cabine.

Contractul va fi semnat initial pentru o perioada de patru ani, dar ar putea fi prelungit cu inca doi ani.

sursa: https://zdnet.co.uk

Cu durere, parintele Savatie Bastovoi ne arata in aceasta editie un exemplu de cum este sa fii roman, sa locuiesti in Basarabia si sa slujesti doar lui Hristos! Sa luam exemplu si muta sa fie gura celor ce clevetesc!

PS: Asteptam cu nerabdare replica mitrop. Petru de Balti, in caz ca a acceptat invitatia, dar mai mult pentru a arata ca mitrop. Basarabiei este preocupata de canonizarea Marturisitorului Valeriu Gafencu.

Vedeti si:

• Parintele Justin despre canonizarea mucenicului Valeriu Gafencu: Sfintii nu au hotare! Ca-l canonizeaza rusul sau sarbul pentru mine e bun… Ca el nu e rus, e ROMAN!
• De ce Basarabia are 2 mitropolii ortodoxe fara comuniune intre ele? Cum politrucii de ieri si de azi intretin dezbinarea intre fratii de acelasi sange si de aceeasi credinta

Gratie unor filme precum “Star Trek” sau “2001: Odiseea spatiala” sau a milioane de carti SF, omul a crezut mereu in extraterestri. Dar sansele de a gasi fiinte de pe alte planete scad chiar in ciuda faptului ca omenirea descopera noi planete, scrie Daily Mail.

E posibil sa fim singuri in Univers, spun unii cercetatori de la Harvard.

Astronomii se tem ca am putea fi singuri in Univers si se indoiesc ca ar putea exista planete cu viata inteligenta atat de aproape de pamant incat chiar sa stabilim un contact cu acestea. Sute de planete au fost descoperit dar toate au un mediu ostil civilizatiei.

Howard Smith, astrofizian la Universitatea Harvard, declara pentru Sunday Times: “Noile informatii pe care le primim sugereaza ca s-ar putea sa fim efectivi singuri in univers. Exista foarte putine sisteme solare precum cel al nostru”.

sursa: irealitate.net

Si uite asa, astronomul papei va fi dezamagit ca nu va putea boteza niciun extraterestru.

Sfantul Sinod Ecumenic al VI-lea, care a fost convocat in anul 680 d.H. (noiembrie) in Palatul Trulan din Constantinopol, a fost rezultatul a 50 de ani de divergente teologice si ecleziastice (secolul VII) asupra temei daca Dumnezeul-Om Hristos, desavarsit Dumnezeu si desavarsit Om, intr-un singur Ipostas (o singura Persoana), are doua lucrari si doua vointe sau doar o lucrare si o vointa.

Sinodul Sfintilor Parinti a condamnat hristologia monotelitilor, adica a celor care sustineau ca Hristos are doar o singura vointa si o singura lucrare, pentru ca aceasta hristologie nu era decat „o reinfatisare” mascata a ereziei monofizismului deja respins si condamnat (in cadrul Sfantului Sinod al IV-lea Ecumenic din anul 451 d.H.). Sinodul al VI-lea a indreptatit substantial teologia si stradaniile Sfintilor Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, si Maxim Marturisitorul impotriva ereziei monotelismului si a dogmatizat:

Sfantul Maxim Marturisitorul (580-662), mai intai egumen al Manastirii Hrisopolei de langa Constantinopol, s-a luptat pentru Ortodoxie vreme de multi ani fara vreun sprijin bisericesc „mai inalt”, in timp ce patriarhiile Rasaritului si Roma primisera erezia sub presiunea imparatului monotelit Constant al II-lea (641-668). Sfantul Maxim a strabatut pamantul si marea, de la Constantinopol pana la Roma, unde a avut o contributie decisiva in Sinodul din Lateran (649 d.H.) impotriva monotelismului, convocat de ortodoxul papa Martin (649-655). Sfantul Maxim a fost arestat si a murit in exil in Laziki. Cand era judecat, patriarhul eretic Petru al Constantinopolului i-a spus sa se uneasca cu Biserica Universala, care acceptase erezia, Sfantul Maxim i-a raspuns:

Dusmanii Ortodoxiei, patriarhii eretici ai Constantinopolului, Serghie (610-638), Pir (638-641, 654), Pavel al II-lea (641-653) si Petru (654-666), patriarhii eretici Macarie al Antiohiei (650-685) si Chir al Alexandriei (630-642), ereticul papa al Romei Honorius (625-638) si Stefan, Polihronie si Constantin au fost anatematizati de catre Sfantul Sinod al VI-lea. Patriarhul Serghie, condamnat ca eretic, era cel care, odinioara, purtand icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu pe zidurile Constantinopolului, salvase cetatea de arabi si de persi, pe cand imparatul Herakleios se afla intr-o campanie in Persia (626). Cu aceasta ocazie a fost alcatuit Imnul Acatist (Acatistul Buneivestiri) catre Nascatoarea de Dumnezeu.

Sfantul Maxim, singur impotriva intregii „biserici oficiale”, a fost conform marturiei istoricilor „prea mare teolog, care a pecetluit prin taria sa luptatoare si prin bogata sa contributie scriitoriceasca recursul teologic al ereziei monotelite”; de asemenea, „este greu sa se gaseasca un alt teolog care sa fi influentat mai mult mersul teologiei elin-ortodoxe in afara lui”.

Monotelismul si monergismul constituie componentele teologiei actualilor monofiziti „moderati” (severieni), adica a monofizitilor copti (din Egipt), a armenilor, etiopienilor, siro-iacobitilor si a indienilor din Malabar. Din nefericire, dialogul teologic contemporan din 1990 incoace, a ajuns la concluzia contrara Sinoadelor Ecumenice ca monofizitii mai sus mentionati sunt ortodocsi si ca Sfintii Parinti nu i-au inteles (i-au rastalmacit).

Proclamarea dogmei despre cele doua vointe si doua lucrari in Hristos de catre Sinodul al VI-lea Ecumenic, ii condamna de asemenea (implicit) si pe ereticii latini („biserica” romano-catolica papala), care cateva veacuri mai tarziu (secolul XIV), prin gura teologilor lor scolastici si ev-medievali si a filozofilor antipalamiti si anti-isihasti din Rasarit, aveau sa nege existenta lucrarii firesti in Dumnezeu, contrar Sfintilor Parinti de la Sinodul al VI-lea Ecumenic si intregii invataturi a Bisericii.

Condamnarea papei Honorius de catre un Sinod Ecumenic demonstreaza clar ca din punct de vedere ecleziologic este o minciuna inadmisibila mitul teologic al papilor despre „infailibilitatea” papei.

Opera legislativa (editarea Sfintelor Canoane) a Sinodului al VI-lea Ecumenic, precum si a celui de-al V-lea (553 d.H.) a completat-o Sinodul Ecumenic al cinci-saselea (Constantinopol, 691 d.H.).

traducere din neo-greacă de ieromonahul Fotie;

sursa: https://www.impantokratoros.gr