CINE VREA SĂ COMPROMITĂ MITROPOLIA MOLDOVEI?

Despre un text neîntemeiat canonic, apărut în „Tipicul Bisericesc zilnic – 2012”, şi 2013

Cine vrea să compromită Mitropolia Moldovei și Bucovinei? Cine vrea să facă sminteală în rândul binecredincioșilor? Căci de sminteală este vorba atunci când se trece un text eretic sub egida unei mitropolii ortodoxe. Textul este intitulat „ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ ÎN DATE”, are caracter ecumenist și apare în Tipicul Bisericesc zilnic – 2012.
După datele referitoare la Nașterea, Botezul, Propovăduirea, Răstignirea, Învierea și Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos și la propovăduirea Sfinților Apostoli, textul îl prezintă pe ereticul Origen, care „a lăsat o operă de aproape două mii de titluri”, fără a se menționa în acel loc faptul că a fost eretic.
Apoi este menționată nașterea la Mecca a lui Mahomed în 570 și refugiul său la Medina în 622, însă nu se menționează nimic despre Sfântul Ierarh Marcu Evghenicul, mare luptător împotriva ereziilor papale.
Din text aflăm că în anul 809, la sinodul de la Aachen, a avut loc „fundamentarea biblică, patristică și teologică a adaosului Filioque și introducerea lui în Crez”. Cum se poate fundamenta biblic și patristic o erezie? Nu este vorba nicidecum de fundamentare biblică și patristică, ci de înșelătorie papistășească.
Textul mai arată că în anul 867 a avut loc „schisma dintre Papa Nicolae I al Romei și patriarhul Fotie al Constantinopolului. Enciclica lui Fotie către patriarhii orientali, în care combate practicile și învățăturile latine”. În primul rând, se folosește exprimarea „Fotie” și nu „Sfântul Ierarh Fotie”, fapt care poate induce ideea că era un ierarh oarecare, nu un Sfânt Ierarh. Această idee falsă facilitează înțelegerea greșită a schismei „dintre Papa Nicolae I al Romei și patriarhul Fotie”. Se induce ideea unei simetrii de tipul: schismă între A și B egal schismă între B și A, relativizându-se adevărul. Trebuie să se știe că Sfântul Ierarh Fotie a condamnat ereziile papale, nu doar niște „practici și învățături latine” oarecare.
Din text mai aflăm că în anul 1009 a avut loc „distrugerea Bisericii Sfântului Mormânt din Ierusalim de către califul Fatimid al-Hachim. Cauză principală a declanșării cruciadelor creștine”. În primul rând, cruciadele nu au fost creștine. Ele au fost inițiate de papi, în afara Bisericii. În al doilea rând, distrugerea bisericii Sfântului Mormânt nu a fost cauză principală a declanșării cruciadelor, ci pretext. Intenția reală era expansiunea papismului.
Alt aspect interesant: „1054. 16 iulie, Marea Schismă dintre Roma și Constantinopol, până în anul 1965”. Aici sunt două minciuni. Prima, că ar fi fost o schismă între Roma și Constantinopol (cu aspect simetric: X se desparte de Y, deci Y se desparte de X). În realitate, adunarea papistașilor s-a rupt de Biserică, așa cum mlădița se rupe din viță. A doua minciună, că această ruptură ar fi durat până în anul 1965. În realitate, anatemele asupra ereziilor papale nu se pot ridica. Ridicarea acelor anateme ar însemna declararea ereziilor papale drept învățături ortodoxe.
Despre patriarhul eretic Atenagora I, care a îndrăznit să facă mascarada „ridicării anatemelor” se afirmă că a fost „unul dintre cei mai însemnați ierarhi răsăriteni din secolul al XX-lea”.
Se menționează „constituirea Ordinului Cavalerilor Teutoni” în 1190, fapt petrecut la papistași, în afara Bisericii; în schimb, nu se menționează nimic despre Sfântul Justin Popovici și lupta împotriva ecumenismului.
Se vorbește în mod greșit despre „unirea celor două Biserici” prin sinodul de la Ferrara-Florența din 1438-1439, fără a se evidenția caracterul eretic al acelui sinod și fără a se prezenta mărturisirea ortodoxă a Sfântului Ierarh Marcu Evghenicul.
Se vorbește despre „declarația mitropolitului unit Atanasie Anghel din Transilvania prin care se acceptă unirea cu Biserica Romei”. În realitate, nu a avut loc „unirea cu Biserica Romei”, ci apostazia lui Atanasie Anghel și unirea lui cu adunarea cea eretică a papistașilor.
După alte ciudățenii, se prezintă „crearea Consiliului Ecumenic al Bisericilor (C.E.B.)” la 23 august 1948, fără a se menționa că acesta este un consiliu eretic ce urmărește răspândirea și consolidarea ecumenismului.
Se menționează faptul că în anul 1960 a avut loc în Suedia „hirotonia primei femei, Margit Sahlin”, fără a se preciza că a fost de fapt o pseudo-hirotonie, săvârșită în afara Bisericii.
După ce prezintă mai multe întruniri ecumeniste (ca și cum s-ar desfășura în Biserică), textul mai menționează că pe 29 octombrie 2009 „a trecut la cele veșnice la vârsta de 80 de ani Părintele Arhimandrit Teofil Pârâian, duhovnicul mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de sus”, cunoscut susținător al ecumenismului.
Este interesant faptul că nu se amintește de trecerea către Domnul a marelui duhovnic și mărturisitor Arhimandritul Ioanichie Bălan, despre care, P.F. Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române spunea atât de frumos: „În cei aproape 60 de ani de viață monahală, Părintele Arhimandrit Ioanichie Bălan s-a evidențiat ca un mărturisitor al credinței în vremuri deosebit de grele, cum au fost cele din timpul regimului comunist. […] Biserica Ortodoxă Română îl prețuiește și ca pe un apărător al valorilor Ortodoxiei și culturii noastre strămoșești, datorită iscusinței sale cu care a reușit să reverse ape curgătoare din izvoarele nesecate ale spiritualității ortodoxe în timpurile deosebit de grele, în care Bunul Dumnezeu a rânduit să fie îndrumător și apărător al dreptei credințe”.[1] Cu adevărat apărător al Dreptei Credințe a fost Arhimandritul Ioanichie Bălan. El a apărat Dreapta Credință de atacurile cele viclene ale ecumenismului.
Toate ereziile din textul analizat, prezentate mai sus, sunt puse în chip viclean pe seama Mitropoliei Moldovei. Această Mitropolie este cunoscută pentru mărturisirea Dreptei Credințe. Astfel, în cartea Despre Biserică, lucrare tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Teofan Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, găsim următoarea mărturisire ortodoxă: Despre unitatea și unicitatea Bisericii: „De ce se numește Biserica «una»? Pentru că Mântuitorul a întemeiat o singură Biserică (Matei 16, 18), nu mai multe, pentru că Biserica are un singur Cap, pe Iisus Hristos, pentru că ea este înfățișată ca o singură mireasă a lui Hristos (Efeseni 5, 27), ca o casă a lui Dumnezeu și a lui Hristos (Evrei 3, 6; 10, 21), ca Trupul unic al lui Hristos (Romani 12, 5)”.[2] „«E un singur Dumnezeu, un singur Hristos și o singură Biserică», zice Sfântul Ciprian”.[3]Despre faptul că numai ortodocșii fac parte din Biserică: „Membrii Bisericii de pe pământ sau luptătoare sunt cei care s-au încorporat în Hristos prin Botez, Mirungere și Euharistie, mărturisind aceeași credință una și întreagă a Bisericii, afară de eretici, de schismatici și de lepădații de credință, care singuri s-au așezat în afara Bisericii.”[4]Despre despărțirea apusenilor de Biserică: „Despărțirea n-a atins unitatea Bisericii, pentru că această unitate nu se poate destrăma niciodată, oricare ar fi numărul și calitatea ereticilor care se smulg de la sânul Bisericii”.[5]Prin aceasta se arată că papistașii sunt eretici. Ei nu au Biserică, fiindcă s-au rupt de adevărata Biserică.
Catehismul creștinului ortodox, carte tipărită în anul 2008 la Editura Trinitas, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Teofan Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, ne învață de asemenea faptul că adevărata Biserică este cea Ortodoxă: „numai Biserica Ortodoxă este adevărata Biserică creștină, pentru că ea singură a păstrat neschimbate învățătura și rânduielile date de Mântuitorul Hristos, așa cum le-au propovăduit Sfinții Apostoli”.[6]În concluzie, neconcordanța dintre afirmațiile eretice apărute recent, puse sub egida Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și învățătura ortodoxă propovăduită până acum de această Mitropolie, arată că cineva intenționează să compromită Mitropolia în chip viclean. Așteptăm detașarea oficială a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei de textul eretic în cauză.

