Pagini din istoria neamului românesc – O carte cu momente din istorie ce nu apar în manualele şcolare

Fundaţia Justin Pârvu a lansat cartea:
Pagini din Istoria Neamului românesc
O carte de Ioan Vlăducă, ce prezintă istoria neamului românesc în lumina Ortodoxiei.
Pagini 214
Preţ 12 lei.
Pentru comenzi accesaţi pagina de Comenzi.

Introducere

Ideea de Dumnezeu este o noţiune fundamentală,
fără de care ştiinţa cade în absurd
(Prof. univ. Nicolae Paulescu)

De când comuniştii au pus stăpânire pe această ţară, istoria a fost prezentată în maniera materialismului istoric. Materialismul istoric este concepţia ateistă care încearcă să explice evenimentele istorice prin cauze strict materiale.

În anul 1945, la Editura Partidului Comunist Român a apărut cartea lui G. V. Plehanov, intitulată „Despre concepţia materialistă a istoriei”. G. V. Plehanov (1856-1918) a fost printre primii care au propagat ideile marxiste în Rusia. Astfel de cărţi ateiste au influenţat puternic tânăra generaţie care se pregătea în domeniul istoriei. În cartea menţionată este scris că omul este un animal înrudit cu celelalte animale şi că, prin adaptarea la mediu, au apărut rasele; se încearcă explicarea conştiinţei prin factori economico-sociali. Plehanov, ateu fiind, spune că nu există adevăr absolut. Cum să acceptăm ca adevărată istoria scrisă de aceşti atei care susţin că nu există adevăr absolut? Dacă ei înşişi afirmă că nu există adevăr absolut, înseamnă că nici istoria scrisă de ei nu este adevărată. Ei spun că „totul este relativ”. Dar prin aceasta îşi condamnă propria lor istorie, care este şi ea relativă. Fiindcă un „adevăr relativ” nu poate fi adevăr; fiecare om ar avea un „adevăr relativ” al său, diferit de „adevărurile relative” ale celorlalţi. Şi atunci, dintre toate aceste elemente diferite, care este adevărul?

Neacceptând existenţa lui Dumnezeu, istoricii atei nu sunt în stare să explice corect faptele istorice. De exemplu:

Istoricii atei nu pot explica răspândirea Creştinismului. Ei nu pot înţelege cum Apostolii, oameni simpli, au reuşit să convingă o mare parte a omenirii, dintre care mulţi filosofi şi savanţi. Noi ştim însă că la Pogorârea Sfântului Duh, Sfinţii Apostoli, au primit putere de la Dumnezeu să propovăduiască Evanghelia la toate neamurile. Prin harul lui Dumnezeu ei au primit înţelepciune duhovnicească, precum şi darul de a face minuni şi de a grăi în limbile tuturor neamurilor.

Istoricii atei nu pot explica ce s-a întâmplat la Alba Iulia în 1599. Când Mihai Viteazul a intrat triumfător în Alba Iulia, la 21 octombrie, a voit să construiască în oraş o biserică ortodoxă. Dar preoţii, boierii şi cetăţenii fiind eretici papistaşi (răpiţi prin viclenie din Biserica Ortodoxă), nu-i permiteau să construiască în oraşul lor o biserică de altă lege. Voievodul le-a zis: „Voi nu sunteţi mărturisitori ai credinţei celei drepte”, iar ei ziceau: „Noi suntem credincioşi şi avem puterea cea adevărată a darului Sfântului Spirit, pe care suntem gata cu ajutorul lui Dumnezeu a o arăta totdeauna”. Mihai Viteazul le-a propus să meargă în mijlocul oraşului şi acolo să se aducă apă curată, iar arhiereul ortodox cu preoţii lui să o sfinţească; tot aşa să facă şi papistaşii. Apoi aghiasma să fie pusă în catedrala romano-catolică, închisă în vase deosebite şi bine pecetluite de ortodocşi şi papistaşi. Şi „a cărora va rămânea aghiasma nestricată ca şi cum ar fi luată acum din izvor, a acelora este dreaptă legea; iar a cărora se va strica, să fie legea rea”. Marele voievod a precizat: „Căci dacă apa mea va rămânea nestricată, după cum nădajduiesc în Dumnezeu, fără cuvânt să-mi promiteţi mie a zidi biserica, iar de nu, conform voinţei voastre, nu voi zidi”, iar papistaşii au strigat cu glas mare: „Bine, bine, să fie aşa”.

După douăzeci şi cinci de zile, având descoperire de la Dumnezeu, a venit episcopul la domnitor şi i-a zis: „Chiamă latinii şi clericii lor să mergem în biserică şi despecetluind, să deschidem uşile şi să vedem harul lui Dumnezeu”. Şi despecetluindu-se vasul ortodocşilor, apa cea sfinţită era mai curată ca înainte, ca apa dintr-un izvor curăţitor. Apoi s-a despecetluit şi vasul papistaşilor, şi apa lor avea un miros respingător şi tot locaşul s-a umplut de putoare. Atunci s-au înspăimântat latinii şi cu mirare au strigat: „Adevarată este legea grecească (ortodoxă, n.n.) pe care o ţine domnitorul. Să-şi zidească biserica legii sale în oraşul nostru”. Şi mulţi papistaşi au trecut atunci la Ortodoxie.

Istoricii atei nu pot explica ce s-a întâmplat. Însă noi ştim că există un singur Dumnezeu, o singură Credinţă adevărată şi o singură Biserică adevărată – Biserica Ortodoxă. Harul care lucrează în Biserica Ortodoxă a sfinţit apa. Iar adunarea papistaşilor, fiind ruptă de Biserică, nu are Harul lui Dumnezeu şi de aceea nu are putere sfinţitoare.

Fără admiterea existenţei lui Dumnezeu, fără Adevărul Absolut, nu poate fi înţeleasă nici Istoria şi nici altă ştiinţă.

Marele nostru istoric, Constantin C. Giurescu, spunea urmă­toarele: „Nu cred că desvoltarea vieţii unui popor ca şi a umanităţii de altfel se poate explica pornindu-se numai de la fapte de ordin material sau economic, aşa cum afirmă partizanii materialismului istoric. Nu împărtăşesc însă nici teza cealaltă care pretinde să explice totul numai prin idei, care susţine primatul absolut al spiritului. Pentru a înţelege desvoltarea aşa de complexă a umanităţii, deci şi a fragmentului de umanitate care este un popor, trebuie să ţinem seama de ambii factori, spirit şi materie. Ei coexistă în orişice moment istoric”.

Fenomenele bio-psihologice au cauze materiale şi sufleteşti. Tot aşa, evenimentele istorice au cauze materiale şi cauze care ţin de libertatea omului. Purtarea de grijă a lui Dumnezeu se manifestă atât faţă de fiecare om în parte, cât şi faţă de neamuri.

Aşa cum omul este alcătuit din suflet şi trup şi nu pot fi explicate fenomenele bio-psihologice şi trăirile duhovniceşti fără a se admite existenţa lui Dumnezeu şi a sufletului, tot aşa în istorie nu putem înţelege evenimentele fără să admitem existenţa lui Dumnezeu şi a libertăţii omeneşti dăruite de Dumnezeu.

| ATITUDINI