† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
Dr. Radu Golban, românul stabilit în Elveţia care a descoperit datoria externă istorică a Germaniei către România, a declarat în cadrul unui interviu acordat cotidianului Libertatea, că a fost ameninţat cu moartea de către doi oficiali români de rang înalt.
Unul dintre ei se pare că este Gelu Voican Voiculescu, unul dintre revoluţionarii din 1989 care a contribuit la executarea lui Nicolae Ceauşescu şi a devenit apoi mâna forte a preşedintelui Ion Iliescu. Radu Golban a depus o plângere în acest sens la poliţia din St. Gallen, oraşul unde locuieşte.
Redăm parţial interviul acordat ziarului Libertatea:
“[…] La un moment dat, toată povestea a luat o întorsătură cel puţin ciudată. După apariţia în presă a articolului în care vorbeam despre această datorie, la 17 mai 2010, nemaiştiind prea multă lume în România, am încercat, pe internet, să contactez o persoană despre care citisem că e implicată cumva în problematica recuperării tezaurului românesc de la Moscova. Să-i spunem A.E. Aceasta a fost amabilă, interesată şi mi-a propus să mă viziteze în Elveţia, unde avea oricum drum.
Doar că n-a venit singur omul, ci împreună cu un alt domn, pe care, mărturisesc, nu-l cunoşteam, eu fiind desprins de situaţia politică din România încă din 1988. Dar am înţeles că era un fost demnitar în guvernul României de după Revoluţie. Să-i spunem V.V.G. acestui domn, de altfel, foarte interesant şi cultivat.
Şi ce-aţi vorbit cu ei?
Fireşte că despre acea datorie şi despre concluziile mele despre ea. Mi-au spus să nu mai discut cu nimeni despre acest subiect, altfel voi periclita recuperarea datoriei. M-au asigurat că vor vorbi cu domnul Florin Georgescu, viceguvernatorul BNR, cu ministrul de finanţe şi cu cel de externe despre această problemă. Mi-am dat seama că sunt oameni cu relaţii la nivel înalt. După aceea, o vreme, am purtat discuţii telefonice zilnice cu ambii domni, explicându-le detaliile juridice şi economice ale problemei. Au respins însă orice tentativă de a mea de a lua direct legătura cu vreo oficialitate din România.
Apoi domStatul român, neinteresat de datoria de peste 19 miliarde de euronul A.E. a sugerat că recuperarea s-ar face mai uşor prin Rusia, deoarece în România nu s-ar găsi date în arhive, în schimb s-ar putea folosi arhiva Kremlinului.
Sincer, asta m-a derutat, câtă vreme probele studiate de mine erau suficiente. Aşa că le-am spus că eu fac acest lucru benevol, dar mă opun oricărei periclitări a relaţiilor româno-germane prin angrenarea altei părţi în problemă.
Şi ce s-a întâmplat?
După încă o apariţie în presa din România, domnul V.V.G. mi-a spus, când l-am sunat în data de 29 august, anul acesta, că am încălcat convenţia de a nu mai vorbi despre subiect şi, mai ales, despre sumă.
Dar cel mai ciudat a fost când mi-a zis că ştie din surse sigure că serviciile secrete sunt cu ochii pe mine, din cauză că le-aş fi deranjat prin dezvăluirile mele despre acea datorie şi că viaţa mi-ar fi în pericol. Am primit ameninţări cu moartea! Apoi, a pomenit şi de pericolul ce o poate paşte pe soţia mea, care era însărcinată. Asta m-a derutat de-a binelea. Parcă abia plonjasem într-un film cu spioni şi agenţi secreţi.
Cum aţi reacţionat?
Am considerat necesar să mă duc la Poliţia din St. Gallen, oraşul elveţian în care stau, şi să depun o plângere. Nu neapărat contra domnului V.V.G., dar am menţionat numele acestuia ca fiind cel care mi-a transmis ameninţarea.”
Radu Golban este şi cel mai proaspăt colaborator al publicaţiei NapocaNews, pe teme economice şi financiare. Contactat de către redacţie în privinţa dezvăluirilor din Libertatea, dr. Radu Golban a declarat că a fost foarte surprins de atitudinea oficialilor români şi de atitudinea guvernului României, care nu a infirmat, dar nici confirmat, existenţa unei datorii istorice de 19 miliarde de euro a Germaniei către România: “Nefiind la curent cu politica din România, eu fiind plecat de atâţia ani din ţară, nici nu ştiam cine este acest domn Gelu, care a venit să mă viziteze în Germania. Apoi am fost sunat de către acesta şi ameninţat cu moartea!
Este bizar că există mai multe interpelări în Parlamentul Germaniei pe tema acestei datorii istorice, decât există în cel din România. Parcă nimeni, nici puterea şi nici opoziţia, nu vrea să facă ceva legat de această datorie!”, a declarat dl. Golban pentru NapocaNews.
Momentan, Gelu Voican Voiculescu deține funcția de prim-vicepreședinte al Organizației pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO) şi este membru al Colegiului Național al Institutului Revoluției Române, nevând nicio funcţie oficială sau politică prin care ar putea reprezenta statul român în problema datoriei externe.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Un roman curajos. Il admir pe acest om. Desi primeste amenintari continua sa spuna adevarul. Renunta la siguranta sa si a familiei sale pentru adevar.
Tot respectul, Domnule Golban! Dumnezeu Sa va ocroteasca!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Iata dovada , inca un om care are curaj si care isi merita numele de roman. Va doresc binecuvantari ceresti!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Fara legaturi cu serviciile secrete romane (desi nu pot fi dezonorante), nu cred ca acestea s-ar preta la asa ceva. Dar ca urmaresc cu atentie problema, care nu e chiar mica, si priveste Romania, e de crezut.
Imi pare corect ca acestea sa ii fi dat asigurari dlui dr. Golban ca nu urmaresc sa il impiedice (episodul 2010). Canale potrivita s-ar fi gasit. Nu stim daca nu au facut-o.
GVV e un individ total descalificat. FSN-KGB ! FSN-KGB ! Bastionul "pacii noroc bun !" ie ! Speram ca nu si "sa traiti bine !".
Dl dr. Golban a fost insa impiedicat in parlament, de un alt individ descalificat, actualul Fuerher al PDL, un demagog, care mai trebuie sa invete cum sa minta.
Mafia transpartinica de care se tot vorbeste in presa, e o minciuna.
Dlui dr. Golban, un "La multi ani !" calduros.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
"Fuehrerul"
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Este bine că dl. Golban a cercetat și a descoperit așa ceva.El este scânteia care a aprins focul ,iar noi ,din cei aproximativ 22 mil. de români,vom fi tăciunii reaprinși ,care vom mocni încetișor până va veni timpul potrivit.Asta este.Nimic nu va rămâne ascuns sub obroc ! Ține minte popor român: ,,La trecutu-ți mare,mare viitor". Poporul nostru trebuie lămurit ca aurul în topitoare,altfel nu se poate.Pocăiește-te popor român ca să poți merge mai departe! Altfel va fi vai.Dar după ,,vai",va veni însorirea dreptății pe care ,din păcate, foarte mulți au urât-o.Asta este !
