28 septembrie – Prăznuirea sfințitului mărturisitor Ștefan Marcu

Simbol al rezistenţei anticomuniste din Vrancea, părintele Marcu s-a născut la 28 noiembrie 1906 în localitatea vrânceană Poiana, într-o familie cu tradiţie preoţească. A suferit martiriul închisorilor comuniste timp de 15 ani şi a plecat la Domnul printr-o moarte violentă. Mare trăitor al Ortodoxiei şi iubitor de neam, este încă unul dintre numeroşii preoţi ortodocşi care s-au jertfit pentru credinţă, putând fi trecut în rândul martirilor.

În 1928 a absolvit Seminarul Sf. Gheorghe din Roman, apoi s-a înscris la Facultatea de Teologie din Iaşi, pe care o va termina mai târziu, din cauza greutăţilor. La 1 noiembrie 1929 este numit profesor la Şcoala Normală de învăţători din Focşani, unde a stat până la 1 decembrie 1931. La 11 ianuarie 1931 se căsătoreşte cu Elena Chifulescu, cununat fiind de liderul Mişcării Legionare, Corneliu Z. Codreanu. A avut trei copii: Gabriela, Mihaela şi Corneliu.

Este hirotonit pe seama parohiei Nistoreşti, 1931. A intrat în organizaţia legionară încă din 1929, devenind şef legionar de plasă, apoi şef pe judeţul Putna, până în 1938, când s-au desfiinţat partidele politice. În timpul represiunii din decembrie 1933, după uciderea lui I. Gh. Duca, este arestat şi dus la penitenciarul Focşani timp de peste o lună, fără mandat de arestare şi fără explicaţii. Ridicarea şi sfinţirea unei troiţe, în mai 1936, din iniţiativa sa şi cu participarea preotului Vasile Boldeanu şi altor lideri legionari, va constitui cap de acuzare ca „acţiune legionară”.

La 25 martie 1938, părintele Marcu a fost anchetat şi percheziţionat de şeful postului de jandarmi din localitate, în vederea găsirii de „material de propagandă legionară”. Astfel, la 26 ianuarie 1939, la întoarcerea sa din Bucureşti, unde susţinuse examene la Teologie, a fost percheziţionat la domiciliu şi reţinut. La 21 septembrie 1939 i se va efectua o percheziţie şi va fi reţinut, în vederea depistării de „material legionar sau armament”, dar nu i s-a găsit nimic. La 4 septembrie 1940, printr-un ordin telefonic de la poliţia judeţului Putna, părintele era percheziţionat la domiciliu şi reţinut.

Din septembrie 1940, la rugămintea preotului Vasile Boldeanu, va primi conducerea organizaţiei legionare pe judeţul Putna, până în ianuarie 1941. După evenimentele din ianuarie 1941, s-a retras în satul natal la biserica la care slujea.

Avea să fie urmărit în continuare, suspectat că ar putea atenta la siguranţa statului. Acesta nu putea pleca din localitate fără acordul Jandarmeriei, deoarece se afla în stare de arest la domiciliu. Totodată, i se intercepta corespondenţa. La 14 decembrie 1941 domiciliul părintelui era percheziţionat din nou. Rezultatul acţiunii poate fi considerat ca unul dintre cele mai ridicole: „Una pijama verde a Pr. Ştefan Marcu; una bluză verde a D-nei. Elena Marcu… Arme şi muniţiuni nu s-au găsit”. După 23 august 1944 avea să fie urmărit în continuare. Astfel, la 13 octombrie 1944, domiciliul părintelui era percheziţionat. În ianuarie 1945, era verificat de o comisie.

Dar, în vara lui 1948 securitatea trece la arestări masive în zona Vrancei, iar părintele Marcu, la 17 iulie, se refugiază pe dealurile din apropiere, împreună cu Octav Pavelescu şi Costin Atanasiu, chiar cu câteva minute înaintea sosirii securităţii acasă la el. În schimb, soţia şi fiica sa Gabriela au fost reţinute. În timpul refugiului, s-a întâlnit cu mai mulţi membri ai mişcării de rezistenţă din Vrancea. La 25 aprilie 1949, părintele Ştefan este arestat de securitate. A fost inclus în lotul Comitetul Unic din Focşani, format din 15 persoane şi condus de preotul Enache Graur. Anchetat de la arestare până în noiembrie 1949, la dosar i s-au reţinut doar două declaraţii, date în 10 mai şi 9 iunie. Au fost arestate soţia Elena şi fiica cea mare Gabriela.

La 14 august 1950, prin sentinţa 663 a Tribunalului Militar Galaţi, era condamnat la 15 ani muncă silnică şi 5 ani degradare civică, pentru uneltire contra ordinii sociale şi favorizarea infractorului. A suferit în penitenciarele de la Galaţi (1950, 9 aprilie 1959), Jilava (1959), Aiud (1951, 1956, 1959) şi coloniile de muncă de la Valea Neagră (1950-1951), Peninsula (1951) şi Poarta Albă (1951).

extras din Martiri şi mărturisitori români din secolul XX. Închisorile comuniste din România – Fabian Seiche

Părintele Marcu: „cine se pune în slujba binelui, adună puzderie de duşmani în jurul său. Aici satana îşi concentrează cohortele sale de diavoli. Uneori e bună şi sabia de la cingătoare, dar sabia spiritului e cea mai eficace împotriva răului. Nu suntem într-o extremă, suntem într-o permanenţă ce cade pe centrul preocupărilor umane. Fiţi atenţi şi înţelepţi în tot ce faceţi. Drumul prin hăţişul comunist e lung, mlaştina deznădejdii e la picioarele noastre. Nu vom învinge decât prin greul suferinţelor noastre. Dumnezeu să ne ajute!”.