de Ioan Vlăducă | articol apărut în ATITUDINI nr. 23

PS: Deşi revista a apărut pe 16 iunie 2012, nici până acum Mitropolia nu a dat niciun răspuns. Dimpotrivă, şi anul acesta a apărut acelaşi text, doar că nu mai apare semnătura celui care a alcătuit textul, arhimandrit Dosoftei Şcheul.

NE ÎNTREBĂM, CA ŞI ÎN CELĂLALT ARTICOL, CONDUCEREA MMB ŞTIE DE ACESTE FAPTE?

Bibliografie
Sfântul Nectarie de Eghina, De ce papa și supușii lui s-au despărțit de Biserica lui Hristos, vol. I, Ed. Evanghelismos, București, 2011.
Preot Ioan Mihălcescu, Catehismul creștinului ortodox, carte tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Teofan Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Ed. Trinitas, Iași, 2008.
Mitropolitul Irineu Mihălcescu, Teologia luptătoare, ediția a III-a, Editura Vicovia, 2008.
Catehism. Învățătura de credință ortodoxă, tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului, Ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2009.
Părintele Ioanichie Bălan (1930-2007) Cuviosul cronicar al Sfinților – in memoriam-, carte tipărită cu binecuvântarea I.P.S. Teofan Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2008.
Arhimandrit Ioanichie Balan – Despre ecumenism, www.youtube.com/watch?v=U-VpH6YmKAkPărintele Ioanichie Bălan și Sorin Dumitrescu,
www.youtube.com/watch?v=WpgzeJE3cjk&feature=relatedParintele Arsenie – Despre ECUMENISM 2010_1,
www.youtube.com/watch?v=TjWn59NlccE&feature=relatedATITUDINI, nr. 9, ianuarie, 2010.
ATITUDINI, nr. 21, ianuarie, 2012.
ATITUDINI, nr. 22, aprilie, 2012.