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Interesant, sa se adreseze Kremlinului. De ce? Daca veti citi cartea mea URANIU PRIMELOR BOMBE ati intelege. Pentru ca acolo s-a dus uraniul romanesc, via Germania. La finele toamnei 1944 Rusii aveau 1 kg de uraniu, in perioada iunie-iulie 1945 rusii au dus din Germania cca 400 tone de dioxid de uraniu, din care o mare parte fusese obtinut din Romania. Si daca am renunta la dobanda, valoarea la zi a acelui uraniu extras de nazisti din Biharia, satul Cheia din Rimetea, Cataractele Lotrului, Ciudanovita, etc, - ar fi de 20 miliarde de euro.
Cititi despre cartea mea in saptamanalul hunedorea REPLICA.
Ar fi indicat desi ar fi si amuzant, ca Germania sa ceara americanilor si rusilor sa faca plata celor 20 miliarde de euro, contra uraniului pe care l-au furat ... din Germania! Ce picioare scurte are minciuna!!
Redau un fragment din Vol II al cartii mele:
Am aflat că nemţii au recoltat uraniu din Biharia – Băiţa, pe care l-au transportat în raniţe căptuşite cu plumb la Baia de Criş şi apoi la gara din Brad. Din Brad, uraniul a fost preluat de SS şi dus în Viena. Pentru a putea transporta uraniul industrial, nemţii au pregătit în 1941-1943 traseul dintre Biharia şi Deva: şi azi există în stare excelentă nişte "megastructuri naziste" care constau în: două poduri (viaducte) imense şi două tuneluri imense făcute de nemţi cu sovietici şi evrei în anii 1941-1943. Vezi pe internet cele două viaducte naziste de la Luncoiu, judeţul Hunedoara, aproape de Brad. Imaginea unui viaduct este pe coperta cărţii mele, sub o imagine a Bihariei.
În 2005 a fost publicată o carte: Bomba lui Hitler (Hitler’s Bomb) de Rainer Karlsch; autorul şi cartea au fost şi sunt foarte contestaţi. Istoricul Rainer Karlsch susţine că naziştii au făcut două experimente nucleare şi că au deţinut bomba atomică sau ceva foarte asemănător. La un astfel de experiment nazist, nuclear, a fost şi un gazetar de la Corriere de la Serra. Cartea lui Rainer Karlsch, intitulată sugestiv Bomba lui Hitler, conţine mărturii care spun că americanii şi ruşii au dobândit uraniu de la nazişti, că bombele americanilor aruncate asupra Japoniei au fost de fapt de fabricaţie nazistă!
Deci, ceea ce scriu eu conţine o dovadă în plus că nemţii au deţinut bomba ... pentru că au deţinut uraniu. CIA le-a furat şi uraniul şi bombele. Dacă a fost aşa înseamnă că Hitler a fost mai puţin criminal decât americanii; el nu a aruncat ultimele două bombe pe care le-a mai avut asupra oamenilor! Bine că americanii au avut numai cele două bombe! Dacă cumva Hitler a avut mai multe de două bombe, atitudinea lui Hitler este cu atât mai meritorie. N-ar fi fost prima dată când atitudinea lui Hitler a fost una uluitor de umană … şi de civică. La Dunkirk, Hitler ar fi putut să-i toace pe cei 330.000 de soldaţi britanici dar nu a făcut-o. Care american nu i-ar fi tocat? Care ofiţer nu i-ar fi tocat? Fiindcă dimensiunea umanistă a controlat ofiţerul din Hitler trebuie să confirmăm că şi cultura a folosit omenirii într-un caz. Pe de altă parte nu mi-e greu deloc să îmi închipui ce au făcut savanţii evrei cu cele două miliarde de dolari alocaţi proiectului Manhattan dacă tot n-au făcut bomba; voi n-aveţi nici un pic de imaginaţie? I-au băgat în „jebe”! Cu o parte au cumpărat tăcerea şi ne-au educat până la ideologizare că Hitler a fost un criminal mai mare decât Statul American. Se poate spune că Hitler a fost un criminal dar nu a fost mai mare decât cei care au aruncat „bombele furate sau obţinute prin furtul uraniului de la nazişti” asupra oraşelor Hiroşima şi Nagasaki. Şi Hitler putea să arunce bombe până în mai 1945! Şi Stalin putea să arunce după 1949. Dar n-au făcut-o, nici Hitler şi nici Stalin! De aceea, cei care au aruncat asupra oraşelor bombe atomice au fost şi au rămas cei mai mari criminali cunoscuţi! Merita să investească o mică parte din miliardele de dolari pentru a ne face să nu ştim cine au fost şi cine sunt. Să-i divulgăm!
Revolta de la Beliş din 1951 a fost un act de sabotaj condus de CIA, sprijinit de evreii din Securitate şi din partid. S-a ajuns la revolta de la Beliş prin amăgirea muntenilor. Comercianţii evrei şi-au dorit ca lemnul exploatat de moţi să nu mai curgă spre URSS. Comercianţii evrei din Câmpeni, Cluj, Turda, Călăţele şi Huedin, împreună cu evreii din Securitate şi din partid au intenţionat să treacă la o economie de piaţă, să înlăture comunismul stalinist. Mobilul evreilor comercianţi din Munţii Apuseni a fost lemnul pădurilor din munţii moţilor, care ajungea la ruşi! Cu acel lemn i-au amăgit şi i-au mobilizat pe moţi iar guvernul român a fost imobilizat prin intermediul fostei cominterniste Ana Pauker.
Pentru a demonstra că lucrurile au stat aşa cum spun eu, a trebuit să demonstrez că:
- în moţime au activat din vechime comercianţi evrei,
- că aceşti comercianţi evrei l-au racolat pe Vancu ca să îi ajute pe evreii din kgb care au fost trimişi de Beria să caute uraniu în munţii moţilor,
- că Ana Pauker nu a fost o comunistă fanatică, aşa cum este prezentată,
- că acei comunişti, care ne sunt prezentaţi ca fanatici, au fost de fapt nişte escroci,
- că Stalin a devenit antisionist dar că niciodată Stalin nu a fost antisemit,
- că Stalin i-a epurat din partid şi din administraţie pe evreii sionişti care trădaseră comunismul, (re)raliindu-se la valorile „economiei de piaţă socialiste” ,
- că evreii sionişti au complotat pentru lichidarea lui Stalin şi că le-a reuşit prin Beria,
- că Beria a fost lichidat la rândul lui de kaghebiştii naţionalişti ai lui Hruşciov. De ce? Pentru că Beria a intenţionat să treacă la „o economie de piaţă socialistă”.
