† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
Cuvânt din 1956, la Schimbarea la Faţă a Mântuitorului Marea sărbătoare a Schimbării la Faţă a Domnului nostru ne dă prilejul de a ne aminti de cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos:
„Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în Mine? Cuvintele pe care le grăiesc vouă nu le vorbesc de la Mine Însumi, ci Tatăl – Care este în Mine – Acesta face lucrările. Credeţi Mie că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în Mine, iar de nu, pentru faptele acestea credeţi Mie” (Ioan 14:10-11).
Mari şi nemăsurate au fost minunile Domnului nostru Iisus Hristos. Cu un singur cuvânt al Său a înviat pe fiica lui Iair, mai marele sinagogii, pe fiul văduvei din Nain, încă şi pe Lazăr, care era în mormânt de patru zile întregi. Cu un singur cuvânt al Său a certat vânturile şi valurile lacului Ghenizaret şi s-a făcut linişte desăvârşită, cu cinci pâini şi doi peşti a săturat cinci mii de oameni fără femei şi copii, iar cu patru pâini, patru mii.
Să ne amintim cum în fiecare zi îi vindeca pe cei bolnavi, tămăduind orice fel de boală, izgonea duhurile cele viclene din demonizaţi, cum a redat vederea celor orbi şi auzul celor surzi printr-o singură atingere… Nu ajung acestea?
Toate acestea, însă, nu au fost suficiente pentru oamenii care Îl invidiau, pentru oamenii despre care marele prooroc Isaia a spus:
„Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi privind veţi privi şi nu veţi vedea. Că s-a îngroşat inima norodului acestuia şi cu urechile greu au auzit, şi ochii lor şi-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă, şi să se întoarcă şi să-i vindec pe ei”( Matei 13:14-15).
La toate acestea, care însă nu au fost suficiente pentru oamenii greoi la auz şi cu ochii întunecaţi, Domnul nostru Iisus Hristos a adăugat marea minune a Schimbării Sale la Faţă pe Muntele Tabor. Lui, Care a strălucit cu lumină dumnezeiască, I s-au arătat profeţii din Vechiul Testament, Moise şi Ilie, şi I s-au închinat ca Dătătorului de Lege. Cu frică şi cu spaimă priveau această privelişte minunată cei mai aleşi dintre apostoli, Petru, Iacob şi Ioan, iar după norul care i-a acoperit, s-a auzit glasul lui Dumnezeu:
„Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit; pe Acesta să-L ascultaţi” (Matei 17: 5).
Sfinţii Apostoli au propovăduit în întreaga lume că Domnul nostru Iisus Hristos este „cu adevărat raza Tatălui”.
Lumea întreagă, auzind aceasta, ar fi trebuit să îngenuncheze înaintea Domnul Iisus Hristos şi să se închine adevăratului Fiu al lui Dumnezeu.
Ar fi trebuit ca arătarea pe Tabor a celor doi dintre cei mai mari profeţi ai Vechiului Testament şi închinarea lor în faţa Domnului Iisus Hristos în timpul Schimbării Sale la Faţă să închidă pentru totdeauna buzele dezgustătoare ale cărturarilor şi fariseilor, care Îl urau pe Domnul Iisus şi Îl considerau călcător al Legii lui Moise. Dar şi până astăzi, evreii nu cred că El este Mesia.
Nu doar evreii nu cred în El, dar şi pentru mulţi creştini, din ce în ce mai mult lumina dumnezeiască a Domnul nostru Iisus Hristos este o piedică. Din ce în ce mai mică devine „turma cea mică” a lui Hristos, (turmă) pentru care lumina dumnezeiască a lui Hristos străluceşte cu aceeaşi putere cu care a strălucit apostolilor Petru, Iacob şi Ioan atunci pe Muntele Tabor.
Însă să nu deznădăjduim, deoarece Domnul nostru Iisus Hristos a spus:
„Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăţia” (Luca 12: 32).
Necredinţa între popoare a luat dimensiuni neliniştitoare şi lumina lui Hristos a fost umbrită de norul cel întunecos al ateismului. Astăzi, mai des ca niciodată, ne amintim de înfricoşatul cuvânt al lui Hristos:
„Dar când va veni Fiul Omului, va mai găsi oare credinţă pe pământ?” (Luca 18: 8).
Însă să nu deznădăjduim, deoarece, vorbind El despre semnele celei de-a doua veniri a Sa, a spus:
„Iar când vor începe să fie acestea, prindeţi curaj şi ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie” (Luca 21: 28).
Aşadar, viaţa voastră să fie în aşa fel încât, în acea zi înfricoşătoare a Judecăţii, să putem să ridicăm capul nostru şi nu să-l plecăm adânc, deznădăjduiţi. Amin”.
| Impantokratoros, traducere: Leontie monahul
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Sfantul Arhiepiscop Luca a grait cuvinte de mare profunzime la Sarbatoarea minunata a Schimbarii la Fata a Domnului nostru Iisus Hristos. Sa ne schimbam si noi atat launtric, cat si exterior, adica in inima noastra sa devenim blanzi si smeriti, iar in raport cu lumea sa fim iertatori si plini de iubire. Comportarea noastra sa fie plina de cuviinta si masura si sa nu smintim pe nimeni in tot ceea ce facem.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
deie bunul Dumnezeu schimbare la fata in inima si in comportament IISUSE HRISTOASE te rog iarta pacatele cele multe ale mele si cu minunea schimbarii la fata a TA schimba-mi DOAMNE si mie patimile si rautatea din suflet amin
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Lucrucri mari s-au intaplat, dar nu toti le-au vazut, necredinta si pacatul , neiubirea si vanitatea ne duc la nefiinta, uitam fiintarea si fiinta, filozofam in necredinta, teologisim din spusele altora necunoscand nici pe Dumnezeu nici pacatul nostru ce ne opreste al vedea. Facem din principiile noastre idoli si din multitudinea lucrurilor ne pierdem fara a intalege adevarata Fiinta ce strabate absolutu si suntem incapabili sa intalegem neantul. Gandul filozofic nu ne duce la Lumina, strabatem cu gandul nostru lumi si cercetam inceputurile fiintei noastre dar se vede clar ca Lumina nu vine nici din gand nici din filozofie ci nici dincolo de fiinta, doar ca sa nu ne pierdem in neant ne agatam de cuvantul persoana ca sa putem da curs intalegeri, acelui singur lucru nemiscator si vesnic raportanduse la multitudinea tuturor lucrurilor. Inatelegand mintea noastra ca persoana Domnului Iisus nu e doar transcedenta dar e si mai incolo de intalegere si de asezarea lucrurilor, nu ca ceva venind din neant ci ca ceva ce doar cel ce cuprinde totul poate sa controleze si sa stapaneasca chiar si neantul chiar si nefinta.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
De ce oare Schimbarea la fata a Domnului a avut loc pe un munte si in cerc atat de restrans? acesta intrebare care apare in aceste vremuri, este total falsa si fara temei . Pentru ca la originea acestei intrebari sta la baza sloganul "hotul neprins e negustor cinstit". Insa cand ai deaface cu Dumnezeu acest slogan pica, nu are nici un temei, Axioma acestei sarbatori este mistica si tainica in intalesul profund al acestor lucruri , si nici nu are deaface cu mistica Tibetiana. Iisus Hristos nu a fost si nici nu este chinez sau . Orientalismul nu poate patrunde in esena , si raportul dintre Fiinta si Esenta ramane sa fie cominicat sau ramane sa fie vazut si in acelasi timp auzit.