Părintele Adrian Făgeţeanu: Eu n‑am nimic cu evreii, numai cu jidanii

Când s‑a făcut colectivizarea, satul Bosanci n‑a primit colecti-vizarea. La toate maşinile securiştilor le-au dat foc. Au dat foc la toate maşinile securiştilor. Le‑au răsturnat şi au dat foc. Cu ei nu te jucai! Când au venit evreii să facă prăvălii în Bosanci, întâi i‑au primit. Când au văzut că au făcut şi cârciumi, şi le dau şi alcool, care le face rău, le‑au pus fiecare în vedere: „Vă ducem cu căruţa noastră unde vreţi, numai să nu fiţi aici! Vă dăm răgaz de atâtea zile sau săptămâni, în ziua cutare venim toţi cu caii – că aveau cai buni, cum aveau hergheliile regale, cai de rasă, buni. Şi la Rădăuţi era herghelie, şi la ei în sat – şi noi vă ducem fără niciun ban, dar cine nu pleacă, nu‑l mai găsiţi viu aici”. Nu te jucai cu ei.

Oare nu e necreştineşte să te porţi aşa?… Cum poţi să te aperi de cel care vrea să‑ţi facă rău, dar totodată să faci ce‑a spus Hristos: să întorci şi celălalt obraz?.

Da, şi eu am propovăduit aşa cum spuneţi, pentru că niciodată n‑am făcut decât ce‑a spus Hristos. El a spus: „Iubiţi-i şi pe vrăjmaşii voştri”. Şi eu niciodată nu i‑am urât pe evrei – numai pe jidani!

Care‑i diferenţa?

Românul face diferenţa între greci şi fanarioţi. El e numai contra fanarioţilor, nu e contra grecilor. Şi eu n‑am nimic cu evreii, numai cu jidanii. Pentru că evreii adevăraţi au respectat Vechiul Testament. Jidanii n‑au nimic din Vechiul Testament, ei sunt cu Talmudul, care spune: „Pe cel mai bun dintre goimi, ucide‑l!” Şi Mântuitorul spune să-l iubeşti pe vrăjmaşul tău, nu pe vrăjmaşul lui Dumnezeu. V‑am răspuns?

Un episod alături de Căpitanul Corneliu Zelea Codreanu

Dimineaţă m‑am sculat, m‑am dus acolo. Deodată, văd că vine cineva, într‑un pulover modest, un om înalt, frumos, şi ei încep să‑i cânte Ştefan Vodă al Moldovei. El îi opreşte – dar nu îi opreşte ca militarii. Eu, când am auzit că a venit Căpitanul, am crezut că e un domn căpitan de la militărie. Şi dimineaţă, când mă duc acolo şi încep ei să cânte Ştefan Vodă, el îi opreşte, dar foarte fin. Militarii spun: „Tăceţi!”, însă el a spus: „Vă rog frumos să cântăm ceva lui Dumnezeu, nu mie”. Şi el începe aşa: „Cu noi este Dumnezeu. Înţelegeţi, neamuri, şi vă plecaţi”. Eu n‑am de lucru şi spun: „Domnu’ Căpitan” – au râs toţi când m‑au auzit; eu nu ştiam cine‑i – zic: „Domnu’ Căpitan, ăsta e un cân­tec al evreilor!” „Tinere, nu! Evreii cântă aşa: «Înţe­legeţi, neamuri, şi vă plecaţi nouă, evreilor». Ăsta e cântec ortodox, că noi spunem: «Înţelegeţi, neamuri, şi vă plecaţi lui Dumnezeu, nu nouă»!” Am rămas paf. Mi‑a închis şi gura şi am înţeles că nu e vorba de un căpitan militar.

Ce fel de om era Căpitanul?

Vă spun: tot ce a făcut, a făcut împotriva ateismului comunist. Şi el, şi Moţa. Şi Şerban Milcoveanu era unul dintre cei mai apropiaţi de el. L‑am cunoscut pe urmă pe Sebastian Erhan. Sebastian Erhan era cel mai vechi în Mişcarea Legionară. Pe mulţi i‑am cunoscut. Iar Căpitanul, după ce mi‑a spus: „Nu, tinere, ăsta e cântec creştin ortodox, să ne închinăm lui Dumnezeu”, mi‑a explicat multe lucruri. Mai târziu l‑am căutat eu, când plecase de la Rarău.

fragmente din cartea Părintele Adrian Făgeţeanu,  Viaţa mea. Mărturia mea