† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
Vineri, 4. 04. 2014, de la ora 19.00, la Librăria/Ceainăria Predania vor fi lansate volumele de poezie „Vino, Măicuță!- Flori duhovnicești pentru Măicuța Domnului” (ediția a II-a) și „Flori de foc, de gând și de lumină”, ale scriitorului Marius Ianuș, ce poposește în București din expediția sa duhovnicească, pe care a numit-o “Drumul Crucii”.
Vorbesc: Daniela Șontică, Daniel-Cristea Enache, Daniel Focșa. Recită: Cerasela Popescu (Constantin). Moderator: Ciprian Voicilă.
Vă recomandăm spre citire o poezie din volumul „Flori de foc, de gând și de lumină”:
Floarea de Gând
Tot împletind cununi de spini,
și flori de gând,
și flori de ceară
călugărul zicea plângând
în mintea sa a mia oară :
”O, Doamne, nu lăsa în mine
nimic din ceea ce-o să piară!”
Treceau prin mintea sa străinii,
ai tinereții ani nebuni…
”O, Doamne, eu îmi merit spinii
și-aș merita să mor acum!”
Așa spunea bătrânul bun…
”Aș merita ca niciodată
Tu fața să nu mi-o arăți!
Aș merita cu mii de suliți
Tu să mă-mpungi și să mă cerți!
Iar Tu mă ierți!…”
”Cum îmi mai dărui clipa asta
și bucuria după plâns
și toat-această Mare Pace
care-mi mângâie părul nins…
când știi că și eu Te-am ucis?!”
Așa zicea bătrânul cela,
plutind în liniștea de seară
și tot gândindu-se așa
la faptele de-odinioară
își împletea cununi de spini,
și flori de gând,
și flori de ceară.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Chiot către neamul meu
de Vasile Militaru
Fraţii mei români de sânge,
Fraţi de suferinţi amare,
Neam de daci pe care-n veacuri nu l-a putut înfrânge
Toate hoardele barbare,
Glasul Patriei vă cheamă azi pe culmea cea mai-naltă,
Strânşi românii laolaltă:
Nici un brad să nu lipsească din câţi suntem toţi la număr;
Să stăm umăr lângă umăr,
Fiindcă azi o hidră neagră, de venin clocotitoare,
Neamul vrea să ni-l doboare
Şi din vechi stăpâni ce suntem peste glia cu belşug,
Veneticii să ne facă vite pururea la jug!...
Toţi tâlharii ce pe lume nici nu sapă, nici nu ară,
Vor să pună stăpânire pe mănoasa noastră ţară;
Dar ei nu vor să dea lupta voiniceşte-n adevăr,
Ci ne rod aşa cum roade viermele ascuns în măr;
Ei în inimi ne strecoară o otravă fără leac:
Cel atins de-acea otravă, e căzut din veac în veac!...
Voi să n-ascultaţi doar şoapta furilor de alte naţii;
Nu vă aplecaţi urechea la ce spun nebotezaţii:
Fulgeraţi-i cu privirea! Ca pe fiare alungaţi-i,
Căci în vremurile crunte, - pentru-această scumpă ţară
Nu tâlharii sângerară;
Nu strămoşii-acestor haite zac în sfintele morminte
Unde noi avem, de veacuri, mari comori de oase sfinte!...
De nu fi-vom toţi o stâncă; fulger dacă nu ne-om face,
S-alungăm de noi departe toate haitele rapace,
O, Români, vom fi o turmă fără nici un drept la viaţă:
Fiece tâlhar puternic, va putea să-ţi scuipe-n faţă;
Sufletele noastre toate sugrumate, dar creştine,
Nu vor mai avea Altare unde să se mai închine;
Schingiuiţi, cu ochii orbi,
Vom fi daţi la câini şi corbi!
Ca pe câini, fără suflare, în gropi mari – unde-au s-apuce
Ne vor arunca de-a valma, fără preot, fără cruce;
Despărţiţi, fără familii, vom fi puşi în jugul muncii:
Mamele-şi vor pierde pruncii,
Frate nu va şti de frate; tatăl nu va şti de fiu;
Nu va mai fi sărbătoare, nu va mai fi zâmbet viu,
Jale grea ne va cuprinde şi de-a pururi vom sta frânţi;
Pân-şi doinele, Române, tu vei fi oprit să-ţi cânţi;
Numai plânsul, fără stavili, îţi va fi lăsat mereu,
Ca să semeni nestemate, după plugul tău cel greu!...
O, nu, nu, Române frate! Iartă-mă, că scriu cu sânge,
Când îmi curg din gene lacrimi şi când inima mea plânge:
Cum să cred c-aşa nemernic poate fi un neam de daci,
Să se lase rob în gheara haitelor de lupi rapaci,
Când în veacuri el a-nfrânt
Toate hoardele barbare ce-au pierit ca pleava-n vânt?!
Fruntea sus, Române frate! Fruntea sus şi ochii-n zece!...
Când la turmă-ţi vine fiara, ştii cum s-o faci să plece...
Gata fii în toată clipa, căci cu trăsnete de moarte,
Către noi furtuna urii vine iute, cruntă foarte...
Tu, deasupra vijeliei înălţându-te ca zmeii,
Prinde-n pumnii tăi, Române, trăsnetele, ca un Zeu
Şi, cu ele, pe vecie să trăsneşti în toţi mişeii
Cei ce năruiesc Altare, izgonind pe Dumnezeu!...