19 IULIE – Pomenirea Sfântului Părinte Arsenie Papacioc

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=jTKamXn8LIs]

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=TjWn59NlccE] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=HdsAOxq3eCQ]

Smerenia

• Omul smerit nu se vede niciodată smerit… pentru că n-ar mai fi smerit!
• Smerenia este singura forţă care poate elibera orice suflet şi orice popor.
• Există o singură Cale: smerenia!
• S-a smerit Hristos şi noi să nu fim smeriţi?
• Vreţi să biruiţi: smeriti-vă şi nu judecaţi pe nimeni. Pentru că în felul acesta veţi fi liberi.
• Smerenia te duce până la Dumnezeu, iar dragostea gusta din Dumnezeu!
• Să te smereşti, ca să prisosească harul în tine.
• Smerenia e sângele vieţii. Nu te poţi mântui fără ea.
• Niciodată un om nu spune: „Eu sunt smerit!”
• Smerenia este arta care te trimite la tine, să stai cu tine, smerit în tine.
• Te mai şi părăseşte harul ca să te smereşti!

Rugăciunea

• Dumnezeu e bogat! Ne aşteaptă!… Ne aşteaptă să cerem!
• Oriunde veţi fi, oriunde veţi avea necaz, rugaţi-vă, nu vă descurajaţi!
• Oricine vrea să dobândească rugăciunea, să tacă şi să se roage.
• Se vorbeşte prea mult despre rugăciune. Ăsta-i un lucru care nu trebuie vorbit, ci făcut.
• O tăcere adâncă înseamnă o rugăciune adâncă. Şi o rugăciune adâncă înseamnă o tăcere adâncă.
• Orice clipă poate să fìe un timp şi orice suspinare poate să fie o rugăciune.
• Nu trebuie să încetăm a ne ruga, măcar cu mintea.
• Dacă te rogi, eşti mereu prezent.

Înţelepciunea lumească

• Este greu ca un intelectual să accepte o trăire în rugăciune.
• Dumnezeu nu se arata unei minţi ascuţite, ci numai celui care are inima curată, celui care are inima spre El aţintită continuu.
• Filosofii n-au creat decât nişte noţiuni, dar nu au rezolvat nici o problemă.
• Nici inteligenţă şi nici educaţia nu au vreo valoare dacă nu sunt în slujba dragostei.

Biserica

• Mântuire este doar în Biserica Ortodoxă, în Hristos.
• Dacă eşti ortodox, respecţi ortodoxia. Dacă nu, cazi în erezie.
• Noi nu putem face o cât de mică abdicare de la adevărul ortodox. Asta e o problemă ce priveşte pe Dumnezeu. De la Dumnezeu va veni şi căderea catolicismului! Practic, eu nici nu mai zic că-i o Biserică. E un guvern cu nume clericalist.
• Biserica baptistă este o biserică bolnavă.

Satana

• Cu dracul nu trebuie să ai explicaţii!
• Nu putem să discutăm despre dracul, fără să vorbim despre Dumnezeu. În creaţie, el este un tolerat.
• Credeţi voi că dracul e liber? Nu! E cel mai muncit, pentru că nu este în Hristos… Aşa că nu vă temeţi de el. E tolerat, nu e o putere.
• Dacă aţi şti câtă râvnă pune satana ca să ne întrerupă de la orice rugăciune!
• Este o mare greşeală să se stea de vorbă cu satana. Se sta de vorba numai cu Dumnezeu.
• Dacă vrei să-l goneşti, zi Doamne Iisuse…, şi stai de vorbă cu Dumnezeu. Puterea numelui îl goneşte. Lui îi convine dialogul, că îl recunoşti. Dar aşa, prin rugăciune, îl ignori.
• Dacă punem întâi problema iadului, nu mai vorbim de rai! Călcarea greşită, păcatele înseamnă iadul.
• Starea de mândrie e stare drăcească, absolut diavolească.
• Nici o patimă nu te-apropie mai mult într-o asemănare cu diavolul că mândria.
• Dacă nu asculţi de cei pe care i-a rânduit Dumnezeu să-i asculţi, este uşor de înţeles că asculţi de satana.
• Lucifer a căzut iremediabil. Cădere măreaţă, numai prin două cuvinte: „Eu sunt”…
• Indirect, dracul mărturiseşte pe Dumnezeu, prin ispite.
• Nu există relaţie între rău şi bine. Mântuitorul zice “Să-mi dai toată fìinta ta!” Dracul zice: „Mie să-mi dai numai un deget”. Ca prin asta el te stăpâneşte cu totul. Deja e pe lângă tine.
• Păcatul aduce smerenie. De unde se înţelege că dracul joacă un rol mântuitor indirect. Ne arată imediat neputinţele. Ne ajută la încununare. Dacă ar ştii cât de mult ajuta la mântuire, ar fi mai puţin ispititor…
• Oricare ar fi motivul unei întristări, sau al unei mâhniri, este numai şi numai de la draci. Harul lui Dumnezeu nu vine unde-i o mâhnire, unde-i o întristare, deoarece cu astfel de bogăţie nu ştii ce să faci şi o risipeşti.

