† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!

Uniunea Europeana a trimis milioane de agende la diferite scoli, in care lista zilele cu sarbatori ale musulmanilor, hindusilor, sarbatori sikh, evreiesti si chineze, dar a uitat sa le mentioneze pe cele crestine.
Au fost facute peste trei milioane de agende, costul total fiind de aproximativ 5,3 milioane de euro. Aproximativ 350.000 de agende au fost deja distribuite in Marea Britanie, potrivit Daily Mail.
In agende nu se mentioneaza Craciunul sau Pastele, in ciuda faptului ca birocratii europeni au listat foarte grijuliu “Ziua Europei” pe 9 mai.
UE a fost obligata sa isi ceara scuze dupa ce grupurile religioase si-au exprimat nemultumirea. John Dalli, comisarul UE pentru consumatori, a spus: “Regretam asta” si si-a cerut scuze.
In timp ce scuza a fost facuta la modul general, au mai fost si scuze trimise in particular Guvernului francez si Conferintei Episopilor Catolici din Franta, care s-au plans direct la Bruxelles.
Johanna Touzel, purtatoarea de cuvant pentru Comisia Catolicilor din Europa, a spus ca aceasta greseala este “incredibila”. “In cazul in care Comisia nu marcheaza Craciunul ca sarbatoare in agendele sale, atunci ar trebui sa lucreze pe 25 decembrie”, a spus aceasta.
Oficialii europeni au spus ca a fost o “mare eroare”, dar nu au putut explica cum s-a putut intampla.
Agendele contin mai multe informatii, in special pentru adolescentii intre 12 si 16 ani, precum costul convorbirilor telefonice, pericolele de pe Internet si schimbarea climei.
Parlamentarul european din partea Germaniei, Martin Kastler, a dat vina pe “ateismul agresiv din aparatul Comisiei Europene”.
“Este imprudent sa spui ca a fost doar o greseala si inca una mare. Cer ca toate persoanele sa fie trase la raspundere imediat. Astept scuze din partea presedintelui Comisiei, deoarece cred ca a fost publicata intentionat in acest fel,” a adaugat Kastler.

E drept ca nici nu ne putem dori o astfel de agenda sincretista, la un loc cu toate inselarile religioase, dar acest eveniment ne dezvaluie care va fi soarta crestinilor intrati in hora ecumenista: ignorarea lor, pentru a nu le jigni constiinta religioasa jidovilor, musulmanilor etc. Chiar si in forme ale ereziei, papism sau protestantism, paganii nu vor sa auda de numele lui Hristos. Noua moda a calendarului ortodox cu duminica delimitata de sambata si nu si de luni, ce ar arata semnificatia concomitenta de 1-a si a 8-a zi, este venita tot de la Uraciunea Evreopeana, finalul fiind sarbatorirea sabatului, ca zi de odihna (cel putin la nivel oficial).

Aviz amatorilor care sunt inselati de binefacerile Europei crestine.

La decizia instantei a contribuit comportamentul ireprosabil al celor trei in timpul detentiei, mai precizeaza sursa citata. In plus, maicutele au castigat cate 100 de zile de libertate prin munca.

“Pe perioada ispasirii pedepsei, maicutele au avut un comportament bun, participand inclusiv la activitatile cultural-educative ale penitenciarului. Totodata, maicutele au participat la slujbele de la capela penitenciarului si au avut inclusiv peste o suta de zile de munca. Toate aceste lucruri au facut ca pedepsele lor sa se reduca si sa fie eliberate conditionat mai devreme”, a declarat purtatorul de cuvant al Penitenciarului Targusor, Claudiu Stefan, citat de Mediafax.
Tot in acest an urmeaza sa fie eliberata si cea de a patra maicuta, fosta maica stareta de la Manastirea Tanacu. Ea are de ispasit sase ani de inchisoare.
In ceea ce-l priveste pe preotul Daniel Corogeanu, el va parasi inchisoarea in luna aprilie 2012. Preotul se afla incarcerat la Penitenciarul Vaslui.

Mihai Eminescu – 161 de ani de la nastere

Aducem un prinos de recunostiinta marelui poet national, care si-a iubit indeosebi credinta stramoseasca, dar si tara sa frumoasa. Iata ce spunea marele roman despre Biserica neamului in lupta cu apostaziile straine de aceste taramuri, dar straine si de Dumnezeu:

Biserica ortodoxa a Rasaritului a luat la romani o forma deosebita de aceea a altor Biserici; ea nu e numai o comunitate religioasa, ci totodata nationala. Bizantul a avut veleitati de papism, Biserica ruseasca are veleitati periculoase de cezaro-papism, de intindere a legii prin mijlocul sabiei pentru augmentarea puterii statului; la romani ea a fost din capul locului o comunitate religioasa care imblanzea prin iubire inegalitatile sociale si care facea pentru oameni o datorie din ceea ce, in lumea moderna e un drept. Liniamentele organizarii democratice a Bisericii romane se arata ab antiquo inca. Stand cu alte Biserici in legaturi formale, nu de subordinatie, ea a inlocuit la romani, in timpii cei rai, organizatia politica si economica. Astfel intampinam in orasele mari biserici cari apartineau fiecare la cate o breasla, iar in Ardeal vedem ca ea a devenit totul pentru romani: ea organizeaza si intretine invatamantul primar, cel secundar clasic, ba chiar si cel real al poporului. Preotul de acolo n-a invatat numai canoanele, ci si disciplinele economiei de camp; el e invatator si sfatuitor in interesele morale si materiale, ba chiar in cele juridice, ale poporenilor sai. continuare »

UPDATE: Solidaritate a ierarhilor greci fata de mitropolitul Serafim

O miscare ierarhica de sustinere a mitropolitului de Pireu s-a creat in interiorul Ierarhiei (Sinodului Mare al Bisericii Greciei). Conform cercurilor sinodale, din dimineata zilei de joi, kir Serafim a primit mai multe telefoane de sprijin si sustinere morala din partea arhiereilor si clericilor, care aplauda curajul cu care ierarhul isi apara si argumenteaza pozitiile.
Conform informatiilor, dupa Mitropolitul Pavlos de Glifada, si alti mitropoliti se pregatesc sa-si exprime sprijinul si solidaritatea fata de Mitropolitul Serafim prin declaratii sau comunicate oficiale.
Cercurile bisericesti apreciaza ca miscarea de sustinere a mitropolitului de Pireu s-a creat in urma comunicatului Directoratului pentru Probleme Religioase al Turciei, in care kir Serafim a fost caracterizat drept „sustinator al islamofobiei”.

sursa: Pelerin ortodox, (trad. Fratia Ortodoxa Misionara “Sfintii Trei Noi Ierarhi”)

”Ierarhii Bisericii Ortodoxe a lui Hristos, nedespartite si neschimbate, nu abdica atunci cand e vorba de teme ale credintei, ci aleg sa moara fie in exil, fie pe esafod.”