Cartea lui Pavel Sudoplatov, adjunctul lui Beria, Misiuni Secrete, apărută recent în România, m-a ajutat enorm. Sudoplatov scrie despre Elisabeta Zarubina, verişoara Anei Pauker, kaghebista din SUA. În timp ce Zarubina îi „vrăjea” pe Oppenheimer şi pe Bohr în SUA, verişoara ei, kaghebista Ana Pauker, se „îngrijea” de Roosevelt, în ambasada sovietică de la Teheran (1943). Cele două verişoare erau subordonatele lui Beria, care a fost la Teheran odată cu Ana şi care a fost însărcinat de Stalin să realizeze prima bombă atomică.
Revolta de la Beliş şi alte fapte ale lui Vancu, care a câştigat simpatia şi încrederea evreilor - pe care le dezvolt în carte - demonstrează că grupul Anei Pauker nu a fost numai deviaţionist ci a intenţionat la Beliş în 1951 ceva mai mult: ceea ce se va petrece în 1989. Ce anume? Înlăturarea comunismului şi instaurarea unei „economii de piaţă socialiste”. De ce? Ca să poată consuma liberi ceea ce adunaseră de la „spoliatori”, să poată face aliş-veriş. Faţă de argumentele din carte, acum redau faptul că liderii importanţi din 1989 - care voiau o economie de piaţă socialistă - provin din pepinierele Anei Pauker:
- cominternişti sau urmaşi ai cominterniştilor: Iliescu, Roman, Sergiu Nicolaescu, Silviu Brucan, Gogu Rădulescu, şa,
- şi năimiţi, racolaţi, îmbrobodiţi, amăgiţi de cominterniştii Anei Pauker în cenaclul de la Comana: 80% din cei de la radio Europa Liberă, Nicolae Manolescu, Augustin Buzura, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Ion Caramitru şa.
Cum şi de ce s-au transformat evreii din creatori ai socialismului în simpatizanţi ai economiei de piaţă sau în capitalişti sadea? Faţă de răspunsurile din teoriile consacrate iată încă o ipoteză: aducerea spionilor kaghebişti din SUA şi apoi trecerea lor pe linie moartă i-au creat lui Stalin doi duşmani; evreii repatriaţi în URSS s-au solidarizat cu evreii socialişti şi sionişti din SUA. Adusă în pripă din URSS, kaghebista Elisabeta Zarubina s-a solidarizat cu Ana Pauker şi împreună cu Beria şi cu alţi evrei l-au otrăvit pe Stalin! Cu walfarină.
Deci, nu KGB-ul naţionalismului rusesc a fost cel care a dat lovitura de stat din 1989 şi nici agenţii CIA, n-au fost nici ruşii şi nici americanii: au fost interesele evreilor, din KGB şi din CIA, din URSS şi din SUA, care au dat în foc după ce au tot clocotit din 1948, de la participarea Goldei Meir la o sărbătoare evreiască tradiţională, ţinută la Sinagoga din Moscova (când a început - provocată sau nu - duşmănia lui Stalin împotriva evreilor sionişti). Cam aceasta este explicaţia mea … care este în măsură să explice convertirea evreilor la socialism, la comunism şi înapoi la teoriile economiei … socialiste de piaţă, - numai dacă eu am reuşit să-i diferenţiez pe evreii din KGB şi din CIA de ruşii şi de americanii arieni şi numai dacă cititorul realizează această diferenţă … şi apoi diferenţele securiştilor şi comuniştilor evrei de securiştii şi comuniştii autohtoni … şi numai dacă cititorul acceptă că trebuie să se aşeze şi să se mire mult de tot de ce unii evrei spun că Stalin a fost antisemit când a ucis evreii aparatnici (din partid şi din servicii)! În carte arăt de ce a omorât Stalin evreii aparatnici. În împrejurarea în care evreii aparatnici au făcut fapte despre care ei ştiau dinainte că erau sancţionate cu moartea şi în împrejurarea în care ponderea evreilor printre aparatnici era de aproape 100%, - pe cine trebuia Stalin să ucidă? „Miguri avem miguri cad”, - spune o vorbă de politician. Diferenţa până la 100% era constituită din nişte funcţionari mărunţi, din secretară şi din femeia de serviciu. Unii scriitori superficiali sau puşi anume să ne adoarmă … vigilenţa au constatat că secretara şi femeia de serviciu, ale aparatnicilor, nu ar fi fost de sânge semit. Totuşi, câţiva scriitori evrei - sau „proşti” sau „insuficienţi de vigilenţi” sau „insuficient educaţi” - nu au fost foarte atenţi la acest principiu şi au redat în scris că până şi femeile de serviciu erau evreice sau aveau origini evreieşti! Deoarece am ajuns să gândim ca şi ei, vom spune miraţi: păi cum să fie secretară cineva care nu-i de-a mea. Aşa-i! Dar dacă Lenin, Stalin, secretara lor şi femeia lor de serviciu au avut origini evreieşti - împlinind astfel întregul fir în păr - atunci pe cine ar fi putut suspiciona Stalin şi pe cine ar fi putut sancţiona cu moartea pentru fapte care abia acuma se dovedeşte că au fost reale, că nu au fost nişte simple închipuiri staliniste?
Pot fi luat de rever: măi autorule, dacă toţi şefii comuniştilor au fost evrei, aşa cu spui tu, atunci cine a salvat sistemul comunist de dorinţa evreilor de a desfiinţa comunismul? De la periferii au intervenit cu o neaşteptată vigoare şi conştiinţă comunistă naţionaliştii comunişti ai lui Hruşciov şi, mai ales, inerţia sistemului, viabilitatea sistemului comunist! Înţelepciunea acră a naţionaliştilor conservatori a salvat sistemul lichidând fir în păr grupul reformist condus de Beria şi obligând cealaltă parte a acestui grup la replieri oportuniste; aceasta este împrejurarea care explică lichidarea grupului Anei Pauker din România. O mişcare centripetă spontană a înlocuit centrul surprinzător de rapid. Nimeni nu s-a aşteptat ca pruncului să-i crească aşa de repede şi pula şi caninii! Acest prunc, această creaţie a salvat Comunismul! Aceasta este răspunsul meu! Explicaţia? Capacitatea securistului de a pune într-un final gulerele cămăşii de cânepă sub reverele uniformei şi nu invers şi capacitatea securistului de a obţine deprinderi şi automatisme conforme cu ideologia este mereu împrospătată de sistemele care creează automatisme: capitalism şi comunism. Ce le împrospătează? Atavismul nostru, însuşirea automatismelor de a crea conservatorism şi tendinţa noastră de a ne rinoceriza.
Chiar dacă periferia nu a schimbat mare lucru în România în decembrie 1989, totuşi, periferia pestriţă a luat locul unui centru prea naţionalist-omogen pentru a mai putea fi schimbat de Internaţionala intonată de Ceauşescu ca pe o evidentă încercare de convertire de la naţionalism la internaţionalismul celor care-l legaseră.