Călugăria

• Călugăria nu poate fi prinsă în nici un citat.
• Nici o adunare de cuvinte fìlosofice nu poate explica călugăria.
• Viaţa monahală… e o  intrare în cer.
• Oare puţin lucru este să slujeşti lui Dumnezeu şi Maicii  Domnului toată viaţa?
• Nu ne părăseşte Dumnezeu, dacă ne-am dăruit Lui!
• Călugării nu sunt desăvârşiţi, dar sunt în devenire.
• Crucea călugărului: tăierea voii. Să nu faci ceea ce vrei tu. Să duci ce nu-ţi convine.
• Viaţa de obşte cu tăierea voii este o foarte mare lucrare în creaţia lui Dumnezeu.
• Ceea ce caracterizează călugărul este tăierea voii, nu pustnicia, pentru că atunci faci ce vrei tu, şi nu primeşti plată. Te-ai eschivat de la tăierea voii, eşti abătut şi nu sporeşti.
• Dacă nu asculţi de duhovnic te impatimesti!
• Starea de neascultare e o stare drăcească.
• Oriunde ai fi, fii cu trezvie şi eşti în pustie… Trebuie să ştii să fii prezent în pustie, în mijlocul lumii fiind!
• Nu vorbim de isihasm în societate, unde ne stau cozonacii pe masă.
• Nu există pustnicii valabile dacă nu ai toată lumea în inima ta!
• Lepădarea de lume poate să fie şi în sufletul unui mirean. Scriptură se referă la toată lumea.Toată lumea a primit cele zece Porunci.

Mănăstirea

• Intrarea în mănăstire este intrarea în rai şi ieşirea de la mănăstire este plecarea din rai.
• Şcoala nu este nimic pe lângă a sta în mănăstire!
• La mănăstire te desfiinţezi ca personalitate omenească şi te înfiinţezi în personalitate îngerească. Şi asta înseamnă că tu, pierzându-te te poţi regăsi.
• Dacă te duci la mănăstire nu te duci ca să găseşti neapărat mănăstirea. Să faci tu mănăstire!
• Unde nu e blagoslovenia stareţului, nu e har… Eu dacă am  o bucurie la vârsta mea, este că nu am făcut un pas fără blagoslovenie.
• Cel mai mult urăşte satana mănăstirea. Este în stare să angajeze toată lumea pământului ca să nu te duci la mănăstire. Când te-ai hotărât să te duci la mănăstire, nu te mai uita înapoi!
• Nu se merge la mănăstire dintr-o altă raţiune, ci dintr-o necesitate sufletească… Abia după ce ai biruit totul să vii la mănăstire.
• Nu este puţin lucru sau neînsemnat să stai în mănăstire hotărât şi fără cârtire.

Milostenia

• La  Dumnezeu nu există un trecut rău, din momentul în care există un prezent bun. Te-a iertat Dumnezeu. Dacă te-a iertat, te-a iertat definitiv.
• Dumnezeu nu ne ţine că suntem noi foarte vrednici. Ne ţine că este El foarte milostiv.
• Fraţilor să nu lăsaţi mâna întinsă nici când va da, nici când va cere.
• Milostenia  nu este numai să dai din traistă. Milostenie este că accepţi pe un om să stea lângă tine, fără să îl alungi în gând.
• A milostivi pe unul, pe altul – aici se arăta că tu eşti Hristos.
• El nu întinde mâna să-I dai. El întinde numai să-ţi dea împărăţia cerului şi tu nu observi.
• Fraţii mei, ţineţi minte: cerşetorii sunt personaje biblice!
• Vrei să te îmbogăţeşti? Da tot ce ai! Primeşti însutit!
• Nu observă omul când primeşte; dar observă când da.
• Obişnuiţi-vă să nu trăiţi numai în voi, ci să trăiţi în toţi care sunt cu voi.
• N-are voie nimeni să desfiinţeze iadul că-i milostiv Dumnezeu!