Mitropolitul Pireului Serafim, prin noile sale declaratii pe care le-a facut dupa praznicul Botezului asupra chestiunii sioniste, subliniaza ca este antisionist, dar in nici un caz antisemit. Referindu-se la declaratiile pecare le-a facut la postul de televiziune MEGA a subliniat urmatoarele:

Biserica nedespartita si neschimbata a lui Hristos nu este o religie, adica un fenomen psihologic, ci este revelatia Creatorului vesnic al vietii, participare si impartasire din modul de viata treimic al Dumnezeului vesnic, Care in chip maret si intru totul desavarsit a creat universul din nimic si isi revarsa dragostea si atotintelepciunea asupra intregii creatii, a carei incununare este omul. Intruparea Cuvantului lui Dumnezeu si golirea Sa de Sine intru smerenie prin asumarea firii, a vointei si a lucrarii umane si mai ales prin jertfa Sa pe Cruce si prin biruinta asupra stricaciunii si a mortii intru Invierea Sa, au aratat dimensiunea iubirii dumnezeiesti si adevarata vocatie a persoanei umane. Prin urmare, menirea Bisericii nu este aceea de a detine puterea, ci slujirea ei este asumarea lucrarii lui Hristos, a singurului Mesia adevarat, „Care nu a venit, ca sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa dea sufletul Sau ca pret de rascumparare pentru multi”. Tocmai din acest motiv cuvantul slujitorilor Trupului Euharistic va trebui sa fie cuvant al Adevarului, care nu tinde catre dimensiunea politica, ci catre adevaratul discernamant al evenimentelor, pentru ca „Imparatia lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta”.

Doresc sa cred ca in acest duh se misca si smeritul meu cuvant, pentru ca nu ataca persoanele – oricat de blamate ar fi ele –, care sunt create de Dumnezeu dupa chipul Sau, chiar daca acestea o recunosc sau nu, ci incearca sa vadeasca situatiile contradictorii si, dupa putina mea stiinta, tragismul inselarii in care se afla cei implicati.

In acest duh am vorbit si la emisiunea „Societatea – ora MEGA” din 20.12.2010 a canalului de televiziune MEGA, raspunzand la intrebarile jurnalistului. In cadrul acestei emisiuni nu am facut decat sa redau adevaratul cuvant marturisitor al miilor de semeni ai nostri evrei antisionisti care se lupta de decenii impotriva abaterii sioniste de la adevaratul iudaism. Ei demonstreaza ca teologia capilor sionisti, care nazuiesc sa-si realizeze visul de putere si guvernare mondiala, a stalcit institutia Vechiului Testament al Dreptilor si Profetilor, denaturand in luciferism si satanism. Este o teologie a dualismului care asteapta un „Mesia al slavei”, pe omul apostaziei si al faradelegii, pe cel numit Antihrist, pe care il vesteste revelatia divina.

Pentru acest pseudo-Mesia se proiecteaza reconstruirea Templului lui Solomon pe inaltimea unde se afla astazi moscheea lui Omar si se face multa propaganda in privinta necesitatii, chipurile, instaurarii unei guvernari mondiale si a unui conducator mondial, care presupune mai intai desfiintarea statelor nationale si asocierea economica printr-o moneda unica mondiala. Pentru concretizarea acestei viziuni s-a abandonat adevarata Lege a lui Dumnezeu, Pentateuhul si Profetii, si a fost inlocuita de pergamentele de sorginte luciferica ale Talmudului, Kabalei si ale paraliteraturii rabinice. Dovezi in acest sens se gasesc in socantele site-uri ale evreilor ortodocsi care nu accepta aceasta cadere tragica din duhul iudaismului autentic. Ii invit pe „binevoitorii” care au facut o profesie din apologia acestei denaturari sioniste a iudaismului sa faca efortul de a vizita site-urile: https://www.israelversusjudaism.org si https://jewsnotzionists.org si probabil li se va face rusine ca acorda sprijin nelegiuit si instigator monstrului sionist. continuare »

Orosul Sfintei Biserici a lui Hristos, care intareste Sfantul Botez dat de la Dumnezeu, dar leapada botezurile ereticilor care se fac in alt chip[1]

Dintre multele mijloace prin care ne invrednicim de mantuire si care se succed si se leaga  unul de altul ca o scara (fiindca toate privesc catre acelasi tel) cel dintai este Botezul, cel predat de Dumnezeu sfintitilor apostoli, de vreme ce fara el celelalte sunt nelucratoare.

De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in imparatia lui Dumnezeu (In. 3: 5);

Botezul ortodox

caci trebuia neaparat ca, de vreme ce cea dintai nastere il aduce pe om in viata aceasta muritoare, sa fie gasita o alta nastere si un chip [de nastere] mai tainic care sa nu-si aiba inceputul in stricaciune, nici sa se sfarseasca in stricaciune, prin care sa ne fie cu putinta a urma lui Iisus Hristos, Intemeietorul mantuirii noastre. Ca apa botezului cea din colimvitra are rolul de pantece, si nastere primeste cel nascut, cum zice Gura de Aur[2]; iar Duhul Care se pogoara in apa are rolul lui Dumnezeu, Care plasmuieste fatul; si dupa cum Acela, dupa punerea in mormant, a treia zi a revenit la viata, tot asa, cei ce cred, fiind cufundati in apa, in loc de pamant, prin cele trei cufundari inchipuiesc in sine harul invierii cel de a treia zi, apa fiind sfintita prin pogorarea Preasfantului Duh, asa incat trupul sa fie luminat prin apa vazuta, iar sufletul sa ia sfintire prin Duhul cel nevazut. Caci dupa cum apa dintr-o oala se impartaseste de caldura focului, asa si apa din colimvitra, prin lucrarea Duhului, se preface in putere dumnezeiasca, curatind si invrednicind de infiere pe cei astfel botezati, dar pe cei initiati [botezati] in alt chip aratandu-i necurati si intunecati in loc de curati si infiati.

Asadar, pentru ca deja mai inainte cu trei ani s-a ridicat problema daca sunt primite botezurile ereticilor care vin la noi [la ortodoxie], savarsite in afara predaniei sfintilor Apostoli si dumnezeiestilor Parinti si in afara obiceiului si randuielii Bisericii sobornicesti si apostolesti, noi, prin dumnezeiasca mila fiind crescuti in Biserica Ortodoxa si urmand canoanelor sfintitilor Apostoli si dumnezeiestilor Parinti, si cunoscand ca Biserica noastra sfanta, soborniceasca si apostoleasca este singura si unica [Biserica], si [la fel] Tainele Ei, prin urmare si dumnezeiescul Botez, primim tainele ereticilor, cate sunt savarsite nu precum Duhul Sfant a randuit sfintitilor Apostoli si precum Biserica lui Hristos face pana astazi, ci fiind gaselnite [inventii] ale oamenilor stricati, [le primim deci] ca intrutotul neobisnuite si le stim straine de intreaga predanie apostolica, si de aceea le lepadam prin hotarare obsteasca. Si pe cei dintre ei care vin la noi ii primim ca nesfintiti si nebotezati, urmand Domnului nostru Iisus Hristos, Care a poruncit ucenicilor Lui „sa boteze in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh” (Mt. 28: 19), si sfintitilor si dumnezeiestilor Apostoli, care randuiesc a-i boteza pe cei ce vin [la credinta] prin trei afundari si ridicari, si la fiecare afundare a chema un nume din Sfanta Treime[3], si sfintitului si intocmai cu apostolii Dionisie, care zice: continuare »

D-na Emilia Corbu scrie in articolul VALERIU GAFENCU VA FI CANONIZAT urmatoarele:

Valeriu Gafencu va fi canonizat dar nu in Romania ci in Republica Moldova si nu de Mitropolia Basarabiei ci de Mitropolia Chisinaului si a Moldovei. Este parerea la care am ajuns dupa ce in cadrul unui interviu mitropolitul Chisinaului a manifestat aceasta intentie. Or, atunci cand rusii fac o declaratie inseamna ca lucrul e pe jumatate facut.

