† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
Într-un articolul al său din 1933, numit “O cruce pe mormântul eroului necunoscut”, filosoful Mircea Vulcănescu își exprimă simpatia făţiş cu dinamismul tineretului naţionalist:
Aşadar, tineretul românesc înscris în Gardă de Fier a avut gândul să pună o cruce la Mormântul Eroului Necunoscut şi a fost împiedicat să o facă. Stranie împiedicare… Stranie, pentru ca tineretul Gărzilor de Fier a avut gândul cel bun, gândul adevărat al oricărei conştiinţe creştineşti (s.n.) în faţa unui cult străin, adus din ţări ce nu mai cred în Dumnezeu şi care au simţit totuşi, în primii ani după război, nevoia unui substitut, a unui simulacru de credinţă. Căci fără cruce la mormânt, cultul “eroului necunoscut” nu e un cult creştinesc! (…) Şi iată că tineretul acestei ţări simte instinctiv (s.n.) aceste lucruri. Preoţii merg alăturea de el să-nfigă o cruce la căpătâiul Eroului Necunoscut, spre a-l cuprinde şi pe el în nădejdea mântuirii creştineşti universale, prefăcând astfel în locaş adevărat de rugăciune locul unde zace semnul viu al jertfei româneşti. Oprirea aşezării crucii face parte din cortegiul nemărginit de jigniri la care e supusă conştiinţa creştinească a acestei ţări, din partea celor ce nu mai cred în nimic şi care cred că pot strica, pe nesimţite, sufletele celor slabi de suflet. (Cine se roagă astăzi fără cruce face la fel mâine, şi-or fi zis!) Din fiecare, tineretul a-nţeles lucrul pe care oficialitatea bisericească ar fi trebuit să înţeleagă. (s.n.) E un semn bun. Că lucrul nu poate fi făcut, în chip deschis, printr-o procesiune a credincioşilor? Prea bine. Lucrul poate fi început din nou, pe furiş. Şi să vedem cine va mai îndrăzni atunci să smulgă crucea care se va găsi înfiptă într-o zi acolo, la Mormânt. Să avem încredere în tineret. (s.n.)
Ulterior, ca membru al guvernului din regimul Antonescu, Mircea Vulcănescu este nevoit să aplice auto-cenzura, spunând următoarele:
Prin aceşti tineri, societatea românească ajunsese să fie abătută de la efortul ei constructiv, printr-o adevărată psihoză, ispititoare în începuturile ei idealiste, dar spăimântătoare în consecinţele ei ulterioare, tenebroase şi poliţieneşti.
Cu toate acestea Mișcarea Legionară a avut printre principalele ei țeluri dezvoltarea economică a României, a comerțului mai cu seamă, încât țară să fie independentă de orice stat. Din acest motiv legionarii au întâmpinat multe piedici și jocuri politice necinstite din partea uzurpatorilor de atunci și de acum – sioniștii. Iar nevoia de ordine trebuia asigurată, în contextul în care jidanii aduceau atingere securității naționale, pactizând cu dușmanii – bolșevicii.
Drept dovadă că Mircea Vulcănescu a fost simpatizant până la capăt al Mișcării Legionare este denigrarea de care are parte din partea instituțiilor jidovești de la noi din țară. Să nu se uite faptul că cel care l-a format în spiritul unui creștinism ortodox autentic pe Mircea Vulcănescu este Nae Ionescu, mentorul legionarilor.
Iată cum caracteriza Ion Halmaghi (Pittsburgh, 1975) această nedumerire a lui Mircea Vulcănescu (datorită firei sale blânde) despre sacrificiul Mișcării Legionare:
M. Vulcănescu mai spunea că niciodată nu a înţeles îndeajuns fenomenul acestei generaţii ca parte a unei ordine spirituale româneşti. El socotea acest fenomen ca o recrudescenţă a unor forte negative care tind să destrame ordinea specificului românesc şi chiar să strice armoniile mioritice ale viziunii româneşti despre lume. Această ideologie[1], care i se părea că se îndepărtează de realităţile naţionale, care bulversa însăşi fundamentele şi structurile naţionale, Vulcănescu căuta să o înţeleagă, s-o analizeze şi s-o înţeleagă. Ce este, în fond, această generaţie de «sinucigaşi», de benevoli ai morţii, de prevestitori, ce este această generaţie marcată de personalităţi gigantice care s-a vrut stinsă şi acoperită cu beton, ce semnificaţie are pentru neamul românesc, şi în lume, sacrificiul creştin al celor căzuţi în Spania? Întrebându-se cu nelinişte, mereu, aşa a ajuns Vulcănescu să înţeleagă şi să creadă în puterea creatoare a elitelor în toate domeniile de manifestare omenească…
Traiasca Legiunea si Capitanul!
În cartea sa “Cărticica şefului de cuib”, autorul în persoana Căpitanului afirma că mişcarea categoric nu este şovina, nu are nimic cu nimeni de bună credinţă ci are impotriva trădătorilor de neam şi de ţară, a vânzătorilor de ţara, care sunt adevăraţii duşmani ai ţării, credinţei şi implicit ai lui Dumnezeu. Tot el spune: “Legionarul trebuie sa fie un om de fapta. Prin fapta lui, prin munca lui, el va cladi din temelii Romania cea noua.” Sau: “Viata legionara este frumoasă. Dar nu e frumoasa prin bogăţie, prin viaţă de petreceri şi lux, ci e frumoasa prin mulţimea primejdiilor pe care le oferă legionarului, frumoasă prin nobila camaraderie care leaga pe toţi legionarii din ţară într-o sfânta frăţie de luptă; înălţător de frumoasă prin atitudinea în faţa suferintei sau : “Legionarul să vorbeasca puţin. Oratoria lui sa fie oratoria faptei ”si nu in ultimul rind: ”Ajuta-ti fratele cazut în nenorocire. Nu-l lăsa”.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Din pacate exista printre ortodocsii nostri astfel de curente obosite, care incearca sa curme din fasa incercarile celor care vor sa ia atitudine in strada, prin petitii, printr-o scrisoare deschisa etc. Nu stiu carui interes slujesc dar se folosesc de mari mucenici, precum Mircea Vulcanescu, arborandu-i numele in descurajarile si deznadajduirile pe care le propaga in jur.
