Părintele Justin împlinește azi 96 de ani de viață închinată lui Hristos și lângă Hristos. VIDEO de la ultima aniversare pământească. Evocarea monahului Teodot

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=nORahJo0KYg]

Ultima aniversare pământească

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=RNucVNfO0MU]

Minunea din aceste zile de la mormântul Părintelui Justin

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=WyPWuQrU2SY]

Monahul Teodot despre Părintele stareț Justin Pârvu: Demnitatea a învățat-o mai ales din Mișcarea Legionară – vârful demnității neamului românesc

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=MocGpSdc_U0]

Părintele Justin, acum este ieșit din trup și a intrat în inimile oamenilor, pentru că Împărăția Cerurilor este în inimi și ca un mare mucenic întărește Biserica, este acum în temelia Bisericii, care este formată din noi credincioșii: capul Bisericii este Hristos, trupul suntem noi, iar sufletul Bisericii este Duhul Sfânt. De aceea duhovnicii sunt  oamenii Duhului Sfânt – încheieturile Trupului, adică cei care dau drumul la Har să meargă, ei trebuind să fie smeriți și curați ca să circule prin ei la popor, Duhul Sfânt. Primul lucru pe care-l cere Duhul Sfânt ca să poată să lucreze harul Lui, este încrederea unii în alții, dragostea, sinceritatea, deschiderea, smerenia unii față de alții, ca să poată să fie autentică Biserica adevărată.
Părintele Justin cu vreo șase ani înainte ne-a spus nouă, la sărbătoarea Înălțării Domnului: Când voi trece eu la Domnul să nu vă descumpăniți, ci să stați aici ca Apostolii la Ierusalim, așteptând Pogorârea Sfântului Duh. Și s-a împlinit proorocia, sfinția sa a trecut la Domnul duminică, a Sfinților Părinți de la Sinodul I ecumenic, următoarea duminică fiind Pogorârea Sfântului Duh. Apoi, alt lucru minunat este că a fost înmormântat în dreptul icoanei cu Pogorârea Sfântului duh, dinafara bisericii, fără să se știe despre asta de către mitropolit care vroia inițial să fie îngropat lângă icoana cu Maica Domnului. Dar Părintele Justin însuși a rânduit să fie acolo îngropat.
Părintele Justin a fost chinuit, și de oameni și de demoni, și de boli. Te și miri cum a răbdat el boala aceasta atât amar de vreme, căci se zice că avea acest cancer de vreo 5 ani de zile și acum trei ani i-a spus părintelui Ștefan de la Poarta Albă că el crede că are cancer. Mie mi-a spus când a murit Părintele Arsenie Papacioc: Măi, s-a dus și Părintele Arsenie și-acum moartea se lovește de mine. Ca și cum el ar fi fost de granit, iar moartea ca o muscă. În Duminica Înălțării Sfintei Cruci din postul mare mi-a spus clar: Măi, eu de-acum mă duc. Mă duc, dar parcă îmi pare rău, aș mai sta pentru că ce fac eu cu toți copiii, bătrânii, cu voi. Era îngrijorat de soarta noastră. Însă Dumnezeu l-a încredințat că prin rugăciunile lui și prin intervențiile lui, ne va purta de grijă. Acum, noi toți, speram să mai trăiască: unii posteau, alții se rugau, dar uite că Dumnezeu așa a hotărât. Ziceam și noi:  Doamne, ori îl faci sănătos, ori ia-l, să nu se mai chinuie! A fost un chin și pentru noi, chinul sfinției sale, dar uite că și-a dus crucea asta a bolii atâția ani, a dus-o cu toată demnitatea, cum ne-a învățat el pe noi să purtăm suferința, oricare ar fi, cu demnitate. De-altfel era și tipul românului de la munte, adică a omului hotărât și demnitatea a învățat-o mai ales din Mișcarea Legionară – vârful demnității neamului românesc.

Care este cea mai de preț virtute a Părintelui?
De virtuțile Părintelui nu prea te poți apropia. Dar cea care le-a întrecut pe toate a fost jertfa, darul jertfei. Când i-am spus de părintele Crăciun de la Timișești, care avea darul vindecării de boli, Părintele ne-a spus: Astea nu sunt așa importante, importantă este durerea lui, căci a stat 3 ani la Canal. Asta este generația Părintelui Justin, oameni de jertfă, majoritatea din Mișcarea Legionară. Părintele a atras atenția întregului neam după 1989, a spus adevărul despre Mișcarea Legionară, despre acești mari mucenici și cei mai mari sfinți și mai mulți din istoria Bisericii Ortodoxe Române, care până la Revoluție au stat ca lumina sub obroc și au fost defăimați și ocultați de conducerea aceasta iudaică, care pentru păcatele creștinilor și a oamenilor i s-a dat dezlegare de la Dumnezeu să conducă toate statele, toate neamurile.

