Un medic trebuie „să aducă viaţă, nu să o ia”. Medicii de la Maternitatea din Iași refuză să mai facă avorturi

doctori nu avortAvorturile la cerere, refuzate de mai mulţi medici la Maternitatea „Cuza Vodă” din Iaşi, din considerente religioase

Maternitatea „Cuza Vodă” din Iaşi şi-a închis porţile pentru avorturi. Secţia rămâne închisă pentru reamenajare până la toamnă, dar există medici în secţie care au anunţat că nu vor să mai facă chiuretaje nici după finalizarea lucrărilor, motivând că ei trebuie „să aducă viaţă, nu să o ia”.

Potrivit conducerii maternităţii, mai mulţi doctori şi-au exprimat refuzul de a realiza intervenţii de întrerupere a sarcinii la cerere, chiar şi după redeschiderea secţiei. Sunt exceptate cazurile în care, din motive medicale serioase, sarcina trebuie oprită din evoluţie.

Atunci când vom redeschide secţia vom vedea exact cine va vrea să facă avorturi şi cum le vom mai face”, a declarat miercuri Maria Stamatin, director medical al spitalului, citată de Mediafax.

Este vorba despre convingerile religioase ale respectivilor medici, opţiuni care îi împiedică să intervină prin astfel de proceduri. „Sunt medici care, la o anumită vârstă, refuză să mai facă avorturi la cerere. (…) Fiecare îşi reconsideră starea în funcţie de opţiunile religioase şi sunt o serie de medici care nu vor mai face astfel de proceduri. Și nici nu ai cum să îi obligi, fiindcă obstetricianul trebuie să aducă viaţă, nu să o ia, ori un avort înseamnă a ucide”, a spus Maria Stamatin.

Lucrările de modernizare a maternităţii au început în urmă cu patru ani şi s-au încheiat săptămâna trecută, costurile ridicându-se la peste 27 de milioane de lei. În corpul principal se desfăşoară încă lucrări de finisare.

În tot acest timp, Clinica de Obstetrică, din care face parte şi secţia de avorturi, a funcţionat provizoriu într-un alt corp al maternităţii.

Maternitatea „Cuza Vodă” din Iaşi este cea mai mare unitate de acest tip din ţară. Anual, în saloanele unităţii se întâmplă peste 6000 de naşteri.

| digi24

4 comments

  1. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Doamne Ajută!

  2. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    e o bucurie mai ales pentru cei care au făcut încă de acum 7 ani marșuri anti-avort, marșul tăcerii era în 2007

  3. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Chiar dacă mă repet, am să o fac de fiecare dată pentru a trezi conştiinţele adormite.
    Re-postez imnul scris pentru pruncii avortaţi. Îndemn pe toţi creştinii să DEA VIAŢĂ şi să nu mai ucidă !! ....nici chirurgical, nici prin pastile, nici prin sterilet, nici printr-o altă metodă.

    Pentru pruncii avortaţi

    Marie Fecioară
    Fiul Tău coboară
    Ca să ne înveţe
    Sfintele poveţe.

    Dac-am asculta
    Raiu-am câştiga
    Măicuţă ajută-ne
    Cu rugile Tale mântuie-ne.

    Iar Măicuţa zice, celor cu cerbice
    Lăcrimaţi fierbinte, şi luaţi aminte
    Doar pe cele sfinte
    Să le-aveţi în minte.

    Binele doriţi-l
    Răul biruiţi-l
    Postul săvârşiţi-l
    Raiul dobândiţi-l.

    O Măicuţă sfântă
    Cetele Te cântă
    Îngerii în ceruri
    Monahii în pustiuri.

    Lumea însă iată
    La poartă să-Ţi bată
    Astăzi a-ncetat
    Crezul l-au schimbat.

    Fecioria-i o ruşine
    Cine oare o mai ţine ?
    Când băieţii şi fetele
    Îşi vând trupul, sufletele.

    Mamelor de ce-avortaţi ?
    Voi bărbaţi de ce-acceptaţi?
    Să vi se zdrumice pruncii
    Uterele sunt sicrii.

    Oare ce lege permite,
    Să îi tai ca pe vite
    Pe pruncii nevinovaţi
    Ce mor toţi nebotezaţi.