Evreii sionişti (naţionalişti) au vrut să îl lichideze pe Stalin şi să înlocuiască conducerea stalinistă din toate ţările satelit. Nu au reuşit în 1950-1953! Nu au reuşit nici în 1956, nici în 1968! Dar au reuşit în 1989. De aceea eu susţin că – mică, aşa cum pare la prima impresie -, totuşi, revolta de la Beliş din 1951 se înscrie în salba încercărilor evreilor sionişti de a se scăpa pe nevăzute de comunismul pe care tot ei îl creaseră. Efortul făcut de evrei pentru a nu se vedea că tocmai ei au fost şi cei care au creat Comunismul a fost mult prea mare; acest efort colosal a adus dificultăţi şi … întârzierea înlăturării Comunismului. În rest se poate spune că până la urmă le-a reuşit. Nu aş vrea să se înţeleagă că evreii au regretat că au creat Comunismul. Nu! Creatorii Comunismului au ştiut încă de la creare că tot ei îi vor fi groparii. Se pune fireasca întrebare: de ce l-au mai făcut dacă tot au vrut să îl distrugă!? Pentru că prin Comunism ei şi-au legitimat haiduciile; adică furtul, adică naţionalizările, devalizările! A fost un gheşeft la nivel Mondial! De aceea pot să spun că creatorii Comunismului au fost nişte escroci şi nu nişte fanatici! Nu îţi trebuie prea multă inteligenţă ca să constaţi că astfel de fapte, astfel de gânduri şi astfel de planuri nu au viitor şi nici prea multă capacitate de analiză ca să vezi că de-a lungul timpului astfel de fapte s-au repetat aşa cum s-au repetat şi holocausturile.
Această carte este şi un demers către evreii înţelepţi să controleze repetitivele apucături ale coetnicilor care au condus neevreii la mizerie, lumea în războaie mondiale şi în minciună, evreimea în holocausturi şi, în final, întreaga omenire în coşmaruri!
OPRIŢI-I!
Că ne jignesc inteligenţa, că ne scot din sărite, că ne aduc la disperare!
Faptele oamenilor sunt efectul convingerilor aflate în fibrele cele mai ascunse ale fiinţei lor. Eu sunt convins că Stalin a aderat la mişcarea comunistă deoarece, în fibrele cele mai ascunse ale fiinţei lui, a fost convins că universul cultural al diasporei evreieşti este cel mai compatibil cu caracterul internaţional, universal, al Comunismului; bineînţeles că Stalin a mizat în comunizarea lumii atât pe eficienţa unei diaspore foarte dispersate în lume cât şi pe ascendentul lui evreiesc, pe care l-a transmis celor doi fii prin numele „Djugaşvili” – fiu de evreu în georgiană; observaţi că Djugaşvili este numele pe care Stalin nu şi l-a păstrat. În contraponderea acestor convingeri ascunse, naţionalismul a fost, pentru Stalin, cel mai mare duşman. Comunism versus naţionalism. „Proletari din toate ţările uniţi-vă!” – a fost o lozincă-îndemn comunist care are acest înţeles: lupta împotriva naţionalismului. Dacă Com-internismul (Comunismul Internaţional) era considerat de Stalin ca fiind sinteza efortului evreului în special şi a omului în general de a deveni o conştiinţă planetară, fără graniţe, debarasat de naţionalisme, putem spune că Sionismul a fost considerat de Stalin ca fiind un naţionalism evreiesc. Fiind convins că evreii sunt incompatibili cu naţionalismul, imediat după crearea Statului Israel, Stalin a fost mai crunt cu sioniştii decât cu ceilalţi naţionalişti . Ca orice tiran, Stalin i-a iubit pe evrei cu pasiunea devoţiunii totale. Dezamăgirea i-a fost pe măsură. Dezamăgirea lui Stalin, creată de sionismul (naţionalismul) evreiesc, reiese şi dintr-o mărturisire nespecifică lui, o mărturisire tulburătoare, pe care i-a făcut-o lui Hruşciov în 04.12.1952: „Sunt terminat! Nu mai am încredere în nimeni! Nici măcar în mine!”. Dezamăgire – dezamăgire dar şi teamă. O teamă cu care nici un istoric nu l-a investit pe Stalin! O teamă al cărei caracter îl putem identifica din caracterul celui căruia i se confesa: ultranaţionalistul Hruşciov. Stalin se adresa omului care niciodată nu a fost capabil să priceapă internaţionalismul comunismului. Hruşciov era un naţionalist rinocerizat, polarizat în urma permanentei lupte cu naţionaliştii ucraineni. Totuşi, de ce credeţi că a apelat Stalin la Hruşciov? Pentru că el, naţionalistul, era alternativa la sionism şi la cominternism? Întâlnirea cu un Hruşciov naţionalist şi inadmisibil de guraliv a fost un avertisment pe care Stalin l-a transmis sioniştilor. A fost o cacealma specifică lui Stalin. Luând acest exemplu de la Stalin, atunci când eu vreau ca satul să afle ceva îi spun „acel secret” celui mai guraliv om pe care îl cunosc, ca şi cum ar fi ceva foarte confidenţial, şi concomitent îl rog, ca pe un om de mare încredere, să nu cumva să mă spună; a doua zi este plin satul, toată lumea ştie! Aceasta-i istoria celebrei confesiuni pe care Stalin a făcut-o lui Hruşciov.
De fapt, Stalin nu a apelat la Hruşciov, Stalin nu l-a apelat pe Hruşciov ca şi pe o alternativă. Apelând la Hruşciov, Stalin le-a indicat evreilor sionişti o alternativă. I-a ameninţat! Hruşciov ne-a redat ce a spus Stalin fără ca Hruşciov să priceapă mai mult, de aceea spusele lui Stalin au fost interpretate de istorici ca semnul unei boli psihice: PARANOIA. Iată că nu a fost paranoia. Paranoia este teama fără motive, iată că Stalin avea motive să-i fie teamă, iată, deci, că Stalin nu a fost paranoic.
Stalin a creat în 1934 Regiunea Evreiască Autonomă Birobidjan. La graniţa cu China. La – 40 grade celsiu! Te-apucă râsul. Oare nu cumva Stalin le-a creat evreilor cu predilecţii sioniste un stat în estul extrem al URSS din teamă dar şi din dorinţa de a avea motive să îi îndepărteze de centru? Vrei ţară? Du-te-n est! Dacă Freud a descoperit în Pavel pe omul în stare să creeze o ideologie pentru că era în stare să o răspândească, Stalin – având cunoştinţele şi exemplul de la gimnaziul ortodox – le-a destinat evreilor sionişti un pol extrem spre care cum ar fi tot mers şi de la care ar fi tot venit concomitent ar fi răspândit, chiar şi fără să vrea, Comunismul. Comunismul: o ideologie la fel de evreiască cum a fost creştinismul, o ideologie căreia iată, încă o dată, evreii neagă cu vehemenţă că i-au fost părinţi! De ce? Pentru că nu vor să plătească acea pensie alimentară! De aia!!
