Homeopatia se bazează pe principii eretice – daoiste și aduce blasfemie Ortodoxiei prin principiile sale

Homeopații susțin că folosesc „principiul similitudinii”. Ce afirmă acest principiu?

Ipoteza similitudinii, numită și „principiul similitudinii” afirmă că simptomele unui bolnav pot fi tratate cu doze foarte mici ale acelor substanțe care, în doze mari, produc acele simptome. În lipsa bazei științifice, homeopații se străduiesc să acrediteze acest „principiu” prin analogii superficiale și sentimentaliste: „cel care seara face abuz de alcool, dimineaţa «se drege» tot cu alcool (dar în doză mult mai mică), dragostea nefericită se vindecă cu o nouă iubire… Cum spune înţelepciunea populară: «cui pe cui se scoate!»”[1].

Aceste analogii superficiale sunt greşite din punct de vedere logic, deoarece nu îndeplinesc condiţia de izomorfism. De exemplu, faptul că „dragostea nefericită se vindecă cu o nouă iubire” nu are nicio legătură cu încercarea homeopaților de a vindeca boli prin doze foarte mici de substanțe. Noua iubire trebuie să fie adevărată și puternică, nu diluată în stil homeopatic.

Văzând că nu reuşesc să argumenteze ştiinţific această ipoteză, unii homeopaţi au recurs la o măsură disperată: au îndrăznit să afirme că Hristos a întemeiat „principiul similitudinii”, „cu moartea pe moarte călcând”. Însă este o blasfemie a folosi Jertfa pe Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos pentru a justifica homeopatia.

Unii medici homeopați din țara noastră afirmă că medicamentele homeopatice nu au efecte secundare, deoarece diluțiile sunt infinitezimale (extrem de mici). Este corect argumentul?

Nu este corect. Chiar homeopații susțin că diluțiile infinitezimale au efecte puternice. Atunci când vor să dovedească faptul că medicamentele homeopatice au efect, homeopații dau exemplul alergiilor, arătând că acestea se declanșează chiar și la concentrații foarte mici ale substanțelor. Prin urmare, homeopații își schimbă părerile în funcție de interes. Atunci când vor să arate că medicamentele lor sunt active, folosesc exemplul alergiei declanșate de doze extrem de mici. Iar atunci când vor să arate că sunt lipsite de efecte adverse, afirmă că dozele extrem de mici nu pot produce efecte adverse.

Faptul că medicamentele homeopatice au și efecte adverse este recunoscut chiar de Hahnemann: „cu cât medicamentul este mai homeopatic și potența mai înaltă, cu atât mai mult rău face”.[2] Iar despre diluțiile foarte înalte, Hahnemann spune: „Nu de puține ori, ele pun în pericol viața pacientului sau îi fac boala aproape incurabilă”.[3]

Se spune că homeopatia acționează asupra cauzelor bolii, nu elimină doar simptomele. Este adevărat?

Nu este adevărat. Homeopatia încearcă să elimine doar simptomele. Ea este lipsită de Etiologie (știința care studiază cauzele). Hahnemann recunoaște aceasta: „Totalitatea simptomelor trebuie să fie principala preocupare a medicului, singurul obiect al atenției sale, singurul lucru care trebuie înlăturat prin intervenția sa pentru a vindeca, adică pentru a transforma boala în sănătate”.[4]

Homeopatia se bazează pe Fiziopatologie?

Nu. Homeopatia ignoră Fiziopatologia, fapt care este deosebit de grav. În absența Fiziopatologiei, homeopații nu înțeleg mecanismele bolilor. Hahnemann spune foarte clar: „Cum se întâmplă că forța vitală determină organismul să producă simptome, cu alte cuvinte cum produce ea boala? Asemenea întrebări nu sunt importante pentru medic. Răspunsurile îi vor fi totdeauna ascunse”.[5] Evident, aceste afirmații au caracter anti-științific.

Ignorând Etiologia și Fiziopatologia, homeopatia nu poate fi considerată o ramură a Științelor Medicale.