    Ooo dulce copilărie
    Petrecută în sicrie
    Copiii nu te-au gustat
    Nici n-au râs, nici n-au zburdat.

    Doctore şi doctoriţă
    Sunt numai o gărgăriţă
    Nu îmi frângeţi aripile
    Vreau şi eu să văd soarele.

    Mami, tati, domnul medic
    Oare cu ce vă împiedic
    În ce fel v-am greşit
    De m-aţi dat la ciopârţit.

    M-aţi lipsit de aer şi lumină
    De roua ierbii din grădină
    De miile de culori
    Ale-nmiresmatelor flori.

    N-am avut şi eu un nume
    Cum au avut ceilalţi în lume
    Să mă joc între copii
    Cu jocuri şi jucării.

    Voi în loc de un sărut
    Cu chiureta crud m-aţi rupt
    Şi în loc de haine moi
    M-aţi îmbrăcat în gunoi.

    Tati, tati te iubesc
    Ajută-mă te rog să cresc
    Să alerg şi să zâmbesc
    Viaţa să ţi-o înfloresc.

    Mămică, mămică
    Lasă-mă-n burtică
    Că e cald şi bine
    EU sunt TU, ştii bine.

    Pământul e-un abator,
    Unde zilnic copiii mor
    Mor făr să fi greşit
    Oameni! Pentru ce i-aţi umilit ?

    Ucigaşi cu sânge rece
    Ce-şi ucid pruncii în pântece
    Despre voi a profeţit
    Ieremia cel Sfinţit.

    Dealuri, munţi, văi şi păşuni
    Păpădii, maci, ghiocei şi colţuni
    Lacuri, râuri şi întinderi marine
    Răsărit de soare peste piscuri alpine.

    Fluturi, greieraşi, furnici
    Vrăbioare, rândunici
    Motani, căţei şi ieduţi
    Găini, cocoşi şi căluţi.

    Eu nu v-am mângâiat vreodat
    Că viaţă nu mi s-a dat
    Dragoste n-am cunoscut
    Avortarea m-a durut.

    Cine oare a permis
    Libertatea la ucis
    Avortul şi chiuretajul
    Vânătoarea, braconajul.

    Braconajul de copii
    De suflete mii şi mii
    Crima este îngrădită
    De legi, de satrapi păzită.

    Curvia şi desfrânarea
    Au curprins toată zarea.
    Doamne câtă suferinţă
    Câtă lipsă de credinţă
    Lumea s-a ateizat
    Pruncii i-au sacrificat.

    Cu mânuţe sfârtecate
    Te-aş fi mângâiat mamică
    Dacă trupul mi-ai fi luat
    Din sala de obstretică

    Aş fi vrut să pot cumva
    Chipul să ţi-l văd o dată
    Ai plecat fără să-ntorci
    Capul, ochii spre-a ta fată.

    Băieţel eram şi eu
    Voinicel şi chipeş foarte
    Doamne ce mult mi-am dorit
    Tati să mă ţii în braţe.

    Să-mi dai braţul tău puternic
    Ca să mă înveţi să merg
    Numele să-ţi port în viaţă
    Înaintea ta s-alerg.

    Ochii noştri sunt închişi
    Buzele ne sunt cusute
    Pe întuneric stăm mereu
    Strigătele ne sunt mute.

    Strigăt mut dar ce răsună
    Mai tare ca o furtună
    În adâncul conştiinţei
    Un stigmat al consecinţei.

    Suntem avortaţii,
    Suntem otrăviţii
    Suntem chiuretaţii
    Suntem lepădaţii
    Suntem nedoriţii
    Suntem osândiţii
    Suntem ciopârţiţii
    Suntem răstigniţii
    Suntem torturaţii
    Suntem umiliţii
    Suntem şi nu suntem.

    Şi totuşi vom trăi în LUMINĂ
    Când Hristos Iisus va să vină.
    Amin!
    Post scriptum!

    O pilulă ai înghiţit
    Şi-n uter mai otrăvit
    M-ai aruncat la canal
    Când ? – La ciclul menstrual.

    Notă!
    Anticoncepţionalele sunt de fapt medicamente AVORTIVE, ce provoacă avorturile menstruale.
    Cine are minte, să ia aminte!