Dezamăgirile tiranilor sunt însoţite de pasiuni la fel de intense ca iubirea de la începuturi: răzbunarea pătimaşă, îndesată. Într-un astfel de context trebuie să ne explicăm campania stalinistă de epurare a evreilor şi nu altfel. Campania stalinistă de după 1948 a fost o campanie antisionistă şi nu o campanie antisemită cum încearcă unii cărturari evrei să inducă. Unii „cărturari evrei” menţin programat şi sistematic această confuzie cu scopul de a-i distanţa pe evrei de crimele pe care Stalin le-a făcut împreună cu nişte evrei escroci (şi nu fanatici) atât până în 1948 cât şi după 1948! Forţarea lucrurilor în direcţia desprinderii evreilor de aventura comunistă se face prin crearea ideii, false, că evreii au fost victimele antisemitismului lui Stalin … chiar în faţa dovezilor indiscutabile care arată că Stalin nu a fost nici naţionalist şi nici sionist .
Dobândind această înţelegere şi de pe o astfel de poziţie ar trebui să recitiţi ceea ce am scris pentru a înţelege pe deplin de ce s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat în general în perioada 1941-1953 şi în special în perioada 1948-1953.
Cominternul a fost dragostea cea mare a lui Stalin. În carte am analizat desfiinţarea Cominternului în contextul în care Stalin a văzut oportunitatea obţinerii simpatiei evreimii financiare din SUA. Stalin a crezut şi a fost lăsat să creadă că - oferindu-şi ţara ruinei pe care o aduc operaţiunile de război - va putea crea un Comintern Mondial prin asimilarea Comitetului Evreiesc Antifascist Mondial. Trebuie foarte bine analizat dacă Stalin a desfiinţat Cominternul pentru că:
- a fost constrâns (de cine?),
- pentru că a considerat că numai aşa se putea apropia de SUA
- sau pentru că, firea lui întortocheată, a găsit că, prin desfiinţarea Cominternului, le poate crea evreilor, socialişti şi comunişti din SUA şi de peste tot, acea plajă de pretexte, ca să îşi poată forţa guvernele să adere la URSS, pe fel de fel de interese, de căi şi de motive.
Procedând astfel, Stalin a realizat că trebuie să transfere puterea lui şi apoi puterea mondială înspre evreii internaţionalişti. Procedând astfel Stalin a rămas în perioada războiului şi încă o perioadă după război mai mic chiar şi decât com-internista Ana Pauker. Stalin a înghiţit în sec şi a tăcut. Dispun de argumente, nu şi de probe, care mă fac să cred că Ana Pauker a ajuns în 1943 la Teheran în preajma lui Roosevelt la solicitarea SUA şi nu prin manevrele lui Stalin, aşa cum ne închipuim. Comitetul Evreiesc Antifascist a devenit coordonatorul unor astfel de operaţiuni.
În subsidiar asta dovedeşte că Ana Pauker nu a fost o comunistă fanatică. Dacă renunţăm să mai creăm perspective pornind de la interesele României, vândută şi atunci şi acum, trebuie să admitem că Ana Pauker a fost investită cu calităţi pe care trebuie să le fi avut, altele decât cele pe care i le-am văzut la pupitru ideologic. După ce s-a întors în România, Ana şi-a permis să vorbească în numele lui Stalin şi să dea dispoziţii în numele lui Stalin fără să îl consulte în prealabil. Din aceste cauze dar şi datorită alunecărilor spre sionismul imprimat de fratele ei sosit din Israel la Bucureşti, Stalin nu a iertat-o niciodată pe Ana. Şovăielile şi ezitările lui Stalin şi Dej de a o lichida pe Ana trebuie văzute în contextul în care cei doi erau conştienţi de puterea Anei, ei ştiau ceea ce vă spun eu, ceea ce nu ştiu istoricii. Altfel cum credeţi că ar fi avut Dej curajul să nu execute ordinul lui Stalin de a o lichida pe Ana Pauker? Altfel cum credeţi că l-ar fi aşteptat Stalin - pe Dej ca să-i îndeplinească ordinul de a-i trimite Anei un glonţ „la mir” - din primăvara 1952 până în primăvara 1953 când a fost asasinat! Le-a fost teamă de finanţele şi de puterea evreimii!
Iosif Broz Tito, liderul comunist al Iugoslaviei, este cel care a cunoscut teama lui Stalin de evreimea sionistă. Tito a speculat-o cu foarte mare abilitate.
Iată cum au stat lucrurile: Tito a fost ajutat de Churcill să obţină conducerea Iugoslaviei în pofida regelui Serbiei şi chiar în pofida sprijinului firesc dat regelui Serbiei de Coroana Britanică. Omul de legătură a fost YAROW (1899-1973), celebrul personaj despre care povesteşte Paul Goma din eseul: „Săptămâna roşie 28 iunie-3 iulie sau Basarabia şi Evreii”. Yarow (Bernard): un fost comisar sovietic, evreu, care a ajuns nu se ştie cum în SUA, unde a fost recrutat de OSS (viitorul CIA). OSS (viitorul CIA) i-a încredinţat fostului comisar sovietic Yarow operaţiuni la Londra, unde a operat pe linia trasată de Churchill pentru sprijinirea lui Tito să înceapă lupta partizanilor şi apoi să preia conducerea Iugoslaviei.
Se spune că după trei încercări nereuşite efectuate de Stalin pentru a-l lichida pe Tito, acesta din urmă i-ar fi trimis o ameninţare care l-a băgat pe Stalin în sperieţi. La scurt timp de la ultima încercare de a-l lichida pe Tito, Stalin era mort. În biroul lui Stalin a fost găsită o scrisoare a lui Tito: „Aţi trimis aici trei oameni ca să mă ucidă şi toţi trei au fost capturaţi. Dacă nu încetaţi, eu voi trimite la Moscova un singur om şi nu va mai fi nevoie de altul”. După îndelungi căutări am ajuns la concluzia că numai Yarow a putut fi acel personaj pe care s-a bazat atât de mult Tito şi de care i-a fost atât de teamă lui Stalin.
Nu aş fi atât de sigur de puterea lui Bernard Yarow dacă nu aş fi aflat-o de la Paul Goma, din eseul „Săptămâna roşie 28 iunie-3 iulie sau Basarabia şi Evreii”. Paul Goma scrie că a aflat de la Noel Bernard că puterea unuia numit Yarow era mai mare în SUA chiar decât puterea preşedintelui SUA! Într-adevăr, Bernard Yarow a devenit din 1957 Senior Prezident of Free Europe Comittee (Direcţa Radio Europa Liberă). Numai că Yarow era mort în anul 1978 cînd Noel Bernard îl ameninţa pe Goma … cu puterea lui Yarow:
„- Evreu de-al meu, basarabean de-al dumitale, un tip redutabil. Când careva de la noi l-a întrebat de ce nu se vorbeşte despre Basarabia la Europa Liberă, l-a repezit, i-a spus că nu e treaba lui, Basarabia nu a fost niciodată românească şi că nici ruşii nu au dreptul la ea
- Nici ruşii, am făcut eu uluit. Atunci cine are dreptul la Basarabia?
