Noul premier Ungureanu. Sarcina de lucru: ROSIA MONTANA

În discursul de desemnare a noului premier Mihai Răzvan Ungureanu, preşedintele a transmis un mesaj cinic al continuităţii politicii prezidenţiale vinovate de actualul faliment al României.

Cu o privire rea, răzbunătoare, şi un ton cu reflexe de aroganţă megalomană, Traian Băsescu a ţinut să arate poporului, celor ce protestează de trei săptămâni în ger şi viscol, că tot el este tătucul. Ceva de genul “lasă că vă arăt eu vouă”, din ansamblul căruia doar arătatul pumnului a mai lipsit.

Dincolo de cinismul gestului de a desemna în locul demisionatului Boc un premier luat cu penseta de la vârful serviciilor secrete, invocînd astfel liniştirea tensiunilor sociale, dl Băsescu a ţinut să arate din nou României imaginea unui personaj cu apucături de mardeiaş şi ştaif politicianist, capabil să lepede oricând fracul dacă se pune problema unei încăierări de bodegă.

Fără a mai fi nevoie să vorbească, însăşi persoana lui Mihai Răzvan Ungureanu este în sine un manifest viu al programului prezidenţial de guvernare pe mai departe a ţării. Mesajul este următorul: v-am dat premier luat de la serviciile secrete, adică să vedem dacă vă ţine cârca. Iar în ce priveşte programul, vă va guverna în continuare FMI-ul, cu care Ungureanu are relaţii straşnice, după cum relaţii excelente are şi cu factorul de sprijin american.

Despre oprirea proiectului de la Roşia Montană nici nu poate fi vorba. Mai  mult, Băsescu a ţinut musai să anunţe că nu se gândeşte să oprească deschiderea exploatării criminale din Munţii Apuseni. Se pare că preşedintele a ajuns să iubească jocurile la Bursă, altfel nu înţelegem frenezia cu care doreşte să crească mereu acţiunile Gold Corporation. Asta dacă nu cumva sunt adevărate afirmaţiile vehiculate de unii opozanţi ai proiectului, cum că Băsescu ar fi beneficiat prin suveici de sponsorizarea generoasă a companiei fantomă, sprijin atât de necesar în două campanii electorale prezidenţiale.

Roşia Montana Gold Corporation (RMGC) este deţinută în proporţie de 80% de Gabriel Resources, companie canadiană dincolo de care se află un acţionariat nebulos. Două nume vehiculate în cadrul acestor acţionari sunt legate indisolubil de biografia noului premier: Marc Rich şi George Soros.

Ambii au avut un rol hotărâtor în devenirea profesională a fostului membru CC al PCR Ungureanu, numărându-se printre finanţatorii generoşi ai burselor de studii ale fostului utecist. Şi, aşa după cum şi badea Gheorghe de la Adunaţii-Copăceni ştie, atunci când accepţi să-ţi construieşti cariera pe banii unei asemenea finanţe, îi rămâi dator pe viaţă. Scadenţele se activează atunci când interesul sponsorului apare, iar tu te afli într-o poziţie cheie. Şi nu poţi refuza, căci cu astfel de potentaţi nu te joci. Altfel, te îmbolnăveşti subit şi mori.

Dar cine sunt cei doi mărinimoşi care au schimbat viaţa atâtor tineri mercantili? Dacă despre Soros şi reţeaua sa de organizaţii non-guvernamentale din România se cunosc multe, celălalt personaj, Marc Rich este mai puţin cunoscut. E suficient să precizăm însă că averea sa este estimată la peste 1 miliard de dolari, pentru a-i înţelege influenţa politică  într-o lume în care banul a ajuns dumnezeu.

Singura întrebare pe care ne-o punem este: între-adevăr, din discursul preşedintelui Băsescu ar trebui să înţelegem  că deschiderea noului Auschwitz de la Roşia Montană este una din sarcinile principale trasate spionului Ungureanu, spre executare cu orice preţ?

Dacă da, atunci manifestaţiile merită să continue. Măcar şi numai pentru asta.

de Florin DOBRESCU, Buciumul.ro