Un român nu poate fi niciodată filetist, căci a fi român este același cu a fi ortodox! Despre războiul în care ne aflăm

Suntem ca atare, ortodocşi pentru că suntem Români,
şi suntem Români pentru că suntem ortodocşi.
Nae Ionescu

Unicul neam binecuvântat de Dumnezeu să se fi născut creştin este neamul românesc. Şi aceasta ar fi o laudă cu care nu am păcătui, dacă am mărturisi-o tuturor neamurilor, căci însuşi un Apostol al Domnului ne-a adus credinţa ortodoxă şi jugul cel uşor al Crucii lui Hristos. Iar Sf. Apostol Pavel ne încredinţează: „Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos” (Galateni 6, 14). Şi această laudă este totodată permisă tuturor neamurilor. Ceea ce nu este permis, căci este erezie numită filetism, este punerea identităţii naţionale deasupra identităţii creştine. Această eroare dogmatică a dus la multe suferinţe în sânul Bisericii, rupând Cămaşa lui Hristos spre bucuria vrăjmaşilor dreptei credinţe.

Dar în ceea ce priveşte un român acest lucru este imposibil, căci cel ce încearcă acest lucru îşi neagă tocmai ceea ce propovăduieşte. Mai exact, un român oricât de naţionalist ar fi nu poate depăşi sfera creştinătăţii în afirmarea identităţii sale naţionale, pentru că aceste două valori sunt una şi aceeaşi, român=creştin. Acest lucru este confirmat şi de alte neamuri, precum cel sârb, care într-o cântare veche închinată Maicii Domnului, i se adreseză ca Împărăteasa vlahilor, cuvântul vlah fiind tradus prin mărturisitor. Deci, românii au fost dintru începuturi consideraţi eminamente creştini, mărturisitori ai credinţei în Iisus Hristos.

Dovezile cele mai grăitoare cu privire la originea şi identitatea noastră pur creştină sunt numeroşii mucenici ai acestui neam, care şi-au apărat ţara ca pe o biserică, căci în ea sălăşluia comoara cea mai de preţ – Ortodoxia. Aceştia stau la temelia bisericii noastre naţionale, ca parte indisolubilă a Bisericii universale şi nu pot fi aclamaţi de teoriile şovine, anti-româneşti, care despart românitatea de creştinătate.

Pericolul care s-a instalat de ceva vreme în ţara noastră este acela apărut odată cu integrarea în Uniunea Europeană, organism masonic, ce impune distrugerea identităţii creştine, minţind cu nonşalanţă că vor asigura păstrarea identităţilor naţionale, ceea ce este un nonsens. Mai cu seamă în cazul României, se incearcă printr-o politică de stat la cel mai înalt nivel, o ecumenizare a Ortodoxiei, cu caracter new-age-ist, prin care omul de rând să considere religiile păgâne ca deţinătoare de valori spirituale, de părţi din Adevărul Absolut. Acesta este noul război pe care îl are de purtat România creştin-ortodoxă, cu un duşman mai periculos decât toţi cei de până acum, un duşman pe care îl găzduim de ceva vreme cu noi la masă, o masă a tăcerii laşe. Şi nu ar fi bai, căci Domnul a fost alături de acest neam greu încercat, dar acum trupul românesc este cel mai slăbănogit din toate timpurile existenţei sale, iar nădejdea de biruiţă se pare că l-a părăsit. Să nu fie însă aceasta, căci salba de noi mucenici pe care secolul XX i-a dăruit Tronului Ceresc, vor «cu tot dinadinsul» să-şi aducă prinosul pentru izbăvirea neamului românesc de la pieire.

Fie ca de praznicul Tuturor Sfinţilor Români, canonizaţi şi necanonizaţi, bunul Dumnezeu să se milostivească de neamul nostru aflat la vreme de restrişte şi să renască în sufletele noastre lupta cea bună pentru mărturisirea singurei noastre identităţi, cea românească, adică ortodoxă!

Citiţi şi:

• Bisericile naţionale, naţionalismul filetist şi Sfintele Canoane
• Interviu cu Părintele Justin de pe meleagurile dobrogene: „Mai am o singură nelinişte: să îi văd pe aceşti martiri canonizaţi”
• Care e diferenta dintre NATIONALISM si PATRIOTISM? Ce este romanismul?
• Naivitate sau plan diabolic? Cum ati caracteriza afirmatiile de mai jos si cine ar fi putut sa le emita?
• Lăudacii SUE