Cum ar trebui sa reactionam? Toate lucrurile ar trebui privite din trei parti, sufleteste, trupeste si duhovniceste.

Sufleteste ma bucur pentru Valeriu. Ceata sfintilor e una pentru toata ortodoxia. Prin urmare un sfant canonizat sa zicem in Egipt poate fi sarbatorit la fel de frumos si in SUA sau Romania. Prin urmare Valeriu Gafencu va putea fi cinstit din SUA pana la Moscova. Cu atat mai mult cu cat Basarabia chiar are nevoie de un sfant ca Valeriu Gafencu.

Sub aspectul derularii evenimentelor nu pot decat sa deplang birocratismul din BOR. Conform procedurilor canonice Mitropolia Chisinaului va intreba mai intai Sf. Sinod al BOR daca dosarul de canonizare al lui Valeriu se afla pe masa de lucru. Iar BOR va raspunde, asa cum face de obicei, ca acum e randul sfintilor de acum 500 de ani.De parca poporul acesta ar fi nascut zece milioane de sfinti pe an si comisia de canonizare innoata in dosare. Sfintilor contemporani le va veni randul peste cateva sute de ani, ca asta e mai nou, procedura si canonul in BOR.
Sfintii trebuie sa stea la coada. Daca voiau sa-l canonizeze o faceau in cei 20 de ani de cand se tot discuta.

Mult mai limpezi mi se par intelesurile duhovnicesti. Cred ca mai intai ar trebui sa ascultam parabola nuntii fiului de imparat in care bucuria nuntii e impletita cu netrebnicia refuzului. In asa situatie nu poate fi nici bucurie si nici tristete.
Noi santem in situatia invitatilor care au refuzat. BOR si-a luat nevasta politica romaneasca si trebuie sa se ingrijeasca acum de spaimele fasciste, de carduri si cipuri. Nu mai e vreme de sarbatorit fii de imparati. Cei care au refuzat insa au fost pedepsiti aspru si imediat, asa cum e pedepsit neamul acesta de 20 de ani si nimeni nu pricepe.
Apoi au fost invitati toti de pe la raspantii, alte neamuri. Aceia au raspuns invitatiei si dintre toti doar unul nu a avut haina de nunta si acela a fost aruncat afara. Asa ca, nota bene, si pe la raspantii si in alte neamuri pot fi oameni cinstiti.
Daca Mitropolia Chisinaului nu are haina de nunta vom trai si vom vedea. Nu vor putea face nici o canonizare. Insa, pana una alta, ei sunt in situatia mult mai fericita a acelora care au raspuns invitatiei de nunta. Invitatie pe care noi o refuzam de 20 de ani.

Comentariu apologeticum:

Nu credem in aceasta momeala aruncata de mitropolitul Vladimir, menita doar pentru castigarea de simpatizanti fata de evlavia pe care o au moscovitii pentru Sfintii Inchisorilor. Sa nu ne punem speranta in astfel de oameni, caci ramanem doar cu speranta! Trebuie folosita aceasta oportunitate pentru a trezi sinodalii nostri, care macar din orgoliu de a nu fi rusinati de rusi, sa purceada la canonizarea si a Marturisitorului Valeriu Gafencu, dar si a tuturor Sfintilor din inchisorile comuniste. Deci atentie: evlavia trebuie sa o avem fata de sfinti, nu fata de mitropoliti sau alti membri ai sinodului, caci ei in fond sunt datori in fata lui Dumnezeu sa recunoasca sfintenia unor mucenici.

Sfintilor Marturisitori, rugati-va lui Hristos pentru noi!

Problema existentei a doua mitropolii ortodoxe in Basarabia nu ar fi atat de grava daca intre slujitorii lor ar exista comuniune, asa cum exista intre patriarhiile de care apartin. Dar cine are interesul sa intretina aceste conflicte, daca nu indracitii de politicieni si agenti KGB, CIA, SIS, MOSAD care tot una sunt, infiltrati pana si in sfintele altare. Poate unii, din rautate si invidie, nu au inteles strategia parintelui Savatie Bastovoi de a aduce la lumina planurile “kgb-istilor”, “serghianistilor” si de a-i determina sa recunoasca, spre rusinarea sinodului BOR, sfintenia marturisitorului Valeriu Gafencu, fie asta doar prin vorbe.  In alta ordine de idei, “serghianismul” nu mai exista decat in mintea exaltatilor stilisti schismatici, care nu recunosc Harul in Bisericile oficiale, ce au comuniune cu Biserica ex-serghianista. Despre acestia scrie si Sf. Ioan Maximovici si Parintele Serafim Rose ca unii ce nu se afla pe calea cea dreapta a mantuirii, ci prin radicalitatea lor feroce s-au rupt singuri de la Biserica Mama. Mai presus de a fi romani, noi suntem crestini ortodocsi. Natiunile au importanta lor, dar daca, Doamne fereste, natia romana isi va pierde credinta cea dreapta, atunci e de preferat sa avem partasie mai degraba cu rusii, sau orice alt neam cu adevarat ortodox. Noi nu imapartim Biserica in bisericute, ci Biserica lui Hristos este una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca; nu este o institutie pamanteasca, ci una dumnezeiasca. Prin trairea noastra ortodoxa curatim sangele neamului intreg, si nu prin monitorizarea spionilor kgb-isti. Inteleg, sunt situatii cand e nevoei sa ridici palma sau condeiul. Dar este oare viata Sfantului Valeriu Gafencu pricina de o asa dezbinare si gazetareala? Oare suntem noi in masura sa hotaram de care biserica trebuie sa fie canonizat?  Noi avem datoria sa ne rugam pentru canonizarea lui de catre Biserica Ortodoxa, fie ca e romana, fie ca e rusa, fie ca e greaca…, desi cu totii ne-am dori ca Biserica Romana sa aiba aceasta cinste, ce i se cuvine. De altfel politrucii au intrat nu doar in altarele rusesti, ci si in cele romanesti, cu sortulet cu tot.

