IPS Bartolomeu Anania despre toleranţa cerută de (S)UE: “Înapoia Mea, satano!”

Am meditat mai adînc la vremurile noastre, dacă nu cumva procesul se prelungeşte, dacă nu cumva viziunea dostoievskiană a mers dincolo de comunism. Dumnezeu ne-a ajutat şi am scăpat de povara comunismului, prin jertfele din decembrie ‘89, intrînd într-o altă eră. Iată însă că avem o altă perspectivă: dacă ne-am confruntat cu Răsăritul bolşevic, de data aceasta ne îndreptăm cu faţa către Occidentul european (care se autodefineşte drept “Europa” însăşi şi care ne invită să intrăm în ea, ca şi cum noi n-am fi fost niciodată europeni).

În privinţa aceasta, dacă trebuie să fac o paranteză şi vreau să o fac, doresc să afirm că noi am fost întotdeauna europeni şi că nu poate fi vorba de o “intrare” a noastră în Europa, ci de regăsirea noastră în Europa, sau mai precis de regăsirea Europei în noi.

Ne e greu să fim trataţi ca nişte primitivi, cu toată sărăcia noastră, uitînduse că dacă suntem astăzi săraci şi înapoiaţi datorită comunismului, este şi prin faptul că Occidentul ne-a livrat, aproape gratuit, acestuia. Lucrurile acestea sunt ştiute. Cred că Apusul nu are dreptul să ne umilească, aşa cum a încercat şi încearcă; fără să fac politică, trebuie să subliniez atitudinea tot mai demnă a ţării noastre în acest context european.

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=F8QdStJTTbE]

Nu aşteptăm spiritualitate din Occident, pentru că nu o are. Uneori suntem trataţi ca nişte “balcanici”, uitîndu-se că suntem la nordul Dunarii şi, că, geografic, nu facem parte din Balcani. Ei, şi dacă am face? Alexandru Paleologul spune că, la urma urmei, chiar daca am fi balcanici n-ar fi nimic ruşinos în asta. Platon, Aristotel şi Sofocle au fost balcanici. Iar eu aş adăuga: toată doctrina teologica a lui Toma d’Aquino s-a sprijinit pe Aristotel, pe un balcanic. Iar dacă este vorba de civilizaţie, ar trebui să ne amintim că, în jurul anului 1000, bazileii şi principesele Bizanţului aveau băi de marmură, în timp ce curtenii lui Carol cel Mare se scarpinau de păduchi şi rîie.

Aşadar, dacă este vorba de o Europă, si anume de adevărata Europă, noi am avut întodeauna viziunea şi trăirea ei. Europa este sinteza gîndirii elene, a spiritualităţii creştine şi a civilizaţiei romane. Este singura Europă pe care o recunoaştem, dar şi cea care ni se refuză. Ni se propune în schimb, o Europă construită eminamente pe economie şi politică; nici cea mai mică adiere de cultură, că de religie nu mai vorbim. Dacă aceasta este Europa care ni se îmbie, nu avem nevoie de ea!

Mai degrabă o invităm să se îndrepte ea către noi, pentru ca să se redescopere pe ea însăşi; noi nu avem de cerşit ci de oferit.

Ce ni se propune? Economicul-pîinea. Prin pîine ni se cere libertatea. De aici, pretenţiile aberante care ni se pun în faţă, a fi acceptaţi în această Europă: homosexualitatea, viciul, avortul, desfrîul, sexualitatea, pornografia, adică tot ceea ce poate fi mai rău în viaţa unei societăţi, nişte rele pe care noi ca popor, în frunte cu biserica şi din fericire în frunte cu tineretul nostru creştin ortodox, le respingem cu toată fermitatea, pentru că nu vrem ca, cu pretul “intrării” noastre în Europa să ne pierdem propria identitate naţională.

Aşadar: economie, pîine, robire. În al doilea rînd: “miracolul”. Nici pomeneală de vreun miracol în numele lui Dumnezeu, aşa cum încerca cel puţin, marele inchizitor. Nu, “ci miracolul” zborului cosmic, al electronicii, al calculatorului, al ingineriei genetice: un miracol perpetuu, pe care fascinaţi va trebui să-l acceptam în locul minunilor lui Dumnezeu.

Şi în al treilea rînd, tot prin economic: puterea şi prin putere, autoritatea.

Nu mai este aceea a comunismului, ci aşa-ziselor “Mari puteri”, cele îndrituite să hotărăscă pentru popoarele mici.

Pentru intrarea în Europa ni se cere să fim toleranţi cu toate cele care ne smulg din credinţa noastră.

Verbul “a corupe”, în accepţia termenului grecesc, înseamnă a altera nu numai prin descompunere ci şi prin amestec. Toate formele de sincretism religios care ni se propun, începînd cu New Age şi terminînd cu tot felul de combinaţii între diferite secte neo-protestante, care alcătuiesc federaţii “evanghelice” şi “evanghelizatoare”, şi care caută să ne ameţească prin aceste oferte foarte comode, seducătoare, deseori toate acestea sunt forme şi manifestări ale corupţiei spirituale.

E bine să ştiţi că, pe măsură ce aceste invazii devin tot mai radicale, dar ne propun, în mod repetat şi stăruitor, “toleranţa”, e bine să ştiţi că toleranţa trebuie să funcţioneze pînă în clipa cînd începe abuzul! Din momentul în care celălalt abuzează de toleranţa mea, aceasta încetează şi trebuie să înceteze.

De aceea, personal, voi deveni intolerant, chiar cu riscul de a fi catalogat drept fundamentalist. La urma urmei, dacă e vorba de “fundamentalism”, primul fundamentalist a fost însuşi Iisus Hristos: “Înapoia Mea, satano!”

| Ortodoxmedia