Iubirea

• Iubiţi mult! Hristos vă porunceşte!
• Băgaţi de seamă, iubirea e criteriul de judecată!
• Dumnezeu poruncindu-ne să iubim, ne-a dat şi putinţă să iubim.
• Să iubim rana şi pe cel care ne-a făcut rana.
• Eşti liber şi ai posibilitatea de a urca, dacă nu urăşti.
• Inima noastră trebuie să fie mereu liberă pentru Hristos.
• Lumea aceasta nu e vinovată, suntem vinovaţi noi că nu ştim să iubim.
• E foarte drăcească lucrare, ura asta a aproapelui.
• Dacă veţi încerca să iubiţi oamenii ca pe Hristos, atunci nu veţi mai vedea pe aproapele că greşeşte.
• Să ştiţi că a iubi pe vrăjmaşi este o poruncă. Trebuie să-i fericeşti în inima ta.
• Întrebarea e justificată; să ne-o punem toţi: „iubesc sau nu iubesc?”- că e poruncă, dragă! Să nu credeţi că Mântuitorul a vorbit numai pentru veacul respectiv, pentru Apostoli. Nu. A vorbit  pentru toate timpurile.

Canoane

• Lupta mare este să-i vindeci rana, nu să-i dai canoane. Se sfidează jertfă de pe Golgota când preoţii duhovnici refuza să dezlege pe cei cu păcate grele care se căiesc.
• Canoanele sunt nişte trasoare de orientare foarte bune. Tu foloseşti canoanele cum vrei, că au elasticitatea lor.
• Se spune că cerbul pentru două lucruri nu aleargă bine: când e prea gras, sau când e prea slab. Adică nevoinţa multă s-ar putea să-l slăbească, iar nepăsarea şi neangajarea s-ar putea să-l îngraşe.
• Eu nu prea sunt pentru canoane care angajează timp şi chiar efort fizic.
• Canonul, de fapt, înseamnă să nu mai faci păcatul. Lupta de a nu mai greşi.
• Chiar pedeapsa în sine, canonul înseamnă putinţă revenirii.
• Este un canon bun: să te gândeşti la Dumnezeu… cum te gândeşti la cineva pe care-l iubeşti!
• Avem nevoie de o… stare continua de dragoste.
• Trebuie să simţi nevoia să iubeşti. Nu este niciodată nimeni degeaba lângă tine. El este cu ştiinţa lui Dumnezeu acolo.
• Un părinte duhovnicesc ţine cont de neputinte.

Preoţia

• Un preot este un alt Hristos pe pământ!
• Preotul ţine locul lui Dumnezeu pe pământ. Vă daţi seama ce înseamnă pentru un popor că are Liturghie?
• Ce înseamnă pentru un popor că are Ortodoxie?
• E uşor lucru să faci preoţie cu dragoste!
• Numai ce dezleagă preoţii şi episcopii, dezleagă şi Dumnezeu!
• Nu i s-a dat pastorului de suflete, preotului, puterea pentru o deşartă mărire personală, ci ca să poarte cu inima de părinte toate slăbiciunile fiilor săi sufleteşti… Să sufere pentru ei în  momente de căderi şi rătăciri de tot felul şi să ştie că sufletele lor din mâna lui i se vor cere la judecată.
• Să păstrezi taina spovedaniei lui cu preţul vieţii tale. Ferească Dumnezeu să fie altfel! Că discuţia este omenească, dar lucrarea divină.
• Duhovnicul trebuie să-şi cerceteze fiii cu ochi pătrunzători şi mâna uşoară.