Care este moștenirea cea mai importantă pe care o lasă Părintele?
Cea mai mare moștenire a lui este, în primul rând, paternitatea duhovnicească, faptul că suntem fiii lui duhovnicești este cel mai important pentru noi, pentru obștile amândouă. Iar pentru neam, faptul că are un nou apostol, căci numai un apostol putea să cuprindă atâta amar de lume să vină zilnic și a fost dat de la Dumnezeu pentru problemele neamului, nu numai ale monahismului sau ale fiilor duhovnicești. El a avut îndrăznire la Dumnezeu pentru situația neamului.

Ce trebuie să ducem noi mai departe din ce ne-a lăsat Părintele?
Pe patul de boală, Părintele a zis ca măcar cum a fost până acum de-am reuși să ducem generația noastră. El ar fi mulțumit de asta, că mai mult știe că nu putem. Măcar generația asta să mai ducă pentru cei care urmează după noi, calea Bisericii, prin Sfintele Taine, să-i preocupe de pădurile astea, de neamul acesta, de limba asta. El a fost împotriva pretenţiilor teritoriale ale ungurilor. A avut iubire de vrăjmași personali, dar cu înțelepciune și avea putere să stea la masă cu vrăjmașii lui și cu toată seninătatea și cu mare bucurie îi slujea/servea: le dădea să mănânce, le turna în pahar, îi vorbea de bine. Dar cu vrăjmașii neamului era necruțător, de mic a fost așa și nădăjduim și acum să fie, să ne mai scape de problema asta a ungurilor, de masoneria asta, de jidani și de toată robia asta iudaică de la conducere, de această clasă politică. Îl durea mereu inima pentru halul în care a ajuns neamul nostru și țara noastră. Dar într-o discuție recentă cu Părintele legat de Constituție și regionalizare, am rămas foarte uimiți cei prezenți când a zis: Dumnezeu să ne ierte pe toți! Deci el, în iubirea lui de oameni, tot se ruga pentru ei. Dar, bineînțeles că era necăjit din cale-afară, mai mult postea și se ruga, numai el știe cum gândea. Dacă este să iei orice virtute de-a lui și poruncă de-a lui Dumnezeu, sfinția sa le-a lucrat pe toate desăvârșit.
Legat de mănăstirea noastră (mănăstirea Petru Vodă), noi trebuie să mergem pe linia fixată de el, a slujbelor, a dreptei credințe, a mărturisirii, a luării aminte de problemele care sunt în neam și lume și noi trebuie să fim un cuvânt, un strigăt (cam în pustie) contra duhului lumii.
Eu personal nu l-am înțeles de ce nu venea la deal, la mănăstirea de călugări, dar acum mi-am dat seama cât de greu îi era să mai stea în chilia aia, cu umezeala și frigul de acolo. Dar a făcut și jertfa asta și a stat aici cinci zile… A știut să sufere și să iubească, să ierte, să riște, pentru că eu i-am zis că riscă mult primind atâția bolnavi, chiar și bolnavi psihici, în mănăstire. Dar și i-a asumat și pe ei, zicând că oricare am putea fi în locul lor și că sunt suflete care trebuie salvate. Și a imprimat această dragoste și unora dintre noi, dar cât am putut fiecare să ducem. Deci caracteristica lui numărul 1 a fost dragostea, căci a și zis:  Eu am fost făcut să iubesc. Dar o dragoste dumnezeiască, fiind creat special de la Dumnezeu cu darul dragostei, pe care și-a desăvârșit-o. Din ce în ce a ajuns la Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește prin Mine.
Toate meleagurile astea sunt pline de duhul lui, pădurile, apele, iarba, drumurile. Am simțit că s-au sfințit toate locurile astea prin harul lui, nu mai e ca înainte. Și este degrab ajutător și face minunile cele mai neînchipuite spre ajutorarea noastră.

