„Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!”

Troparul Sfintei, glasul 1

Cele pământeşti părăsind şi jugul pustniciei luând, te-ai făcut mireasă lui Hristos, fericită; cu postul, cu privegherea cereştile daruri luând şi cu rugăciunea pe îngeri ajungând, firea omenească ai biruit şi la cele cereşti te-ai mutat, lăsându-ne spre mângâiere peştera şi sfintele tale moaşte. Pentru aceasta, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Ne e cunoscuta ca Sfanta Teodora de la Sihla, cea care a sihastrit multi ani, in secolul al XVII-lea, intr-o pestera din preajma Schitului Sihla-Neamt. Numai Cuviosul Pavel de la Manastirea Sihastria, duhovnicul ei, o cerceta din cand in cand, o marturisea, o impartasea, o incuraja si ii ducea cele de trebuinta. Dupa moartea acestuia, Teodora ramasese cu totul singura, locul in care se nevoia nefiind cunoscut de nimeni.

Tovarasie ii tinea doar rugaciunea. Si pasarile cerului. Vazand egumenul manastirii Sihastria micile inaripate luandu-si zborul cu faramituri in cioc, a trimis doi frati sa le descopere destinatia. Ajungand calugarii aproape de pestera, au descoperit misterul: cea careia ii duceau pasarile hrana era Sfanta Teodora. Iar vazand-o cum se ruga, cu mainile inaltate catre cer, invaluita intr-un nimb de lumina precum para focului, s-au cutremurat. Se spune ca, prin puterea rugaciunii inimii, Cuvioasa Teodora dobandise darul facerii de minuni, ca atunci cand se ruga chipul ii era invaluit in lumina, iar trupul i se ridica de la pamant, asemeni celui al Sfintei Maria Egipteanca. Simtind prezenta monahilor, Sfanta Teodora i-a chemat pe nume, rugandu-i sa-i aduca un duhovnic s-o impartaseasca, inainte de obstescul sfarsit, pe care il stia aproape. Dupa moarte, trupul i-a fost ingropat chiar in pestera, unde a ramas tainuit pana dupa 1830, cand familia domnitorului Mihail Sturdza, reinnoind Schitul Sihla, a asezat moastele intr-o racla si le-a depus in biserica, spre inchinare. Dupa un timp insa, zidind o biserica la mosia lor din satul Miclauseni-Iasi, le-a mutat in noul lacas, unde nu putini au fost cei care s-au bucurat de ajutorul Cuvioasei. Dar asta doar pana in anul 1856, cand familia Sturdza a convenit cu inaltii prelati de la Lavra Pecerska sa le dea sfintele moaste in schimbul unor vesminte preotesti si arhieresti. De atunci, moastele Sfintei Teodora sunt pastrate intr-o racla pretioasa, in subteranele Lavrei, cu mentiunea: “Sfanta Teodora din Carpati”, scrisa in limba romana, si “Sveti Teodora Karpatina”, in slavona.