Spovedania

• Asta-i taina care mântuieşte!
• Dumnezeu, în mila Lui, ne-a dat putinţa să ne ridicăm prin spovedanie. Întâi să fiţi bine spovediţi!
• Să nu vă apuce moartea, aş putea spune: să nu vă apuce seara, fără să fiţi spovediţi.
• Ori la spovedit să spui păcatele, pentru iertare, ori la Judecata de Apoi, pentru pedeapsă ele se vor vădi, dar nespuse nu rămân!
• Nici un duhovnic nu are mai multă putere ca altul.
• O ţară e tare şi bună, dacă are duhovnici buni.
• Este o armă foarte eficace a diavolului, să-ţi dea ruşine la spovedit. Dacă te ruşinezi, ascunzi din păcate.
• “A murit fără lumânare”. Lumânarea nici nu ajuta nici nu acuza. Însă nu păstraţi un păcat ascuns sau spus sucit.
• Nu faceţi cu nici un chip o spovedanie raţională ci una afectivă. Spovedeşte-te curat. N-ai nevoie să laşi impresie bună duhovnicului.
• Duhovnicul se simte bine când îi spui cele mai urâte păcate, pentru că are bucuria că te-a uşurat şi te-a scos din adânc de ape.

Mântuirea

• Dumnezeu face mai multe pentru mântuirea noastră decât face satana pentru pieirea noastră.
• În afară de Biserica nu există mântuire! Doar iadul există în afară de Biserică.
• Cine poate să facă un bine şi nu-l face săvârşeşte un păcat.
• Numai dracul nu se poate mântui.
• Este cu neputinţă să te mântuieşti, oricât ai fii de nevoitor, numai cu faptele tale, fără harul lui Dumnezeu.
• Crucea a mântuit neamul omenesc! Nu dreptatea lui Dumnezeu, nici minunile Sale, ci Crucea!  Când Iisus S-a răstignit, atunci a fost biruit satana.
• Nu prea văd că singur postul poate da nădejde de mântuire. Smerenia adâncă din inima noastră şi nedusmania este nădejdea de mântuire.
• Aceasta ni se cere mai întâi: să vrem să biruim ispitele. Şi rugându-ne lui Dumnezeu, harul  nu va lipsi de la noi.
• Raiul este plin de păcătoşi pocăiţi.
• Să mântuim lumea cu orice chip!
• În fiecare zi să putem cuceri veşnicia. Asta este idealul.
• Mântuitorul nu S-a răstignit numai pentru o categorie de greşeli, ci pentru tot ce este greşeala pe pământ.
• S-a dat putinţa fiecăruia să nu se ducă în iad şi totuşi s-au dus şi în iad. Şi pe cei din iad îi iubeşte Dumnezeu. Dar iubirea lui Dumnezeu îi biciuieşte acum. Dreptatea lui Dumnezeu îi ţine acolo.  Şi ce n-a făcut Hristos să-i scape de iad?
• Frică de moarte nu-i din pricina morţii, ci din a vieţii. Vrei să nu te temi de moarte? Trăieşte creştineşte!
• Se tem de moarte doar cei care nu s-au pregătit deloc de viaţă cu Hristos.
• Omul, în nesăbuită lui mândrie şi suferinţa, vrea tot cerul într-o clipă!
• Nu există nici un fel de sens, de scop, dacă nu există Dumnezeu.
• Şi noi putem să biruim lumea, nu cu puterea noastră, ci cu puterea Lui.
• Nimic nu este pierdut, atâta vreme cât credinţa este în picioare!
• Viaţa aceasta este prea scumpă pentru a o petrece numai în deşertăciuni.

Cununia-familia

• Deşi spunem în rugăciunile Tainei Cununiei, că femeia trebuie  să se supună bărbatului, acesta din urmă trebuie să fìe atent că i se spune, tot în aceeaşi rugăciune, că trebuie să o iubească. Dacă nu o iubeşte, nu o să-l asculte. Bărbatul, dacă nu ascultă de acest cuvânt, se face răspunzător de îndărătnicia femeii. Femeia însă să nu uite că supunerea în sine înseamnă mântuire. Iar dacă bărbatul este cap, iar femeia este inima, iar inima este făcută de Dumnezeu ca să poată sta şi El în ea!
• Că femeia bună nu e nimic mai bun şi că femeia rea nu e nimic mai rău. Deci trebuie cu orice chip să o faci bună.
• Iubirea leagă totul. Acesta e simbolul verighetei.
• Nu are nici un sens căsătoria doar pentru plăcere. Căsnicia înseamnă ajungerea în veşnicie.
• Femeia care se căsătoreşte ea va naşte şi tot ea trebuie să renască copilul, prin educaţie.
• Nu putem accepta cu nici un chip la o femeie să facă avort, cu riscul de a-şi pierde credinţa ortodoxă. Nu-i vorba de faptul că a omorât un om, dar a ucis un om nebotezat. Mereu trebuie să ne întrebăm: ce-ar face Hristos în cazul acesta?
• Familia rămâne pedagogul cel mai bun.