Ce spun homeopații despre „forța vitală”?

Hahnemann afirmă că „în absența forței vitale, organismul material nu este capabil să simtă, să acționeze sau să se întrețină. Numai datorită acestei existențe imateriale (principiu vital, forță vitală) care îl însuflețește în starea de sănătate și de boală, el poate să simtă și să-și mențină funcțiile vitale”.[6] Prin urmare, Hahnemann consideră că „forța vitală” este o existență imaterială. Asupra acestei existențe imateriale încearcă homeopatia să acționeze.

Unii homeopați din România afirmă că homeopatia actuală nu merge pe linia lui Hahnemann. Este adevărat?

Nu este adevărat. Dr. Constantin Săraru, Președintele Ligii de Homeopatie Clasică din România afirmă că lucrarea lui Hahnemann, „Organonul Medicinei reprezintă cea mai importantă sursă de cunoaștere în homeopatie și prima carte citită de orice medic care face primii pași în practicarea ei”.[7] Traducătorul cărții, dr. Marius Radu, scrie: „Organonul Medicinei este, fără îndoială, cartea de temelie pentru oricine dorește să înțeleagă și să practice corect homeopatia. Tot ceea ce este important legat de teoria și practica homeopată este prezentat concis de Hahnemann pe parcursul a 291 paragrafe”.[8]

Iată ce declară un alt homeopat: „Cu toţii ştim că informaţiile fundamentale în acest domeniu au fost, sunt şi vor rămâne cele pe care homeopatia le datorează creatorului ei SAMUEL HAHNEMANN, iar ca lucrare de bază, Organon-ul.”[9]

Jost Kűnzli, Alain Naudé și Peter Pendleton scriau, în ediția engleză a Organonului Medicinei: „Lucrarea a rămas până în zilele noastre piatra de temelie în homeopatie, autoritatea supremă în ceea ce privește doctrina și practica homeopată. Tot ceea ce s-a scris ulterior are rădăcinile în această carte”.[10]

Homeopații români care se declară ortodocși spun că se bazează pe scrierile medicului homeopat grec Gheorghios Vithoulkas; acesta fiind ortodox, scrierile sale sunt compatibile cu învățătura Bisericii Ortodoxe. Este adevărat?

Este adevărat că unii homeopați se bazează pe scrierile lui Vithoulkas, însă învățătura acestui homeopat grec nu este compatibilă cu Ortodoxia.

Vithoulkas vorbește despre „giganții spirituali” Ramana Maharishi și Ramakrishna, promotori ai doctrinelor extrem-orientale. Concepția sa despre sănătate este incompatibilă cu Ortodoxia. În spirit extrem-oriental, el afirmă că „starea de sănătate reprezintă independența față de durere la nivel fizic, realizând starea de bine interior, independența de dorințe și obsesii la nivel emoțional, realizând starea de bucurie și calm interior și independența față de egoism la nivel mental, realizând uniunea perfectă cu Adevărul și Dumnezeu”.[11] Definind sănătatea prin aceste trei non-dependențe, Vithoulkas dovedește în mod clar o înclinație către budism și daoism.

În cartea Dao de Jing, Lao Zi (sec. IV î.Hr.) își îndemna discipolii: „Fiți cu totul fără de dorințe și mențineți-vă într-o pace beatifică profundă”.[12] Iar un principiu budist afirmă că „originea suferinței e dorința”.

Homeopatia se bazează pe concepții extrem-orientale?

Da. Legătura homeopatiei cu aceste concepții este atât de puternică încât ea nu poate fi ruptă. Renunțarea la aceste concepții ar însemna renunțarea la homeopatie.

Însăși folosirea diluțiilor infinitezimale pentru îndepărtarea substanțelor active se bazează pe principiul daoist al supremației golului față de plin. În cartea Dao de Jing, Lao Zi „proclamă la fiece pas supremația neantului asupra ființei, a golului asupra plinului”.[13]

Moleculele substanței active constituie plinul, iar îndepărtarea lor din soluție realizează golul.