  4. Traiasca Legiunea si Capitanul!

    Întrebare

    Într-o seară m-a-ntrebat
    O creştină dintr-un sat,
    Despre moarte, despre viaţă
    Ia aminte şi învaţă!

    Omul e un aluat
    De Sfânta Treime luat,
    Lucrat bine, meşterit
    Din lut, din pământ zidit.

    Bărbat a fost mai întâi
    De-aia este căpătâi,
    I s-a dat să poarte barbă
    Putere de muncă să aibă.

    Din el a ieşit femeia
    Ea e viaţa, ea e cheia,
    Eva e-un nume ce-nseamnă viaţă
    Ia aminte şi învaţă !

    Bărbatul să ocrotească
    Femeia prunci să nască,
    Să se facă neam puternic
    Înaintea Domnului, cucernic.

    Nu-ţi este îngăduit
    Să muşti din pomul oprit,
    Aşteaptă mai întâi să creşti
    Să poţi să te-nţelepţeşti.

    Dar vicleanul sâsâit
    S-a foit, s-a-ncolăcit,
    Omului i-a dat „povaţă”
    Una hoaţă, foarte hoaţă.

    L-a vrăjit, ademenit
    Cum că lui-este menit,
    Să ştie şi să cunoască
    Să se-nalţe, nu smerească.

    Sâsâitul fulgerat,
    Mai demult s-a înălţat,
    Dar a căzut pe pământ
    Izgonit de Cel PreaSfânt.

    Uneltind ca să doboare
    Pe omul pus rege sub soare,
    Cu intenţii deloc bruşte
    L-a convins pe om să muşte.

    Prin femeie a izbândit,
    Moartea-n om s-a cuibărit,
    Postul, prima poruncă
    Încălcată – a adus muncă.

    Izgoniţi cei doi din Rai
    Să-şi câştige al vieţii trai
    Li s-a dat copii să crească,
    Pe toţi pruncii – TOŢI să-i nască.

    Şi astfel au vieţuit,
    Şi au născut însutit,
    Pân la cel din urmă ceas
    Când şi-au luat „bunul rămas”.

    Cu pace au adormit
    Nimeni nu a jelit,
    Iară ei s-au mutat
    În Sheolu-ntunecat.

    Veacurile au trecut
    Neamurile au umplut,
    Toată zarea, tot pământul
    Şi iată a venit Cuvântul.

    Coborâtu-Sa în iesle
    Cel ce a lucrat cu tesle,
    S-a smerit, S-a botezat
    Cu o haină S-a-mbrăcat.

    Vindeca, tămăduia
    Evanghelia plinea,
    Ne-a învăţat cum să trăim,
    Sufletul să-l mântuim.

    În 3 ani şi jumătate
    A stat numai printre gloate,
    Cu post mult şi fără somn
    Slujitu-ne-a Sfântul Domn.

    Pace, milă şi iertare
    Nu ceartă şi dezbinare,
    Curăţie şi-Adevăr
    Nu vorbire în răspăr.

    În ast fel a învăţat
    Cel ce apoi S-a Înălţat,
    Sus pe deal, între piroane
    Pe Cruce, cu multe rane.

    Şi ne-a dat nouă Lege Sfântă
    Una ce te-nspăimântă,
    Să iubeşti vrăjmaşii tăi
    Să faci bine celor răi.

    Să întorci obrazul tău,
    Să ierţi pe cel ce-ţi face rău,
    De îţi cere împrumută-l
    Chiar de nu-ţi dă-napoi – ajută-l,
    Să fii bun, să fii milos
    Ca să fii al lui Hristos.

    Iar ca amintire vie,
    Ne-a lăsat o Liturghie
    Toţi creştinii, TOŢI să vie
    Sufletul la CER să-l suie.

    De vii poţi primi povaţă
    Despre ce să faci în viaţă
    De nu vii, tu vei rata
    Ce? – Chiar mântuirea ta.

    Domnul vrea să îţi arate mila
    Iar tu vii mai mult de-a sila
    Tot cârtind, morocănos
    Plictisit chiar de HRISTOS.

    Pregătiţi-vă de viaţă
    Căci aici e doar o ceaţă
    Care se va risipi
    Atunci când omul va muri.