Pe de alta parte consider ca doar naivii pot crede ca Biserica Rusa ar dori canonizarea vreunui martir ce a facut parte din Miscarea Legionara. Cuvintele Vladicai Vladimir vor ramane doar pe youtube… In inregistrarea de mai jos vedeti cum un “subaltern” al sau afirma ca mitropolitul Petru a fost hirotonit de patriarhul Alexei al II-lea, mitrop. Daniel Ciubotea, deci si de Moscova si de Bucuresti. Deci cum ramane? KGB anti KGB? Stie CIA raspunsul…

UPDATE: PRIVITI MAI JOS CU CINE SE INFRATESC CEI CARE LAUDA NOUL MODEL DE CALENDAR

1. Consideratii generale

Referitor la comunicatul biroului de presa al Patriarhiei Romane din data de 4 ianuarie 2011 as dori sa fac cateva comentarii teologice:

Argumentarea ca in calendarul pe 2011 “duminica nu mai apare barata cu doua linii rosii, ci exista o continuitate intre duminica si luni, pentru a sublinia adevarul din Sfanta Evanghelie ca Domnul nostru Iisus Hristos a inviat in prima zi a saptamanii, care urmeaza dupa sambata…” mi se pare lipsita total de logica, dar si de suport teologic, intrucat conform Sf. Scripturi continuitatea  exista intre sambata si duminica  si nicidecum intre duminica si luni. (Matei 28, 1; Marcu 16, 2, 9; Luca 24, 1; Ioan 20, 1).

Preafericitul Daniel arata in multe pastorale[1] legatura indisolubila intre sambata si duminica, ca zi a implinirii si a invierii Domnului. Iata cateva exemple:

,,Legatura dintre Cruce si Inviere se constata atat in cantarile liturgice ale Bisericii Ortodoxe cat si in felul cum ea infatiseaza in iconografia ei Rastignirea si Invierea Domnului”[2];

,,Sfanta si Marea Sambata ca zi a legaturii dintre Moartea si Invierea Domnului are o profunda semnificatie pentru viata Bisericii. Ea a devenit prototipul tuturor sambetelor in care se afla pomenirea mortilor si arata ca toti cei dragi ai nostri adormiti intru Hristos sunt in asteptarea Invierii si ca in mijlocul suferintei si al durerii pricinuite de moartea lor, licareste totusi speranta biruintei vietii asupra mortii’’[3];

,,Duminica Invierii insa arata ca sambata nu este ultima zi a existentei si ca deci nu moartea este ultimul cuvant asupra adevarului omului ci viata vesnica’’[4].

Cu toate ca „nu se schimba nimic in calendarul crestin – ortodox pe anul 2011, ci doar se subliniaza adevarul ca duminica, ziua Domnului, adica ziua Invierii Lui din morti, este ziua de sarbatoare care ne daruieste lumina pentru toata saptamana, ca noi sa traim viata in lumina Invierii lui Hristos si sa ne pregatim pentru invierea noastra”, cum se precizeaza in comunicat, totusi acest lucru era mult mai bine evidentiat atunci cand duminica aparea barata cu doua linii rosii si nu separata de ziua de sambata. Iata doar cateva argumente teologice: continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=7UuWRtgrOCg]

Vedeti intreaga emisiune aici.

Nu mica ar fi mirarea ca acest lucru sa se intample…

Vedeti si: Religia lui Pasat

Adanciti-va in cercetarea Noului Testament si in general a intregii Sfintei Scripturi: veti gasi ca se cere implinirea poruncilor lui Dumnezeu, ca numai aceasta implinire este numita fapta, ca numai prin implinirea poruncilor lui Dumnezeu credinta in Dumnezeu se face vie, ca una ce e lucratoare; fara aceasta e moarta, lipsita fiind de orice miscare. Si dimpotriva, veti gasi ca pornirile bune ale inimii sunt interzise, lepadate! Dar tocmai dragalasele acestea de fapte bune va si plac la pagani si mahomedani! Pentru ele, macar de-ar fi si cu renegarea lui Hristos, dumneavoastra vreti sa le acordati mantuirea. Ciudata e judecata dumneavoastra despre ratiunea sanatoasa. De unde, cu ce drept o gasiti, o descoperiti in dumneavoastra? Daca sunteti crestini trebuie sa aveti notiuni crestine cu privire la acest obiect si nu altele, dupa capul dumneavoastra sau agatate cine stie de pe unde!
Evanghelia ne invata ca prin cadere noi ne-am agonisit o ratiune pervertita, ca ratiunea firii noastre cazute, oricat de valoroasa ar fi prin natura, oricat de ascutita ar fi prin invatatura lumeasca, isi pastreaza caracterul capatat prin caderea in pacat, continua sa ramana o ratiune pervertita. Trebuie sa o lepezi, sa te dai pe mana calauzitoare a credintei si, sub aceasta conducere, la timpul sau, dupa o insemnata nevointa intru evlavie, Dumnezeu daruieste robului Sau credincios ratiunea Adevarului sau Judecata Duhovniceasca. Aceasta ratiune poate si trebuie sa fie recunoscuta a fi ratiune sanatoasa; ea este credinta capatata din cercetarea lucrurilor, asa de stralucit descrisa de Sfantul Apostol Pavel in al patrulea capitol al epistolei sale catre evrei. Temelia judecatii duhovnicesti este Dumnezeu. Pe piatra aceasta neclintita se nalta ea, si intru aceasta nu se clatina si nu cade. Ceea ce numiti dumneavoastra ratiune sanatoasa noi, crestinii, cunoastem ca este o ratiune atat de bolnavicioasa, atat de intunecata si ratacita, incat vindecarea ei nu poate avea loc decat prin retezarea cu palosul credintei a tuturor stiintelor si cunostintelor care o compun, si prin lepadarea lor. Daca insa vom socoti ratiunea ca sanatoasa, considerand-o astfel pe baza a ceva necunoscut, sovaielnic, nedeterminat, mereu schimbator, atunci ea, ca “sanatoasa”, va renega neaparat pe Hristos. Acest lucru e dovedit experimental. Ce zice judecata dumneavoastra, ratiunea dumneavoastra sanatoasa? Ca a recunoaste pieirea unor oameni buni, care nu cred in Hristos este un fapt potrivnic ratiunii dumneavoastra sanatoase! Si nu doar atat! Ci ca o asemenea pieire a oamenilor virtuosi e potrivnica milosteniei unei Fiinte atat de atotbune ca Dumnezeu. Ati avut cumva o revelatie de sus asupra acestui obiect, asupra a ceea ce e contrar si nu e contrar milosteniei lui Dumnezeu? Nu! Insa ratiunea dumneavoastra sanatoasa va spune asta! Ah, ratiunea dumneavoastra sanatoasa! Atunci, cu ratiunea dumneavoastra sanatoasa, de unde ati scos ca puteti intelege, cu patrunderea omeneasca limitata, ce este si ce nu este contrar milosteniei lui Dumnezeu? continuare »

Duminică, în jurul orei 12.00, profesorul Raul Volcinschi, o legenda a generatiei neinfrante a fostilor detinuti politici, adevarata elita a ultimei Romanii, s-a stins în casa sa, din Cluj-Napoca. Profesorul a murit in picioare, asa cum a trait, drept, ca brazii care se frang dar nu se indoiesc, din care a fost cladita generatia sa luptatoare, marturisitoare si biruitoare. “Victoria impotriva calailor, victoria impotriva Mortii”, dupa cum evoca Mircea Eliade exemplul martirului Mircea Vulcanescu… În urmă cu o lună suferise un atac cerebral ce îl ţinea ţintuit la pat. Azi, dupa ce si-a facut exercitiile zilnice de recuperare, a mai facut cativa pasi si apoi s-a scurs, usor, în braţele fiicei sale. Inmormantarea fostului detinut politic si luptator anticommunist va avea loc peste trei zile la Craiova.