Bernard a ridicat din umeri şi a zis agasat:
- Ei cine!
Plecând, a rostit:
Iarov - se scrie cu Y iniţial, cu dublu-ve final …”.
Puterea lui Yarow putea fi cea pretinsă de Noel Bernard numai că evreul Noel s-a asigurat că, la o adică, Paul Goma a vorbit ca de la el deoarece personajul Yarow era … cam mort. Mesajul lui Bernard către Paul Goma a fost intermediat prin decedatul Yarow: Paul Goma ne asigură că decedatul Yarow a fost unul dintre protocroniştii evrei care au susţinut că Dacia a fost a evreilor şi că Basarabia este pământ evreiesc!
Îi reproşez lui Paul Goma superficialitatea, aşa cum am mai spus, pentru că nu s-a interesat un pic mai mult de Yarow, lăsând astfel posibilitatea ca informaţia lui să poată fi trecută în derizoriu. Dacă odată cu precizările de mai sus menţionez că soţia şi cei doi fii ai lui Paul Goma sunt evrei poate că reuşesc să conving că nici în atitudinea lui Paul Goma şi nici în demersul meu nu este vorba de atitudini antisemite ci de atitudini fireşti împotriva unor evrei escroci, tupeişti!
Nu pot să nu leg destinul lui Yarow de destinul unui alt mare kaghebist: evreul Henri (Ghenrikh) Iagoda. Viitor şef al NKVD (viitorul KGB) în perioada 1934-1936. Iagoda a fost îndepărtat în 1936, arestat în 1937 şi lichidat, la ordinele lui Stalin, în 1938. De-abia descoperirile recente arată că Henri Iagoda a stat în SUA zece ani. La sfatul lui Iagoda, Stalin a sprijinit campania lui Roosevelt contra recunoaşterii URSS. Şi Stalin şi Roosevelt şi-au respectat angajamentele în urma cărora între cei doi s-a cimentat o prietenie indestructibilă. Până la moarte.
Sudoplatov, adjunctul lui Beria, vorbeşte despre agenţii kaghebişti trimişi în SUA. Este cert că Iagoda a fost unul din ei. Se ştie că Iagoda a operat prin intermediul hahalerei evreieşti Harrimann, consilierul lui Roosevelt, ambasadorul SUA în URSS şi apoi sfetnicul lui Stalin. Se ştie că Iagoda s-a aflat în preajma primei doamne, Eleanor Roosevelt.
Ce v-ar convinge să începeţi să faceţi o apropiere în SUA între Iagoda şi Yarow? Oare dacă vă arăt mai multe poze în care „pulosul” Tito se bucură de prezenţa fostei curve Eleanor Roosevelt … imediat după otrăvirea lui Stalin? Funcţia de komisar bolşevic a lui Yarow este deconspirată de Paul Goma. Eu cred că Goma a aflat că Yarow a fost komisar bolşevic de la aceeaşi oameni de la care a aflat că Yarow a fost basarabean: evreii lui din Europa Liberă. Chiar că aşa încep să îmi explic de ce au fost atâtea cârtiţe ale Securităţii la Europa Liberă.
Dată fiind ceaţa ce încă şede, prea deasă, pe contextul în care Yarow a ajuns în SUA, este puţin probabil ca Yarow să nu fi fost un spion sovietic acoperit. Trimis dinadins de Stalin în URSS în 1922. Să presupunem că în anul 1934 Yagoda a ajuns din SUA în URSS. Dacă mergem cu zece ani în urmă, găsim că Iagoda ar fi ajuns prin SUA în 1924. Deci, Iagoda şi Yarow au fost în SUA împreună - cel puţin - opt ani. Dacă a fost aşa şi dacă cei doi s-au cunoscut, este imposibil ca Yarow să nu fi fost agent kgb. Când şi de ce a defectat Yarow? După 1938, pentru că Stalin l-a omorât pe Iagoda şi pentru că Yarow era … în SUA. Nici Yarow nu a fost fanatic pe cât a fost de escroc şi de „redutabil”, cum îl descrie Noel Bernard!
Dacă coincidenţele şi argumentele care m-au făcut să îi alătur pe Yarow şi Iagoda, pe perioada cât au stat în SUA, încă vi se par puţine sau relativ slabe trebuie să vă spun şi că hahalera evreiască de Harriman a fost cel mai interesat să obţină de la Stalin acea „Californie în Crimeea” – pentru evreimea mondială. Sudoplatov povesteşte repetatele întâlniri pe care le-a avut cu Harriman, ambasadorul american la Moscova, pentru acea Californie însorită din Crimeea. Bine, veţi zice, asta este dovada că au cerut-o evreii, nu ruşii … de la Ucraina. Da, şi prin cine aţi fi vrut să o ceară evreii şi prin cine aţi vrea să fi lucrat evreii pentru obţinerea Crimeii? Răspundeţi! Un ambasador american de origini evreieşti … În sfârşit, cert este că Yarow voia Basarabia iar Iagoda, prin Harriman, voia Crimeea – pentru evrei. Despre diferenţele dintre Basarabia, Crimeea, Odessa şi Novu Russia vom mai vorbi dar deocamdată reţineţi revendicările teritoriale ale celor doi ca o coincidenţă şi un argument în plus că au operat împreună cât au stat în SUA.
Sper ca evidenţierea puterii de care s-a bucurat fostul agent kagebist Yarow în SUA şi în lume să nu umbrească ci să evidenţieze puterea cu care a fost investită kaghebista şi cominternista Ana Pauker de SUA la întâlnirea Roosevelt-Stalin-Churchill de la Teheran din 1943. Că asta am vrut să demonstrez. Concluziile sunt atât de uşor de extras încât consider că este superfluu să mă ocup de ele.
Prin demersurile de mai sus, eu intenţionez să vă conving că aşa cum puterea lui Yarow şi a Anei Pauker au ajuns atât de mari din cauza interesului lui Roosevelt şi Stalin de a obţine puterea nucleară, - cu atât mai mult trebuie să admitem că a fost puterea savanţilor evrei implicaţi în obţinerea puterii nucleare! Cum tupeul Anei Pauker şi a lui Yarow a fost imens,trebuie să vă închipuiţi că nici tupeul savanţilor evrei nu a fost cu nimic mai prejos. Se poate spune că au fost de-a dreptul obraznici. Dacă a fost aşa şi dacă acum ştim înseamnă că şi „cărturarii” care i-au ridicat şi încă îi ridică în slăvi au fost şi sunt la fel. Trebuie să fim pregătiţi să admitem aceste răsturnări de situaţie, altfel eu nu pot avea dreptate în nimic. Că asta-i proba la care mă supun: dacă eu nu pot demonstra escrocheria pusă la cale de savanţii evrei de la Manhattan şi de cărturarii care le-au bătut scamele, înseamnă că nemţii nu au dus uraniu din România (Biharia şi Cheia), că Hitler nu a făcut cele două experimente nucleare, că cele două miliarde de dolari (douăzeci şi cinci de miliarde în echivalentul de azi) au fost folosite „ban în dungă” pentru fabricarea puterii nucleare. Dar dacă-i cum spun eu, voi ce părere veţi avea despre voi după ce vi s-a dovedit că aţi creditat nişte escroci de teamă?! Asta m-a convins că nu românii sunt cei mai căcăcioşi oameni şi că de aceea, din cauza fricii căcăcioase, se pot căţăra nişte escroci în domeniul puterii. Îndrăzniţi şi zgândăriţi-i de fiecare dată câte-un pic şi veţi constata că începe să le fie frică; oricum vouă nu ar avea de ce să vă fie frică! Că n-aţi făcut nimic.
