Mărturisirea unui evreu mesianic convertit la Ortodoxie

M-am născut într-o familie de evrei mesianici. De mic copil am avut legământ cu Dumnezeu după Vechiul Testament lăsat de proorocul Moise, ca evreii să fie deosebiţi de neamuri.

Calea:
Calea mea către ortodoxie a fost foarte lungă şi grea, dar cu ajutorul Domnului Iisus, şi a unui coleg de servici, dar şi a unui preot, am primit taina botezului în biserica ortodoxă dreptmăritoare. Consider că am împlinit Sfânta Scriptură, ca Legământ cu Dumnezeu prin Noul Testament, în care Domnul Iisus Hristos a fost trimis ca să împlinească legea Tatălui Ceresc.

Am avut multe discuţii aprinse în sânul familiei, părinţii, sora, sunt evrei mesianici, care au criticat această hotărâre a mea, de a mă boteza în Biserica Ortodoxă. Chiar dacă relaţiile de sânge s-au răcit, sunt încălzit de bunătatea şi ajutorul care mi-o oferă această nouă familie a lui Hristos.

Motivaţiile

Ce mi-a plăcut în Credinţa Ortodoxă?

1. Creştinii sunt deschişi la inimă, sunt direcţi în discuţie, şi sunt oneşti.
2. Am avut deosebita plăcere de a asculta slujbele, şi de a pătrunde în cuvintele şi gesturile preotului din timpul liturghiei. Acestea mă liniştesc şi î-mi dau forţe de a trece prin greutăţi.
3. Credinţa creştin ortodoxă o consider – cea mai adevărată: DREPTMĂRITOARE.
4. De asemenea momentul când am hotărât să primesc Sfântul Botez a fost pelerinajul la Mănăstirea Bănceni (Ucraina). M-a impresionat Biserica nou construită şi anume volumul, şi ce frumuseţe am văzut în ea. În acelaş timp m-a impresionat slujba de Duminica de la acea mănăstire. Nu puteam să mă întorc, stăteam ca lumânarea, datorită numărului mare de oameni. Biserica era arhiplină. Niciodată n-am crezut că poate fi aşa ceva…

Am venit în biserica ortodoxă pentru totdeauna, voi rămâne în ea până la moarte. Altă motivaţie în decizia pe care am luat-o a fost un preot, parohul unei biserici din Chişinău, care tot timpul m-a susţinut şi mă susţine în viaţa personală şi duhovnicească. Este o fire blândă, care atrage oamenii prin simplitatea şi bunătatea sa. Cred că a adus multe oi rătăcite pe calea cea dreaptă. Vreau să recunosc că mult m-am gândit înainte de a mă decide în totalitate să primesc haina albă a botezului.

Evoluţie:

Nu aş putea spune că înţeleg prea multe din ritual, din cele 7 laude care au loc în fiecare zi din viaţa mănăstirilor, însă în viitor mă voi strădui să învăţ mai multe, pentru ca să fie mai uşor urmaşilor mei, ca ei să fie membri activi ai bisericii.

Fac pas cu pas, o iau încet, şi î-mi doresc să ajung un creştin ortodox nu numai cu numele, şi cât ar fi posibil să-I aduc şi pe altii la Hristos, cu nădejdea ca să fiu iertat pentru încăpăţânarea pe care am avut-o faţă de fraţii mei întru Hristos.

Nădăjduiesc să vizitez cât mai multe mănăstiri, pentru a-mi mări cunoştinţele teologice, dar şi a cunoaşte despre tradiţiile ,obiceiurile acestui popor.

Această schimbare duhovnicească, o renaştere pe care am avut-o aş vrea să se îmbine cu o schimbare în viaţa mea personală. Aş vrea să-mi găsesc a doua jumătate (ortodoxă), pentru a avea copii mai mulţi, pe care am putea să-i formăm în credinţa dreptmăritoare.

Cum înţeleg eu Naşterea din Nou:

Înainte de toate, naşterea din nou ţine de o schimbare în interiorul omului, care în astfel de moment cugetă mai mult la sensul vieţii. Pentru ca să poată avea părtăşie cu omenirea, Dumnezeu naşte propriii săi fii, pentru a avea dreptul la educarea şi pregătirea lor pentru Împărăţia Sa.

Cuvântul lui Dumnezeu, prin Duhul Sfânt descoperă credinţa, descoperă interiorul omului, trezeşte conştiinţa, îl îndreaptă la pocăinţă ca să capete iertarea în puterea Crucii de pe Golgota. Îi descoperă taina botezului în apă ca mărturie a iertării păcarelor făcute din neştiinţă de către neamuri, şi îl îndreaptă spre botezul cu Duhul Sfânt, pentru ca Iisus să locuiască în inima omului, şi acolo să rămână puterea vieţii, a sfinţirii, a înfierii, ungerii, mărturiei, peceţii şi arvunei.

La sfârşit aş vrea să dedic o poezie Domnului Iisus:

Iubiţi cum a iubit Iisus

Iubiţi cum a iubit Iisus în-truna
Cu fapta şi-adevărul să iubiţi,
De vreţi în caruri să primiţi cununa
Atunci când sfinţii fi-vor răsplătiţi.

Să nu iubiţi cu vorba niciodată
Aceast-i pleavă spulberată-n vânt,
Clădiţi-vă iubire întru faptă
Precum Iisus făcut-a pe pământ.

În temelie puneţi adevărul
Căci El (Iisus) e steagul fiilor de sus,
O faptă poate-avea şi un făţarnic
Dar crezul lui nu poate fi Iisus.

Dacă iubiţi pe cine vă iubeşte
O fraţii mei, să nu vă înşelaţi!
Aceasta au făcut-o şi păgânii
La ce răsplată vă mai aşteptaţi?

Când fapta şi-adevărul vă e iubire,
Pe urmele Păstorului de sus,
Veţi merge din putere în putere
Şi veţi iubi cu a iubit Iisus.

Iubiţii mei! un glas duios ne cheamă
În dragoste pe-a veţii temelii,
Să învăţăm porunca cea mai nouă
Căci Dumnezeu iubitu-ne-a întâi.

Părinte Bun! Spre Tine se îndreaptă
Din cugetele noastre – rugă sus,
Ne dai la toţi prin Duhul Sfânt puterea
Să ne iubim cum ne-a iubit Iisus!

Relatarea de Ceban G. I.

Text îngrijit de Pr. Maxim Radu Tataru,
cleric la biserica “Întâmpinarea Domnului” din Chişinău.

| Tineretul Ortodox