Dom’ Profesor – dupa cum i se spunea – a fost un om cu o minte la fel de sclipitoare ca si ochii sai, a carui activitate in slujba neamului nu a incetat nici o clipa, nici in inchisoare nici dupa, in timpul regimului comunist, contribuind la caderea lui prin mijloacele sale deloc modeste: inteligenta si tenacitate secondate de manuirea admirabila a armei informatiilor. In anii din urma a continuat sa lupte, pana astazi, pentru edificarea valorilor nationale, militand pana in ultimul ceas pentru unica salvarea a acestui neam: Intoarcerea la Hrist0s! Raul Volcinschi ramane viu prin noi si opera sa lucratoare.

Generatia neinfranta se intregeste in ceruri. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Iata una din marturisirile domniei sale:

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=zkXc_qZtCvc]

“Ce spectacol vrednic de plans si de plans in hohote: crestini care nu stiu in ce consta propriu-zis crestinismul! Privirea noastra intalneste acest spectacol neincetat; rareori vedem cate o exceptie, rareori putem intalni, in numeroasa gloata a celor ce se numesc crestini, unul care e crestin nu doar cu numele, ci si de fapt.

Intrebarea: “De ce sa nu se mantuie paganii, mahomedanii si asa numitii eretici?” a devenit o intrebare obisnuita astazi. “Printre ei se gasesc oameni cat se poate de buni. A-i pierde pe acesti oameni buni ar fi contrar milei lui Dumnezeu!… Mai mult, aceasta e contrar chiar ratiunii umane sanatoase! Doar ereticii sunt si ei crestini. Sa te socoti mantuit iar pe membrii altor credinte – pierduti, este o nebunie, este o trufie fara margini!”

Crestinilor! Voi vorbiti despre mantuire, dar habar nu aveti ce este mantuirea, de ce au nevoie oamenii de mantuire si, in sfarsit, nu-L cunoasteti pe Hristos – singurul mijloc al mantuirii noastre! Iata adevarata invatatura despre acest obiect, invatatura Sfintei, Universalei Biserici: mantuirea consta in restituirea partasiei cu Dumnezeu. Aceasta comuniune a fost pierduta de intregul neam omenesc prin caderea in pacat a protoparintilor. Tot neamul omenesc e o categorie de fiinte pierdute. Pieirea este domeniul tuturor oamenilor, atat a celor virtuosi, cat si a raufacatorilor. Ne zamislim in faradelegi, ne nastem in pacat. “Voi pogori la fiul meu, plangand, in iad” zice sfantul patriarh Iacov despre el insusi si despre sfantul sau fiu Iosif, cel cast si minunat. Coborau in iad, dupa sfarsirea pribegiei pamantesti, nu doar pacatosii, ci si dreptii Vechiului Testament. La atata se limiteaza puterea faptelor bune omenesti. Acesta e pretul virtutilor firii noastre cazute! Ca sa se refaca comuniunea omului cu Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, ca omul sa obtina mantuirea era necesara rascumpararea. Rascumpararea neamului omenesc a fost savarsita nu de un inger, nu de un arhanghel, nu de vreo fiinta si mai inalta dar marginita si creata – ci a fost savarsita de insusi nemarginitul Dumnezeu. continuare »

Patimirea Sfantului Sfintitului Mucenic ISIDOR si a celor saptezeci si doi de impreuna-nevoitori, martirizati alaturi de el in Tartu de catre romano-catolici in anul 1472

Marele Cneaz Iaroslav cel Intelept, botezat Gheorghe sau Iurie, a fost fiul Sfantului Mare Cneaz Vladimir. In anul 1030, el a preluat controlul unei regiuni la vest de Novgorod si Pskov, care era locuita de estonieni. Acolo pe malurile raului Omovzha (sau Embakh) el a intemeiat un oras si a construit o biserica pe care a inchinat-o ocrotitorului sau: Sfantul Mare Mucenic Gheorghe. In Rusia, acest oras a devenit cunoscut ca Yuriev dupa numele bisericii, dar se mai numeste si Dorpat sau Tartu. Incepand cu anul 1150, aceasta regiune a fost invadata de pe mare si colonizata de catre catolicii germani, care au construit cetati pentru a ocupa tinutul si au inceput sa-i asupreasca pe bastinasi. Incepand cu acea perioada s-a dat o lupta interna intre ei si rusi, pentru a prelua controlul regiunii. Subjugandu-i pe estonienii pagani, germanii i-au trecut cu forta la catolicism, dar in acelasi timp au inceput sa-i asupreasca si pe ortodocsii care locuiau acolo.

In secolul al XV-lea, ortodocsii aveau doua biserici in Yuriev: una inchinata Marelui Mucenic Gheorghe, iar alta Sfantului Nicolae. Doi preoti slujeau in aceste biserici: unul se numea Ioan, iar celalalt Isidor. La inceput cu promisiuni, mai apoi cu amenintari, germanii au inceput sa-i ademeneasca pe locuitorii ortodocsi ai orasului sa treaca la romano-catolicism. Preotul Ioan, care locuise in Yuriev timp de doi ani si jumatate, s-a mutat la Pskov. Imediat dupa aceea a devenit monah cu numele de Iona si a intemeiat Manastirea Pesterilor din Pskov. Aici avea sa duca o viata de sfintenie si sa fie proslavit sfant cu zi de pomenire pe 29 martie. Isidor insa a ramas in Yuriev si avea mari dispute cu germanii in privinta credintei ortodoxe. De multe ori ii dovedea in cuvant, ii rusina si ii sfatuia in acelasi timp sa renunte la credinta romano-catolica si sa imbratiseze Sfanta Ortodoxie. In 1472, romano-catolicii au ridicat armele impotriva Pskov-ului si a poporului sau ortodox cu scopul de a raspandi si impune credinta lor (uniata – n.tr.), confirmata in principal de canoanele falsului-sinod de la Florenta. Intre timp, parintele Isidor slujea intru toata curatia si neprihanirea la Biserica Sfantului Nicolae, stralucind ca o stea in mijlocul turmei sale.

