Sfantul Serafim de Sarov ne indeamna sa practicam rugaciunea inimii. Multi parinti spun ca va fi unica solutia de a rezista in vremurile apocaliptice

Cei ce s-au hotarat sa-I slujeasca cu adevarat lui Dumnezeu trebuie sa se indeletniceasca cu pomenirea neincetata a Numelui Sau in inima lor si cu rostirea continua a rugaciunii catre Iisus Hristos, repetand in sinea lor: ,,Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul !…”.
Iar dupa-amiaza, aceasta rugaciune se poate zice astfel: ,Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, miluiete-ma pe mine, pacatosul”. Sau poti sa o chemi direct pe Maica Domnului, zicand: ,,Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul”. Poti sa spui si cantarea ingereasca: ,,Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucurate…”. Astfel ferindu-ne de imprastierea gandurilor si pastrandu-ne constiinta in pace, ne putem apropia de Dumnezeu ca sa ne unim eu El. Caci, spune Sfantul Isaac Sirul, , “in afara de rugaciunea neincetata nu este alt mijioc de a te apropia de Dumnezeu” (Omilia 69).
In biserica e bine sa tinem ochii inchisi, pentru a ne feri de imprastierea gandurilor, si, pastrandu-ne constiina in pace, ne putem apropia de Dumnezeu ca sa ne unim cu El. Caci spune Sfantul Isaac Sirul, ,”in afara de rugaciunea neincetata nu este alt mijioc de a te apropia de Dumnezeu” (Omilia 69).
In biserica e bine sa tinem ochii inchisi pentru a ne feri de imprastierea atentiei. Ochii sa-i deschizi doar cand te incearca somnul, atunci indreapta-ti ochii asupra unei icoane sau a unei lumanari aprinse in fata ei.
Daca in timpul rugaciunii ni se intampla sa fim furati de ganduri, atunci trebuie sa ne smerim si sa-i cerem iertare lui Dumnezeu caci, dupa cum zice Sfantu1 Macarie, “vrajmaul nazuieste decat sa intoarca gandul nostru de la Dumnezeu, de la frica si de la iubirea Lui” (Omilia 2, 15).
Cand insa mintea si inima sunt unite in rugaciune si cand sufletul nu este tulburat de nimic, atunci inima se va incalzi de caldura duhovniceasea in care straluceste lumina lui Hristos si va umple de pace si bucurie intreaga fiinta launtrica a omului. Pentru toate suntem datori sa-I multumim Domnului si sa ne incredintam pe noi insine voii Lui. Trebuie, de asemenea, sa-I punem dinainte toate gandurile, cuvintele si faptele noastre, straduindu-ne ca toate sa-I slujeasca numai bunei Lui placeri.