Petrolul de şist se extrage tot prin fracturare hidraulică

S-a vorbit mult despre gazele de şist , despre care găsiţi chiar aici multă documentaţie.
Nu s-a scris mai deloc despre petrolul de şist (în engleză shale oil), care se extrage tot prin metoda fracturării hidraulice.

Între timp au apărut mai multe companii care exploatează hidrocarburile ce erau ale noastre: Chevron, Gazprom ş.s.m.d.

Este vorba despre un petrol uşor conţinut în formaţiuni geologice poroase cu permeabilitate scăzută, cum ar fi şisturile sau gresia.
Este vorba despre un tip de petrol uşor de rezervoare etanşe (în engleză tight oil sau light zight oil, prescurtat LTO)
Producerea de petrol de şist recurge la aceleaşi procedee de extracţie (fracturarea hidraulică) şi foloseşte deseori foraje orizontale în continuarea celor verticale ca şi în cazul exploatărilor de gaze de şist.
Acest petrol este diferit de petrolul ieşit din şisturile bituminoase (care mai este numit şi ulei de şist).
Caracteristicile zăcămintelor
Formaţiunile de petrol de şist sunt heterogene şi variază foarte mult chiar pe distanţe mici, chiar pe parcursul aceluiaşi foraj orizontal sau de la o sondă la alta. Asta face ca estimările zăcământului să fie dificile.
Producerea de petrol de şist cere un aport de gaz natural.
Condiţii de exploatare
Se începe prin forarea unui puţ ce poate merge până la 3km adâncime, după care forajul se face orizontal pe lungimi de 2-3 km. Se pompează în aceste foraje un produs de fracturare hidraulică (apă, petrol, azot, dioxid de carbon sau propan lichefiat), la care se adaugă aditivi chimici pentru a se creşte presiunea în rocă până la fracturarea (zdrobirea) acesteia şi un agent de menţinere a golurilor din roca fracturată (nisip sau bile de ceramică).
Exploatarea petrolului de şist cere mult mai multe puţuri de foraj decât exploatarea petrolului convenţional.
Producţia de petrol de şist scade rapid
Ca şi în cazul gazelor de şist, producţia sondelor de petrol de şist scade foarte rapid.
Dacă un zăcământ convenţional poate produce timp de 25 de ani, un zăcământ de petrol de şist nu produce mai mult de 5 ani, cu o scădere a producţiei începând din al doilea an.
Pentru a se menţine producţia, trebuie să se foreze fără încetare, noi şi noi puţuri.
Unii specialişti consideră că acest lucru ar constitui o dificultate insurmontabilă în Europa.
Dar ce, România e în Europa?
Apa freatică.
Un raport făcut public în februarie 2014 a stabilit că cele 40 000 de puţuri forate în SUA, dintre care
jumătate în Texas, au consumat 370 000 000 m³ de apă. Trei sferturi dintre aceste puţuri se găsesc în regiuni semi-aride sau care suferă de secetă.  Ca urmare a exploatării hidrocarburilor în acest mod, în unele locuri apa freatică a coborât cu circa 100m în ultimii ani.
După un raport,
«boom-ul fracturării hidraulice a gazului şi petrolului de şist cere mai multă apă decât avem la dispoziţie ». Poluare atmosferică
Locuitorii din zona puţurilor se plâng de dureri de cap, ameţeli şi sângerări nazale.
Mari concentraţii de sulfuri
La exploatarea petrolieră de la Bakken (de petrol de şist) s-a constatat o mare concentraţie de sulfură de hidrogen, ceea ce pune probleme de siguranţă pentru lucrătorii care trebuie să manipuleze produsul extras şi pune probleme de asemenea pentru canalizare.

La Colocviile pluridisciplinare legate de “Gaz şi Petrol de şist ” în Franţa în 2011,2012, 2013, conferinţele au tratat:

• miza tehnologică asociată cu hidrocarburile neconvenţionale
• riscurile toxicologice asociate cu gazul şi cu petrolul de şist
• riscurile hidrologice
• riscurile geologice şi seismologice
• riscurile toxicologice şi sanitare

Probleme de transport
Exploatarea petrolului cere numeroase vagoane-cisternă, transportul pe cale ferată fiind mai economic decât construirea de oleoducte din pricina duratei mici de viaţă a acestor puţuri. (Deşi costul transportului pe cale ferată e de trei ori mai mare decât transportul prin conducte).
Asta predispune la accidente feroviare.
De asemenea, în caz de accident rezultă poluări majore ale mediului.
sursa principală: wikipedia

Costul de extracţie limitează preţul

Costul de extracţie al petrolului de şist este estimat la 75 $/baril. Dacă preţul petrolului pe piaţă scade sub acest barem, producerea de petrol de şist nu mai este rentabilă.
Unii experţi consideră însă că în 5 ani preţul petrolului va ajunge la 150 $/baril, pe de o parte ca urmare a epuizării rezervelor de petrol de şist şi pe de altă parte ca urmare a scăderii investiţiilor de explorare din pricina preţului scăzut al petrolului. În această situaţie, firmele petroliere se îndreaptă spre exploatarea petrolului de şist din alte ţări. Dar cam toată lumea a aflat deja că producţia de petrol de şist este efemeră.
Totuşi, petrolul de şist de la noi s-ar putea să revină mai ieftin companiilor străine, pentru că la noi redevenţa e practic neglijabilă ,concesiunile se obţin probabil foarte ieftin şi mâna de lucru autohtonă e foarte ieftină. De asemenea, nu există controale sau condiţii de mediu, nu se cere tratarea apei uzate, nimeni nu întreabă ce substanţe chimice se folosesc sau ce procedee tehnologice.
Azi de pildă, costul barilului de petrol brut la bursă era 55,04 $.

Compania OMV Petrom anunță că a descoperit un nou zăcământ de petrol și gaze în județul Buzău. 
Posibila viitoare sondă este în perimetrul VIII Urziceni Est, la o adâncime de peste 2.500 de metri.
(Cum adâncimea corespunde cu cea la care se exploatează hidrocarburi de şist- mai numite şi hidrocarburi din roca-mamă- iar amplasamentul se găseşte lângă o zonă din care zăcământul petrolier este aproape epuizat  – “matur” – deducem că este vorba despre petrol de şist, motiv pentru care a fost necesară asocierea cu Hunt Oil- una dintre societăţile care exploatează hidrocarburile de şist din zona Eagle Ford, dar şi din alte părţi ale lumii n.n.)

Descoperirea a fost făcută în cadrul parteneriatului de explorare onshore încheiat în 2010 de OMV Petrom şi subsidiara grupului petrolier american Hunt Oil. Asocierea vizează explorarea blocurilor I Adjud şi VIII Urziceni Est, operatorul fiind Hunt Oil.

Vedeţi şi aici date despre sonda Burcioaia 700, de lângă Adjud 

https://nazone.ro/2013/11/noua-sonda-pentru-gaze-sau-petrol-de.html

Fracturarea hidraulică (fracking) este unul dintre principalele subiecte de discordie în întreaga lume, «Această tehnică face obiectul controverselor, inducând un anumit număr de riscuri şi de daune. Slaba densitate a hidrocarburilor impune un număr mare de puţuri de foraj şi o durată mică de viaţă a fiecăruia dintre acestea. Se presupune un risc de poluare a subsolurilor, deci şi a apei freatice, şi tehnica de foraj profund pare actualmente a fi prost stăpânită în privinţa consecinţelor sale geologice »
după site-ul Futura Sciences.