Capetenia germana a orasului Yuriev s-a revoltat impotriva preotului Isidor si a ortodocsilor, clevetindu-i in fata episcopului romano-catolic si a autoritatilor orasului, care erau de credinta romano-catolica, precum si in fata comerciantilor din Livonia. El spunea ca il auzise pe Isidor si intreaga turma a ortodocsilor, rostind blasfemii impotriva romano-catolicismului, in general, si a folosirii azimelor, in special, si preamarind doar credinta ortodoxa. Astfel, i-a facut pe episcop si pe nobili sa-si iasa din fire si din acel moment romano-catolicii au inceput sa-i chinuiasca si chiar sa-i tortureze pe ortodocsii din Yuriev. Pe 6 ianuarie 1472, de Praznicul Botezului Domnului, preotul Isidor impreuna cu toti ortodocsii au mers dupa traditie la raul Omovzha pentru a binecuvata apa cu cinstita cruce. Acolo, din apele Teofaniei (Aratarii lui Dumnezeu -n.tr.), Isidor impreuna cu barbatii si femeile ce erau cu el au fost arestati de catre germanii trimisi de primar si episcop si tarati inaintea episcopului si a judecatorilor civili. Mare a fost tortura pe care au indurat-o ostasii lui Hristos in sala de judecata pentru credinta lor. Prin aceste chinuri germanii incercau sa-i forteze pe ortodocsi sa renunte la credinta lor.

Dar Isidor si toti marturisitorii ortodocsi care erau impreuna cu el s-au indreptat mai intai catre episcop, apoi catre judecatorii lor, raspunzandu-le intr-un glas: “Domnul sa va stea impotriva, dusmanilor ai Adevarului, ca noi ortodocsii sa ne lepadam de Adevaratul Hristos si de credinta ortodoxa! Noi nu ne vom cruta trupurile pentru Hristos Dumnezeul nostru, oricat de mult ne-ati tortura, dar va imploram pe voi, nefericitilor, crutati-va sufletele pentru numele lui Dumnezeu, caci sunteti creatia lui Dumnezeu!” Apoi Isidor, plin de curaj a demascat falsa intelepciune a romano-catolicilor si apostazia lor de la adevaratul crestinism. Episcopul infuriat a poruncit ca ortodocsii sa fie azvarliti in inchisoare si a somat pe toti mai marii cetatilor din imprejurimi sa-i supuna pe ortodocsi la chinuri, daca nu se vor lepada de credinta lor.

Imediat reuniti in temnita, Sfantul Isidor i-a indemnat pe fiii sai duhovnicesti: “Frati si copii” – a spus el – “Domnul ne-a adunat impreuna pentru aceasta mareata fapta duhovniceasca, dorind sa va incununeze cu cununi nepieritoare cu dreapta Sa cea atotputernica. Dar voi , fratilor, suferiti din mainile acestor netrebnici, neavand vreo indoiala sau imputinare de suflet. Nu va temeti de aceste chinuri dureroase, nici nu slabiti, caci vrajmasul vostru, diavolul, umbla ca un leu racnind, cautand sa inghita sufletele si aceasta prin a va indeparta de credinta ortodoxa. Sa stam neclintiti in fata ademenirilor lui ca niste buni ostasi, pentru ca Insusi Domnul a spus: “Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni. Daca au pazit cuvantul Meu, si pe al vostru il vor pazi. Dar toate acestea vi le vor face – in numele Meu – pentru ca nu-L cunosc pe Cel care M-a trimis. Dar cand va veni Mangaietorul pe care-L voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi pentru Mine. Inca si voi marturisiti pentru Mine, pentru ca de la inceput sunteti cu Mine”. De aceea, fratilor, asa cum Hristos le-a vorbit ucenicilor Sai, tot astfel ne vorbeste si noua! Daca cineva sufera pentru numele Sau pana la varsarea sangelui sau, acela este deja aproape de moarte. Iar voi, iubitii mei frati, sa nu ma dispretuiti, ci patimiti impreuna cu mine si sa nu va lasati amagiti de placerile acestei lumi, ci fiti mari mucenici ai lui Hristos in acest veac.“

Dupa aceea, Isidor si cei intemnitati impreuna cu el, intorcandu-se spre rasarit a inceput sa cante si sa se roage cu lacrimi si suspinuri din inima. A luat din Sfintele si de-Viata-facatoarele Daruri si i-a impartasit pe toti barbatii, femeile si copii care erau impreuna cu el. Cu totii s-au umplut de bucurie duhovniceasca, iar ravnitorul preot le-a vorbit din nou despre rasplata binecuvantarilor celor vesnice pe care o primim pentru faptele bune dar si despre chinurile vesnice pentru lucrurile intunericului. “Sa nu lasam pe nici unul dintre noi” – a spus el insotitorilor sai – “de la cel mai mic la cel mai mare sa se teama fie de amenintari, fie de chinuri”. Pentru ca daca noi vom suferi mult pentru Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, vom primi rasplata suferintei noastre in Ziua Judecatii. Si intr-un suflet, intr-un glas, ei au cantat imnul in cinstea mucenicilor: “Sfintilor Mucenici, care bine v-ati nevoit si v-ati incununat, rugati-va Domnului sa se miluiasca sufletele noastre”. continuare »

Botezul Domnului se mai numeste si Dumnezeiasca Aratare, intrucat cu acest prilej S-a aratat in chip vazut singurul Dumnezeu Adevarat, Cel in Treime inchinat: Dumnezeu – Tatal prin glasul din cer, Dumnezeu – Fiul – Cel Intrupat – prin botez, Dumnezeu – Duhul Sfant – prin pogorarea asupra Celui Botezat. Aici se arata si taina legaturilor dintre ipostasurile Sfintei Treimi: Dumnezeu – Duhul Sfant de la Tatal purcede si intru Fiul Se odihneste, dar nu purcede din El. Se mai arata aici si ca iconomia Intruparii pentru a noastra mantuire a fost savarsita de Dumnezeu – Fiul cu impreuna-lucrarea Duhului Sfant si a lui Dumnezeu – Tatal.

Se mai arata si faptul ca mantuirea fiecaruia nu se poate savarsi altfel decat in Domnul nostru Iisus Hristos, cu harul Sfantului Duh, prin bunavoirea Tatalui. Toate tainele crestinatatii stralucesc aici cu lumina lor dumnezeiasca si lumineaza mintile si inimile celor ce cu credinta savarsesc aceasta mare praznuire. Veniti sa ne inaltam cu mintea si sa ne afundam in contemplarea acestor taine ale mantuirii noastre, cantand:

„In Iordan botezandu-Te Tu, Doamne, inchinarea Treimii s-au aratat”, care chiverniseste in chip treimic mantuirea noastra si ne mantuieste in chip treimic.

Sfantul Ioan marturisea despre Hristos Iisus ca El este cu adevarat „Mielul lui Dumnezeu, Care ia asupra Sa pacatul lumii”, ca este Izbavitorul fagaduit, asteptat de toti. Au auzit aceasta cei din jurul lui si au crezut. De la ei, aceasta marturie s-a raspandit in popor si toti au inceput sa cugete ca Cel marturisit de Ioan nu este un oarecare. La aceasta facea trimitere Mantuitorul atunci cand, in ultimele zile pe care le-a petrecut in templu, a pus arhiereilor, carturarilor si batranilor intrebarea: de unde este botezul lui Ioan, din cer sau de la oameni (Mc. 11, 29)? Acestia au ocolit raspunsul, intrucat era cu neputinta ca ei sa nu fi vazut ca Ioan nu venise cu de la sine putere botezand cu apa. Dar cum era sa recunoasca asta, de vreme ce astfel s-ar fi vazut siliti sa recunoasca, totodata, si marturia data de el, ca inaintea lor se afla Cel Fagaduit, si ca atare ar fi trebuit sa se plece invataturii Acestuia?