Medicamentul homeopatic se bazează pe o existență (apa), însă apa se folosește ca medicament homeopatic numai după îndepărtarea materiei active (extractul vegetal), conform principiului daoist: „Ființa constituie natura lucrurilor, dar Neființa permite folosirea lor”.[14]

Se cunoaște faptul că homeopatia a apărut în China; primul care a folosit doze infinitezimale a fost medicul chinez Hua Tuo (141-208), specialist în acupunctură, adept al daoismului.

Hahnemann a fost mason, iar Hua Tuo a fost daoist. Totuși, folosim becuri electrice, calculatoare electronice și alte aparate inventate de heterodocși. De ce respingem homeopatia?

Homeopatia se bazează pe principii daoiste, iar medicamentele homeopatice scapă de sub controlul științei actuale, având efecte imprevizibile.

Becurile electrice și calculatoarele electronice nu funcționează pe principii daoiste, ci pe baza unor legi ale Fizicii. Ele se află sub controlul științei actuale. Într-un anumit sens, ele sunt neutre, adică pot fi folosite fie spre bine, fie spre rău. Cu un calculator electronic se poate scrie fie o carte ortodoxă, fie o carte eretică. La lumina unui bec electric se poate citi fie o carte ortodoxă, fie o carte eretică. Noi, ca ortodocși, avem datoria de a folosi aceste aparate numai cu scop bun. Becul electric nu ne schimbă credința, însă medicamentul homeopatic ne face părtași practicilor daoiste.

Decât să luăm medicamente alopate care au multe efecte adverse, nu este mai bine să folosim medicamente homeopatice?

Problema este pusă în mod greșit. Nu avem de ales între alopatie și homeopatie, ci avem de ales între alopatie și fitoterapie. Fitoterapia are bază științifică; în plus, ea este acceptată în sens creștin ortodox.

 | de Ioan Vlăducă, articol apărut în revista ATITUDINI, nr. 22

Citiți și: Homeopatia nu este un tratament cu plante și nu are bază științifică

BIBLIOGRAFIE

Athanasios V. Avramidis, Metode de tratament neortodoxe ale „vremurilor noi”, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2005.

W. M. Boericke, Principiile homeopatiei așa cum au fost enunțate de Hahnemann și verificate de un secol de practică medicală, Ed. Herald, 2009.

Tatiana Bolbocean, Mihaela Georgia Cîmpian, Homeopatia. Tratament pentru corp, minte şi suflet, Chişinău, 2004.

V. L. Bologa, Din istoria medicinii românești și universale, Ed. Academiei Republicii Populare Române, 1962.

Mircea Eliade, Ioan P. Culianu, Dicționar al religiilor, Ed. Polirom, 2007.

Arthur C. Guyton, Fiziologie. Fiziologia umană și mecanismele bolilor, ed. În limba română sub redacția Dr. Radu Cârmaciu, W. B. Saunders, 1997.

Samuel Hahnemann, Organonul Medicinei, Ed. Excalibur, București, 2008.

I.Hăulică (coord.), Fiziologie umană, ediția a II-a, Ed. Medicală, București, 1999.

James Tyler Kent, Lectures on Homeopathic Philosophy, Sixth Edition, 2005.

Constantin Pârvu, Universul plantelor. Mică enciclopedie, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2000.

Pompei Gh. Samarian, Medicina și Farmacia în trecutul românesc 1382-1775, Tipografia Moderna, Călărași-Ialomița.

M. Saragea, Fiziopatologie, vol. 1, Ed. Academiei, București, 1981.

George Vithoulkas, Homeopatia. Una vision integral de la salud, la enfermedad, i la curacion, Titulo original Homeopathy. Medicine of the New Man, Ed. Paidos Iberica, 1996.

WHO monographs on medicinal plants commonly used in the Newly Independent States (NIS), World Health Organization, 2010.