PLAJA DE PRETEXTE: ECHILIBRAREA DOTĂRII NUCLEARE sua – rusia.
Iniţiatorii revoltelor de la Beliş au intenţionat să trimită moţii din Beliş, după metoda avalanşelor, spre Cluj şi Huedin – Oradea. Este fără dubii că interesele moţilor antrenaţi în revolte nu au avut nici anvergura şi nici perspectiva iniţiatorilor, organizatorilor şi conducătorilor; interesele moţilor se aflau la nivelul necesităţilor imediate, lucru pe care românii din Securitate şi din partid l-au speculat la fel de primar şi de instinctiv. I-au mituit populist; le-au dat lemne. Deşi moţilor le-a lipsit întotdeauna conştiinţa naţională elementară şi deşi au fost prostiţi să meargă la Beliş, totuşi, este cert că la Beliş în 1951, ca şi la Timişoara în 1989, s-a strigat: Jos Comunismul! Cine a strigat „Jos Comunismul” şi de ce sunt întrebări care din nevoia de explicaţii trimit tot la cauzele enunţate de mine: ca şi la Timişoara şi la Beliş au existat provocatori. Cine au fost? CIA, foştii legionari, partizanii, preoţii, câteva familii mai înstărite dar, atenţie, şi Silvia, sora lui Vancu.
Este cert că Revolta de la Beliş din 1951 poate fi înscrisă în şirul celorlalte revolte anticomuniste organizate de mai vechii cominternişti: de la Budapesta din 1956, de la Praga din 1968, care nu le-a reuşit şi, în fine, ca şi revolta din 1989, generalizată, a ţărilor din Europa de Est, care le-a reuşit .
Preoţii de pe Arieşuri erau din aceeaşi generaţie sau din generaţii foarte apropiate de generaţia preotului Trifa Valerian; neîndoielnic ei se cunoşteau foarte bine. Preotul Trifa Valerian (Viorel) a fost moţul care a coordonat demonstraţia studenţilor premergătoare revoltei legionare din ianuarie 1941. Eu cred că Valerian Trifa a fost chemat din SUA să dea greutate şi să coordoneze şi revolta de la Beliş prin Leon Şuşman, prin preotul din Gârda Todea Aurel (Lelu), prin Vancu din Arada, prin tatăl său Dionisie Trifa din Bistra. După revolta de la Beliş, Dionisie Trifa a fost deportat în Bărăgan împreună cu doi moţi din Horea (Arada), vecini cu Vancu). Grupul constituit din Trifa Valerian (Viorel), fostul ofiţer SS Otto von Bolschwing şi aromânul Constantin Papanace, a funcţionat pentru a controla exploatarea eficientă şi semiclandestină a uraniului din Băiţa încă de pe vremea lui Himmler. Speculându-i-se sentimentele anticomuniste, - acest grup, de o consecvenţă exemplară împotriva comunismului, a fost preluat de CIA pentru a-i împiedica pe sovietici să exploateze sistematic uraniul din Băiţa-Biharia. CIA i-a sprijinit prin grupul celor trei din guvernul românesc (Ana Pauker, Teo, Luca) şi prin legionari, adică prin partizanii reactivaţi la auzul că pot fi de folos sub mai vechii lor camarazi: Trifa, Papanace şi Şuşman. Este firesc ca şi preoţii din moţime - mai toţi fiind anticomunişti, legionari sau cu simpatii germane - să participe cu mai mare entuziasm la revolta de la Beliş atunci când au auzit de implicarea episcopului Trifa. Implicarea foştilor legionari în revolta de la Beliş este indiscutabilă. Legionarii deveniseră partizani. Leon Şuşman a ajuns omul CIA şi coordonatorul partizanilor paraşutişti şi, deci, ai liderilor revoltei din Beliş. Planul lor a fost ca după ce moţii vor fi prostiţi să se adune la Beliş (pe motive care-i nemulţumea evident) să fie îndrumaţi spre Cluj şi Huedin-Oradea. Cele două coloane de moţi, pe care „provocatorii” au intenţionat să le transformate în avalanşe pe direcţia Cluj şi Huedin-Oradea, au fost oprite nu de armata care a sosit ci de soluţionarea pe loc a revendicărilor: vă dăm voie să tăiaţi pădure şi vă dăm acte de transport. Spre dezamăgirea legionarilor şi a celor din CIA, cu aceste promisiuni ale comuniştilor s-a cam terminat şi revolta anticomunistă a moţilor în care comercianţii de lemn antebelici, evrei, îşi puseseră mari speranţe.
La Revolta din Beliş au participat moţi din Comunele: Horea, Albac, Gârda de Sus, Scărişoara, Arieşeni, Avram Iancu, Vidra, Vadu Moţilor, Poiana Vadului, Bistra, Beliş, Mărişel, Măguri, Răcătău, Călăţele şi din Oraşul Câmpeni. Deşi în puţinele surse şi mărturii se estimează cifra de 2000 de participanţi, totuşi, eu estimez că au fost cel puţin 10000. Revolta a fost şi este diluată susţinându-se că a fost revendicativă. De parcă au existat oarecând revolte nerevendicative!
Leon Şuşman a fost urmărit de Mihai Patriciu (Weiss), şeful Securităţii din Cluj; există un raport întocmit de Patriciu care redă prezenţa lui Leon Şuşman în aprilie-mai 1945 într-un sat de munte (Poiana Horii-Beliş) împreună cu un general neamţ şi cu un colonel de naţionalitate necunoscută. Prietenia partizanului Leon Şuşman cu Vancu ca şi prezenţa lui Leon Şuşman atât în Germania (nazistă şi apoi americană) cât şi la Băiţa şi la Revolta de la Beliş, sunt fapte care conving că CIA a fost implicată în Revolta anticomunistă de la Beliş prin grupul Anei Pauker. Atât Revolta de la Beliş cât şi Uraniul de la Băiţa au fost de fapt nişte proiecte nu numai concepute şi conturate ci şi începute de SS-ul lui Himmler.