    Aşadar călătoreşte
    Cu bagaj puţin
    Ca să nu ai dincolo
    Parte de un chin.

    Căci la iad de vei ajunge
    Suferinţa te va-mpunge
    Cu groază şi cu durere
    Cu venin, cu-amară fiere.

    Luptă dar şi te-ncunună
    Du mereu lupta cea bună
    Fii şi tu ca o albină
    Du nectarul în stupină.

    Căci ea, zi de zi robace
    Datoria şi-o tot face
    Necârtind, neobosind
    Ci sporind şi sârguind.

    Vrei o pildă minunată ?
    Îţi dau una acum îndată:
    Uită-te cum la rudari
    Sunt copii şi mici şi mari.
    Toată curtea lor trăieşte
    Şi neamul lor tot sporeşte.

    Acolo nu sunt pastile
    Nici avorturi – sterilet
    Nu au dopuri, nici nu-şi leagă
    Trompele, şi nici nu-şi bagă
    Chimicale şi injecţii
    Tot felul de contracepţii.

    Portul lor cuviincios
    Ţi-aminteşte de HRISTOS
    Fuste lungi pân la călcâi
    Şi basma pe căpătâi.
    O ţinută cumpătată
    Pentru Maica PreaCurată.

    Nu au pantaloni pe ele
    Să se vadă formele
    Părul lung au, nevopsit
    Cu mahramă acoperit.

    Nici bărbaţii mai prejos
    Nu vezi piele, nu vezi os
    Nu au mâneci suflecate
    Nici geacă de blugi în spate.
    De n-au barbă, au mustaţă
    Şi nu faţa spân-lucioasă
    Căci de te rindeluieşti
    Tu LUI DUMNEZEU greşeşti.
    Care bine te-a lucrat
    Dar tu l-ai cam corectat.

    Cinci litere din cele şase
    Spun BARBA – nu feţe rase
    Deci bărbat de te numeşti
    Să nu te mai bărbiereşti.

    Iară tu femeie dragă
    Rămâi mereu ca o fragă
    Nu cu măşti şi mascarade
    Ca la circ şi promenade.

    Ţine faţa ta curată
    Nevopsită, nemachiată
    În urechi să nu-ţi pui fiare
    Maica Domnului nu are.

    De-ncercaţi să ajungeţi Sus
    Luaţi voi pilda lui Iisus
    Care S-a smerit pre Sine
    N-a umblat în haine fine.

    Ci c-o singură cămaşă
    Şi cu simplitate
    Vieţuit-a pe pământ
    La toţi să arate.

    Că viaţa e trecătoare
    Precum ziua e sub soare
    Şi că sufletul îndată
    Va veni la Judecată.

    Acolo-şi va observa
    Toată vieţuirea sa,
    Cum a râs, cum s-a distrat
    Cum la bârfe a tot stat.

    Cum săracii i-au trecut
    Pe sub ochi şi el n-a vrut
    Din puţinul ce-l avea
    Să împartă şi să dea.

    Ce cuvinte desfrânate
    Ce gânduri neruşinate
    Ce invidie a avut
    Ce mult rău a mai făcut.

    Cum s-a ferit de copii,
    Şi-a ucis sute, chiar mii
    Cum la viclenii a stat
    Cu satan a conspirat.

    Cum pe Dumnezeu să-l facă
    Să-l mintă, să se prefacă
    Să ascundă, să pitească
    Şi să nu să se spovedească.

    Suflete, nu te mira
    Când la Judecata ta
    Miliardele de îngeri
    Vor plânge, că tu sângeri.
    Că mergi la osândă, iată
    Îţi primeşti dreapta-răsplată.

    Trezeşte-te, nu dormi
    Şi nu te mai amăgi
    Clopotele de-auzi că bat
    Tu sari repede din pat.

    Haide suflete, ce stai
    Vrei la iad sau vrei la rai
    Lenea e păcat de moarte
    Şi răsplata, cruntă foarte.

    Ai ucis timpul o viaţă
    Şi tot stai fără povaţă
    Hai la doctor să-ţi aline
    Bubele ce ai pe tine.

    Să te vindeci de-ntristare
    De mânie, supărare
    Să înveţi să ierţi din nou
    Să fii iarăşi un om nou.

    Hai la Sfânta Liturghie!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*