Împărtăşania

• Împărtăşania te desăvârşeşte, nu-ţi iartă păcatele.
• Cine este pregătit, se poate împărtăşi foarte des, dar să i se dea şi un timp de pocăinţă. Căci cine este pregătit?
• Unii neglijează taina Spovedaniei şi o folosesc doar ca pretext pentru a se împărtăşi.

Suferinţă

• E dar de la Dumnezeu suferinţa, dragii mei!
• Misiunea Mântuitorului a fost  să mântuie lumea prin suferinţă, iar suferinţa aduce foarte multă smerenie.
• Este o greşeală să fugi de propria suferinţă. Niciodată nu te poţi elibera cu adevărat, decât  atunci când  lupţi, când eşti prezent pe cruce.
• Suferinţele îţi aduc nişte înţelepciuni adânci şi te fac să te gândeşti serios la mântuirea ta.
• Întrebarea care se pune: cum ne este inima noastră în legătură cu suferinţă din jur? Cel mai mare lucru de care vom fi întrebaţi la Judeeata de Apoi este: „De ce nu am dat mai multă atenţie semenilor noştri?”.

Gânduri

• Nu-mi pare rău că sunt om bătrân! Nu fac nimic pentru mine. Toate le fac pentru Dumnezeu şi pentru cei ce sunt ai lui Dumnezeu.
• Nu sunt întru totul pentru o mare nevoinţă. Sunt mai mult, pentru o mare trezvie! Pentru că nu nevoinţa în sine este ceea ce vrea Dumnezeu de la noi, ci inima frântă şi smerită, prezenţă continuă a lui Dumnezeu în viaţa noastră.
• Am văzut multe lucruri în viaţă, am văzut  minunile lui Dumnezeu, am văzut cum am zice „pe Dumnezeu Cel nevăzut, L-am văzut!”. Lumea însă vrea să vadă contur, vrea să vadă pe Dumnezeu în chip material.

Miscelaneea

• Maica Domnului reprezintă neamul omenesc.
• Obişnuiţi-vă cu autoritatea cuvintelor din Sfânta Scriptură.
• Pacea e mai mare decât dreptatea.
• Nimic nu este neimplinibil din ce a spus Hristos.
• Cu viaţa dăm mărturie! Şi mărturisim Adevărul, acolo unde suntem.
• Toţi suntem nepregătiţi, oriunde am fi, doar cu harul lui Dumnezeu facem ce facem.
• Dacă te răzbuni, rămâi dator la Dumnezeu. Dacă nu te răzbuni, rămâne Dumnezeu dator la tine.
• Trebuie tăiate imediat gândurile care vin, căci gândurile vin până la moarte.
• Ajutorul lui Dumnezeu nu întârzie dacă ne-am limpezit cu totul inima.
• Te compari cu un om pe care tu îl numeşti ticălos! De ce nu te iei în comparaţie cu sfântul Apostol Petru şi Pavel, sau sfântul Siluan Athonitul.
• Dacă te-ai dus să ceri un sfat la un episcop sau unui stareţ al lui Dumnzeu, răspunsul vine de la Dumnezeu prin acel episcop sau stareţ. Dacă nu ţi-a convenit, atunci să ştii că pe Dumnezeu L-ai clevetit.
• Este om mare Cleopa! Un mare sfătuitor şi un bun cunoscător al situaţiei de ansamblu şi de amănunt! A creat o epocă duhovnicească. El înclină mai mult spre o nevoinţă cu postiri adânci, cu rugăciuni şi lacrimi, iar eu mai mult către trezvie.

de George Crăsnean | Lumea monahilor, nr. 50