Concluziile din carte primesc tot mai multe confirmări. M-am grăbit să scriu şi mai ales să public cartea pentru ca localnicii încă în viaţă să înţeleagă din cartea mea acţiunile şi demersurile separate: ale paraşutiştilor, ale SS, ale OSS şi ale CIA, ale KGB, ale preoţilor lor, ale partizanilor. Scopul lor principal a fost Uraniu … şi nu politic! Publicând cartea cât mai repede am anticipat că voi afla şi alte mărturii de la moţii încă în viaţă, care o citesc sau care află conţinutul cărţii; mărturii care să ducă la o dezvoltare a volumului II, aflat în faza de culegere. Aşa se face că am obţinut o mulţime de confirmări:
- am aflat (de la Mateş Ioan din Sibiu) că Toluţ (Mateş Gheorghe), un om din Arada care căra peste munţi materialele partizanilor din Arieşeni la Muntele Mare, a fost căinat de arădani: „până şi pământ l-au pus să care-n spate!”. Este lesne de presupus că acel pământ conţinea de fapt probe de uraniu care era dus de Toluţ undeva înspre aerodromurile SS de pe Muntele Mare,
- i-am dus o carte şi Silviei, surorii lui Vancu. Am întrebat-o de fiecare dată dacă cei cinci evrei kaghebişti au căutat uraniu? Silvia nu a recunoscut aproape nimic cu ocazia vizitelor mele anterioare, aşa cum am scris în carte. De această dată, ca prin farmec Silvia a confirmat - imitând tăcută dar imitând „şucar”acele mişcări specifice ale celor care folosesc contoarele de căutare a uraniului - că, cei cinci spioni, evrei din kgb, au căutat uraniu cu contoarele; de faţă au mai fost fiica ei şi Negrea Marcel din Albac,
- mărturii şi confirmări din partea dl. doctor psihiatru Sonea Emil din Aiud: d-lui ştie că viaductele de la Luncoiu au fost construite de nazişti pentru a transporta minereul de uraniu de la Băiţa; „muncitorii care lucrau la finalizarea liniei ferate ştiau acest aspect”. Dl. doctor Sonea Emil a fost medicul echipei care a început în 1980 lucrările de punere în funcţiune, pentru prima dată, a liniei ferate Brad – Deva. Anterior dr. Sonea Emil a fost medic la Râmeţi; a aflat de la localnici că, în perioada în care se construiau viaductele de la Luncoiu – Brad, nemţii exploatau uraniu din satul Cheia; Cheia este un sat aproape inaccesibil. Nemţii au început infrastructura unui drum auto spre satul Cheia: ziduri de sprijin, podeţe, existente chiar şi azi. Nemţii au abandonat lucrarea, transportul uraniului s-a făcut cu caii pe potecile de picior. După nemţi au venit sovieticii care spuneau că exploatează … cuarţ (Sovromcuarţit). Locuitorii satului Cheia s-au împuţinat între timp atât de mult încât se poate spune că satul Cheia a dispărut.
- cartea recentă a d-lui Ion Lucian, inginer minier, Zăcăminte Strategice, Editura Napoca Star, Cluj Napoca, 2013:
- deşi nu direct, se poate deduce lesne din cartea d-lui Ion Lucian că una dintre minele vechi, de dinainte de război, „mina de molibden” a fost exploatată de nemţi şi pentru uraniu (profesorul Mihailovici Nicolae - care a realizat că filmul era voalat din cauza radiaţioactivităţii ridicate - a fost închis de sovietici pentru că a spus: „probabil că la Băiţa avem uraniu”). Aceste fapte confirmă ceea ce spun eu în carte: deoarece în mina de molibden au lucrat şi naziştii şi deoarece există şi alte zvonuri că naziştii au exploatat (extras) uraniu din Băiţa, înseamnă că naziştii au fost primii care au exploatat sau extras uraniu din mina de molibden de la Băiţa,
- sovieticii nu l-ar fi închis pe profesorul Mihailovici Nicolae dacă spusele lui nu divulgau ceva ce sovieticii ţineau strict secret (asta confirmă ceea ce spun în carte: sovieticii au început exploatarea uraniului de la Băiţa imediat ce au ajuns în România şi Băiţa – 1944 şi nu din 1952, cum se ştie),
- prin 1953-1954 Hruşciov ar fi reproşat românilor că vor să vândă uraniu americanilor . Asta confirmă ceea ce spun în carte: sovieticii ştiau de înţelegerea Anei Pauker cu americanii şi de implicarea grupului ei în sabotarea exploatării uraniului.
Constat că sunt prea multe confirmări că Hitler a avut bombe atomice şi că nu le-a folosit. Nu este nevoie de altele, pentru orice om sunt destule cele care sunt. Constat că nici măcar efortul de a le ascunde nu a fost făcut de autohtonii (indigenii, arienii, aborigenii) din servicii, constat că autohtonii din servicii nu au priceput şi încă nu pricep ce li s-a întâmplat. De ce? Este evident că efortul făcut de evrei pentru ascunderea „uraniului recoltat de nemţi din Biharia”, pentru ascunderea „bombelor lui Hitler” şi a „revoltelor de la Beliş” s-a îndreptat în primul rând asupra autohtonilor din servicii şi abia apoi şi abia prin aceştia şi asupra noastră. Ca să fie siguri de succesul unui astfel de efort, autohtonii au fost dăscăliţi cum să ne dăscălească. Bieţilor nemţi li s-a inoculat prin educaţie că sunt posedaţi de morbul crimei, că sunt predispuşi la holocausturi, că sunt vinovaţi de toate câte le-au făcut părinţii lor, aliaţii sau savanţii de la Manhattan; le-a reuşit; nemţii se comportă aşa .
Securiştii le-au mai adus un neajuns moţilor: le-au creat imaginea de naţionalişti extremişti, care au ţinut investitorii departe. Această împrejurare le-a permis securiştilor să devină ei înşişi capitalişti. Să le exploateze şi să le exporte materia primă (pădurile, aurul, etc). Aşa se face că munţii moţilor sunt plini de turnători şi de colaboraţionişti şi tot mai goi de resurse.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Domnul Golban nu pricepe de ce reprezentanti ai unor institutii romanesti sunt suprati pe d-lui!
Pentru ca le este teama ca cineva se va intreba ce s-a exportat? Ca nu s-a intrebat nimeni. Si vor afla ca pretinsul aur din Baita, din Ciudanovita, de la Cataractele Lotrului, din Rimetea, aflat printre articolele exportate de romani in Germania, este o minciuna. Se va aflaca in timpul celui de-al II-lea razboi a fost exportat URANIU, nu aur. De ce? Pentru ca pe acolo nu a fost si nu este aur si pentru ca valoarea din liste este prea mare pentru fier, cupru sau ce-o fi fost si ce-o mai fi.
Deci, d-le Golban, nu ne poti spune ce s-a exportat, de unde si de ce societate germana?
Deocamdata v-am dat o explicatie a dusmaniei dar sa stiti ca daca veti cauta intelegere la americani s-ar putea sa aflati o perfidie!
Cititi URANIU PRIMELOR BOMBE de pe Internet, publicat in REPLICA, un saptamanal hunedorean.
Cu drag Costea Ioan