Asa ceva ei insa nu voiau; si nu din oarecare pricini intemeiate, ci numai din prejudecata. Incapatanarea lor nu micsoreaza insa cu nimic puterea marturiei Sfantului Ioan. Ea are si acum aceeasi putere de incredintare ca atunci cand a iesit din gura lui. Si noi il auzim pe Ioan aratandu-ne pe adevaratul Izbavitor, si prin aceasta credinta noastra prinde aripi, ca una ce are in sprijinul sau o marturie vie.

(din „Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an”, Sfantul Teofan Zavoratul, Editura Sofia, Bucuresti, 1999)

LA MULTI ANI CELOR C EPOARTA NUMELE DE IOAN SI IOANA!

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=9jtorMMXmwo]

In acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, catre Ioan, ca sa Se boteze de catre el. Ioan insa Il oprea, zicand: Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine, si Tu vii la mine? Si raspunzand, Iisus a zis catre el: Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea. Atunci L-a lasat. Iar botezandu-Se Iisus, cand iesea din apa, indata cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu S-a vazut pogorandu-Se ca un porumbel si venind peste El. Si iata glas din ceruri zicand: “Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit.”

“Si se va arata slava Domnului si tot trupul o va vedea caci gura Domnului a grait.” (Isaia 40:5).

In vremurile de odinioara, Domnul a fagaduit sa vina si sa Se arate intru slava mare. Oamenii au auzit aceasta dar au uitat ce se spusese. Dar Dumnezeu nu Si-a uitat cuvantul Sau, pentru ca cuvintele Domnului sunt ca stalpii de piatra care nu se pot narui. Domnul a fagaduit ca vine; si iata, El nu a venit la vremea cand noi aveam cel mai putin nevoie de El, ci cand nevoia noastra era cea mai mare. Dumnezeu a trimis un prooroc sau un inger in locul Sau, la vremea potrivita. Dar cand raul s-a inmultit in lume atat de mult, ca nici macar un inger nu mai era in stare sa-l arda cu lumina sa, nici un prooroc nu mai avea putinta sa-l stramtoreze prin cuvintele sale, atunci Dumnezeu Si-a implinit vechea fagaduinta si S-a aratat pe pamant. Dar cum a venit Dumnezeu in plina slava? In smerenie si ascultare de negrait. Intr-un asemenea chip in care ingerii Sai aratau mai stralucitori si proorocii Sai mai mareti decat El. Cand s-au aratat la Iordan proorocul si Stapanul, proorocul a atras atentia mai mult decat Stapanul. Ioan Inaintemergatorul parea mai tainic si mai mare decat Domnul Hristos. Domnul Hristos Isi ascundea slava Sa si maretia sub doua invelisuri groase: unul era trupul omenesc si celalalt era smerenia. Asa incat oamenii nici nu L-au bagat in seama, nici nu L-au recunoscut, in timp ce ochii tuturor puterilor ceresti erau asezati pe El mai mult decat pe intreaga lume zidita. Invesmantat in trup adevarat si in smerenie curata, Domnul Hristos a venit din Galileea, la Iordan, catre Ioan, ca sa se boteze de catre el. (Matei 3:13).

Minunat este Dumnezeu intru lucrarile Lui! Prin toate lucrarile Sale, El ne invata smerenia si ascultarea. El Se ascunde in spatele lucrarilor Sale, tot asa cum soarele se ascunde noaptea in spatele stralucirii stelelor, tot asa cum o privighetoare se ascunde in tufe in spatele cantecului sau.

El da lumina soarelui si soarele straluceste de parca ar avea lumina de la sine, pe cand faptul este ca lumina lui Dumnezeu se trece cu vederea.

El da glas tunetului Sau si vanturilor Sale si acestea se aud; dar El nu se aude.

El da frumusete muntilor Sai si pajistilor Sale si ele stralucesc de frumusete, ca si cum ar fi de la ele, pe cand frumusetea lui Dumnezeu ramane ascunsa ca o taina.

El da frumusete si mireasma florilor campului si acestea o raspandesc in jurul lor ca si cum ar fi de la ele; nebagandu-se in seama ca aceasta mireasma este a lui Dumnezeu.

El da putere fiecarei fapturi si fiecare faptura se impodobeste in fata celorlalte, falindu-se cu puterea, ca si cum ar fi a sa; pe cand puterea nemasurata a lui Dumnezeu nici nu se impodobeste, nici nu cauta a fi bagata in seama.

El da minte din mintea Sa oamenilor si oamenii cugeta si gandesc ca si cum ar fi cu mintile lor; pe cand mintea lui Dumnezeu ramane in pace desavarsita, intorcand spatele laudei lumii.

Astfel ne invata Dumnezeu smerenia. Tot ceea ce face El, face atat potrivit firii Sale, cat si pentru oameni, ca omul sa se rusineze si sa se faca constient de mandria sa prosteasca; ca omul sa nu se dea mare, neavand nici o lucrare buna a sa; ci sa lase faptele sa vorbeasca pentru sine si el sa se ascunda in spatele lor, asa cum Dumnezeu sta tainuit in spatele lucrarilor Sale, fara sa fie vazut ori auzit, asa cum merge un pastor in spatele turmei sale mari.

Minunat este Dumnezeu, Care ne invata astfel smerenia! El este minunat si atunci cand ne invata ascultarea. Omul niciodata nu poate sa fie ascultator ca Dumnezeu. Omul seamana samanta in pamant si apoi o lasa in grija lui Dumnezeu. Omul seamana intr-o zi, dar Dumnezeu Se ingrijeste de samanta vreme de o suta de zile, pazind-o, incalzind-o, dandu-i viata si ridicand-o incetisor din pamant ca un firicel, impodobind firicelul cu mugurasi si apoi o coace, pana cand omul merge din nou la camp, petrecand o zi sau doua ca sa stranga granele si sa le transporte cu caruta la hambarul sau.

Corbul isi cloceste puii si apoi ii paraseste, nemaiingrijindu-se de ei. Dar Dumnezeu ia asupra Lui pe acesti pui nestiutori, slujindu-le si purtandu-le de grija cu ascultare, ziua si noaptea. Pestele isi depune icrele si pleaca, dar Dumnezeu ramane, ca sa scoata pestisori din icre si ca sa le supravegheze hranirea si cresterea lor. Orfani fara de numar, atat de la oameni, cat si de la animale, nu ar ramane in viata daca Dumnezeu nu ar avea grija de acestia. Dumnezeu Isi supravegheaza intreaga Sa zidire zi si noapte, ascultandu-le cererile si dandu-le ceea ce le este de folos.