E si cazul celor de la razboi 'ntr-una (sau intru cuvant, cum isi zic ei). Au blocat nu stiu cate mitinguri anti-cip (printre care si singurul minting facut cu binecuvantarea Parintelui Justin), petitii contra ierarhilor ecumenisti, petitii pentru canonizarea unor sfinti - de ex. Sfintii inchisorilor si lista poate continua. Treaba lor pare sa fie incalzirea de texte preluate din carti, prin care sa se razboiasca cu cei carora le poarta sambetele la un moment dat. De-ar fi numai asta, n-ar fi bai, dar problema e ca manipuleaza grosolan prin directiile moarte pe care le promoveaza. Interpretarile lor POLITICE lovesc in esența neamului românesc, distrug, și așa firava, inițiativă și coagulare a laicatului ortodox. De ce? Pentru că niște naivi se uită în gura lor, orbiți de falsa duhovnicie ce și-o atribuie prin articolele ortodoxe, dar și acelea filtrate după propria lor doctrină, chit că aparțin unui sfant sau duhovnic. Mai pe scurt, foștii razboiași scriu corect politic si mai nou au ținut să-și schimbe numele, ca să se încadreze 100% în această corectitudine. Problema este că ei au renunțat de mult la luptă, fiind direcționați "părintește" de ceva preoței și ierarhi ecumeniști și mai ales anti-legionari. Sper ca unii dintre naivi să se trezească și să-i lase cu pălăvrăgelile lor de pe cuvantul minus ortodox punct ro.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Interesant acest pasaj, care nu prea e cunoscut si promovat desi articole de-ale mucenicului Mircea Vulcanescu sunt foarte raspandite pe internet si carti. Stiam ca M. Vulcanescu nu a vorbit in public despre legionari, dar ii sunt scoase la iveala articole personale si mai mult cele in care isi exprima neintelegerea fata de actiunile legionarilor/ infiltratilor in Miscarea Legionara.
Cu siguranta, in inchisoare s-a convins de integritatea si omenia legionarilor, cunoscandu-i indeaproape pe mari exponenti ai Miscarii. Amintesc episodul cand a vrut sa se sinucida si legionarii l-au salvat. Doar o doctrina dupa Dumnezeu si invatatura Bisericii poate forma asa oameni, asa crestini model.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Nu întâmplător, un membru al Clubului de la Roma (organism masonic de elită), Dan Puric, avea o mare admirație față de Mircea Vulcănescu.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Nu e chiar asa. Admiratia lui Puric nu este fata de persoana marelui mucenic, ci are legatura cu aceste nedumeriri ale sale in cei priveste pe legionari. Si asta-i convine actorului si altora care scormonesc doar ce le convine. Insa vor avea o mare surpriza la intalnirea cu Mircea Vulcanescu in viata vesnica.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Cei de la ric, cred ca au ajuns la paroxism, daca pentru faptul ca i-a citit licheaua de Liiceanu, au decis sa-si schimbe numele. Liiceanu a facut presiuni si asupra preotului Piciorus, prin ierarhii de care tine, sa scoata ceva de pe site, deci clar au si ricarii niste ierarhi care le-a "recomandat" ca nu mai da bine numele de razboi, chit ca se leapada de telul monahului N. Steinhardt si a p. Calciu. Insa e si aici judecata lui Dumnezeu. Era un nume pe care nici nu-l meritau, ca stau pititi de ceva ani si se rezuma doar la a trage concluzii de la tastatura.
Sa ne asteptam de-acum sa-si tot schimbe numele, ca cine stie cine-i mai citeste si critica. Asta aduce aminte si de faza cu comunicatul despre cipuri al staretului Hariton Negrea de la Petru Voda, care l-a retras pentru ca a fost criticat. O mare gogoasa! I-a spus patriarhul (ca de el asculta direct) sa-l retraga si asa a facut. Asta se intampla cand te pupi cu netrebnicii.
Insa atacul lor la legionari il vor plati cu varf si indesat. Perversitatea lor intrece orice masura, cand umbla cu manusi cu Liiceanu, necutezand sa-l porecleasca liicheanu, dar pe legionari si simpatizantii lor ii fac cum le vine la gura. Sper sa nu-i citeasca Ponta, ca sa vezi atunci paranoia!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
A fost un geniu Mircea Vulcanescu. Si mai ales era foarte bland, milostiv. Avand prieteni foarte multi si printre cei mai buni din Miscarea Legionara, nu ar fi scris niciodata ceva rau despre ei. Si-a exprimat nedumeririle in caietele sale personale, dar nu in mod public. Ca vin unii acum si scormonesc, insista la fiica sa ca puna mana pe manuscrise, e altceva, dar nu vointa filosofului.
Cat ii priveste pe ric, la ei trebuie reinventat proverbul: "Lupul isi schimba parul, iar naravul si-l mareste". Sa-i lasam in judecata sfintilor din temnite.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
d-le Ionescu, Maranatha sau ce nume mai folosesti, mergi pe site-ul unde sunt denigrati legionarii si tine-le lor critica pe criterii propedeutice, cum iti place sa-ti incurci limba-n gard, asemeni lor, vituperantilor