Dumnezeu asculta doririle si rugaciunile oamenilor si le implineste; El le implineste intotdeauna cu ascultare, atata vreme cat nu exista nici un pacat in cererile si rugaciunile lor. Totusi, rugaciunile care cauta sa-L traga pe Dumnezeu in pacat si sa-L faca partas la pacatul omului – Dumnezeu nu asculta aceste rugaciuni; Dumnezeu nu primeste aceste rugaciuni. Dintre toate rugaciunile, Dumnezeu asculta cel mai grabnic rugaciunile celui smerit, care se pocaieste, care se roaga pentru iertarea pacatelor sale si pentru dezlegarea de ele. In felul acesta, omul se face zidire noua, punand inceput bun – pentru viata de fiu in locul celei de rob. De aceea, toti proorocii, din vremuri stravechi, au cautat pocainta oamenilor. De aceea Sfantul Ioan Inaintemergatorul nu numai ca propovaduieste pocainta, dar savarseste botezul pocaintei, pentru ca oamenii sa puna pecete vazuta pe pocainta lor. Cu cat este mai mare pocainta unui om, cu atat mai deplin se slobozeste de cele ale lumii si se intareste cu ravna pentru Dumnezeu; Dumnezeu degraba ia aminte si in ascultare raspunde rugaciunilor oamenilor. continuare »

Intrebari retorice, desigur. Raspunsul este acelasi de 2000 de ani: potrivnicii lui Hristos, care urasc pe cei ce se jertfesc pentru Ortodoxie, iar aceasta ura se transforma in batjocorirea memoriei celor ce ar putea fi un exemplu pentru generatiile de tineri ai zilelor noastre. Se incearca astfel o inabusire a renasterii spirituale si nationale, prin rescrierea istoriei cu date ce nu deranjeaza oculta, adica tot ce apare sa fie politic corect si fara conotatii religioase. Daca pe de o parte are loc nivelarea tuturor credintelor, pe de alta asistam la o desacralizare totala a prezentului si trecutului; fapt “regretat” pana si de ecumenisti. Ne punem aceasta problema, deoarece asistam la o intreaga miscare mediatica de acapararea a curentului nationalist si al celui pur ortodox din partea ramasitelor fostilor tortionari si a celor ce se cred formatori de opinie si justiari a tot ce misca-n tara asta. Toti acestia sunt marionete ce urmeaza un program bine stabilit, fara conotatii conspirationiste, ci de-a dreptul antihristice. Valorile neamului, traditiile populare, sfintenia venita prin viata de familie, rugaciunea pentru mantuirea neamului a cinului monahal si tot ce insemna romanesc si sfant, sunt denigrate si calcate in picioare de o hoarda cazuta ca din turnul Babel, mai exact niste blestemati de Dumnezeu.

Din lipsa altor resurse, iata ca multi dintre noi picam in plasa acestor impostori. Cel putin asa ne justificam o mare parte din noi, dar izvorul cel nesecat al scrierilor Sfintilor Parinti si ale Sfintei Scripturi a ramas acelasi si tot Viata curge din el. Manati de acest imbold nationalist si de ravna pentru marturisire, ne-am facut portavoce pentru multi dintre dusmanii cauzei ce vrem sa o aparam. Este cazul aici despre filmul “Portretul luptatorului la tinerete” si un documentar ce urmeaza sa apara, numit “Fenomenul Pitesti: Demascarea”, finantat de o agentura transatlantica si cu “viziune asupra unificarii europene”. Ambele proiecte au printre colaboratori si persoane de buna credinta, insa prea naive incat sa se gandesca cat de perversa este lucrarea la care si-au adus contributia. Mai sunt si unii care pozeaza in mari misionari, dar de fapt duc la indeplinire, cu buna stiinta, denigrarea a ceaa ce are mai scump acest popor: credinta ortodoxa si dragostea de neam si tara. Si pentru ca misionarismul lor sa para cat mai veridic, nu lipseste nici  propaganda de impotrivire fata de proiectele lor – regizata de sionisti, sub acuzele, deja ultra uzate, de: anti-semitism, legionarism s.a.m.d. continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=Z0xAkjc3H0Y]

O noua zi mondiala de rugaciune pentru pace a fost anuntata de papa Ratzinger si va avea loc la Assisi, la 25 de ani de la prima intalnire convocata in 26 octombrie 1986 de papa Ioan Paul al II-lea. Papa va vizita Assisi, orasul lui Francisc, in octombrie si invita sa se uneasca pe aceasta cale  fratii crestini de diferite confesiuni, reprezentanti ai tuturor religiilor lumii si pe toti oamenii cu bunavointa. Se vrea reinoirea indemnului de catre orice credincios din orice religie de a trai propria religie ca pe o cauza in slujba pacii. Pentru ca cine se afla pe drumul catre Dumnezeu, nu poate sa nu trasmita pace, iar cine face pace nu poate sa nu se apropie de Dumnezeu. Papa Ratzinger a mai zis: “Noi intelegem ca pacea nu se poate faci nici cu arme, nici cu putere economica, politica, culturala sau prin mass-media. Pacea este opera constiintelor ce se deschid fata de adevar si dragoste” . El a mai vorbit de pericolul laicizarii si al fundamentalismului care ameninta libertatea religioasa.(…)

Mieros si plin de viclenie vorbeste papa Ratzinger si in niciun caz pentru pacea adevarata a omenirii, cea adusa doar de impacarea cu Dumnezeu in dreapta credinta. Intalnirea de la Assisi este o adevarata babilonie, o hora sincretista, mai bine zis antihristica. La Assisi se intalnesc toti hulitorii si prigonitorii lui Hristos. Din pacate, participa si ortodocsi, dar cu siguranta Harul Domnului nu se afla cu ei. Sa nadajduim ca incepand cu acest an sa nu mai participe nimeni din partea Ortodoxiei, ci sa le fie inmanata participantilor o invitatie la pocainta si la Botez in adevarata Biserica a lui Hristos – Biserica Ortodoxa. Intr-adevar pacea, linistea se gasesc doar in dragostea pentru Adevar, care este Hristos, dar daca papa se considera inlocuitorul Mantuitorului si afirma nenumarate erezii, atunci s-au dus si adevarul si dragostea, fiind inlocuite de impostura si slujire a satanei.

Mai jos aveti inregistrarea de la Assisi din 1986, in care puteti vedea (min. 2:41) ca reprezentantul Romaniei nu este nimeni altul decat Nicolae Corneanu, mitropolitul actual al Banatului. Urmariti si cum papa le strange mana in mod masonic invitatilor sai la “carnavalul babel”.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=AG7AIMBxcF4]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=nZRBz2BF8T0]

Anul nou e un an foarte tulburat. Sa ne asteptam la surprize mari… la surprize de rezistenta duhovniceasca.. daca putem intr-adevar rezista sau ne pierdem sufletul. Acuma, slujbele la biserica sunt si ele importante, dar ce este mai important este sa marturisim pe Hristos. Sa ne apropriem cu tot dragul de poporul acesta crestin si sa-l punem in cunostiinta cu toate pericolele care se desfasoara in jurul lui.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=sReUf5IWrD4]

LA MULTI ANI tuturor celor ce poarta numele de Vasile si Vasilica!