Cum să primească oamenii această despărțire de Părintele?
Trebuie să se roage lui ca unui sfânt. Să aibă certitudinea că este sfânt și să vorbească cu el ca și cum l-ar vedea; și în gând. Ai un necaz, nu știi ce să faci, zi așa: Sfinte Părinte Justin uite ce problemă am… Și te ajută negreșit! Mai mult decât era în viață. Acum a scăpat de mărginirea trupului, acum este în rândul duhurilor pururi slujitoare Sfintei Treimi. Și nu ne va lăsa. S-a împlinit cuvântul lui pe care ni l-a zis în sâmbăta mare Va fi o operație grea, cu complicații, dar până la urmă cu ajutorul harului lui Dumnezeu vom izbândi! Și anume a izbândit prin trecerea la Viața cea veșnică. Asta a fost izbânda. Eu nu l-am înțeles atunci, am crezut că se va face sănătos. Dar este cea mai mare izbândă, mai mare decât dacă s-ar fi făcut sănătos.
Mormântul său este ca și sfântul mormânt de la Ierusalim pentru neamul românesc de-acum. Cel mai mare sfânt de după 1989, el este. De ce? Pentru că Mântuitorul a zis: Mai mari decât am făcut eu, veți face Sfinților. Deci, care crede în Hristos, i s-a dat putere să facă minuni mai mari decât a făcut El. Iar astea se împlinesc cu Sfântul Părinte Justin.

Cuvinte de duh alese de la Părintele Justin Pârvu

Daca nu treci prin suferinta nu stii sa te rogi.

*

Daca nu suferi nu stii sa iubesti, iar daca nu stii sa iubesti, nu vine harul lui Dumnezeu.

*

Semne si minuni sunt pentru oamenii slabi, care n-au convingeri. Dar omul care intr-adevar este convins n-are nevoie de semne si minuni.

*

Adevarata fericire este sa fii descatusat de povara intunericului si a pacatului.

*

Cum se formeaza copilul de la sanul mamei, in post si rugaciune, asa va fi toata viata lui, in curatie sufleteasca si trupeasca.

*

Cu cat vom avea mai multi sfinti, cu atat si tara va fi aparata cu mai mult zel fata de navalirile si greutatile istorice.

*

Prin sistemul de supraveghere se induce in sufletele oamenilor ura netarmurita impotriva binelui si a dragostei.

*

Neamul este tot cel ce are aceasi credinta si aceleasi idealuri. A fi roman inseamna a muri pentru Romania. Cuvantul roman, dupa mine, egal sfant.

*

Forta satanica o biruie numai cei obisnuiti sa se jertfeasca, sa se daruiasca. Daruirea este solutia sa poti rezista. Nu poti sa pui o temelie unei natiuni fara daruire, fara sacrificiu.

*

Spre deosebire de alte vremuri, va ingadui Dumnezeu vrajmasului sa se atinga si de suflet; va fi mai mult o prigoana psihologica. Crestinul n-are de ce sa se teama, daca are pe Mantuitorul Hristos langa el, Stapan si Imparat. Mergeti cu El inainte  si nu va temeti de ce va vor spune voua, nu va temeti deloc!

*

Nu avem nevoie de libertatea democratica, ci de libertatea deplina a constiintei. Sa fii liber este sa fii despatimit.

*

Geniul Ortodoxiei sta in capacitatea de a fi in acelasi timp soborniceasca si nationala, putand sa-i cuprinda pe toti ortodocsii intr-o unitate superioara, in Hristos Iisus si in Biserica Traditiei, fara a stirbi identitatea nationala, ci transfigurandu-le insusirile si zestrea. Acest model este unic in istorie si apartine numai Ortodoxiei.

*

Ce interes are monahul fata de lumea care se zbate acum intre mantuire si pierzare? Pai, degeaba te rogi tu daca nu vezi fratele care cade in prapastie, zadarnic inalti ochii la cer daca nu stii sa ti-i cobori la cel care boleste langa tine. Si ce biruinta este mai mare in fata lui Hristos decat aceea ca ai salvat un suflet de la pieire?

*

Pana acum se recomanda povatuirea dupa Sfanta Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti, insa vin vremuri cand vor lipsi si acestea. Pana atunci sa le invatati pe de rost.

*

Fa-ti pravila, acum, zi de zi, caci vor veni zile in care vei vrea sa o faci si nu se va mai putea, vremi de suferinta, de prigoana.

*

Poate toata saracia si mizeria in care traim astazi este pentru ca trecem cu indiferenta pe langa trupurile martirilor romani.

*

Nu trebuie sa ne pregatim pentru un sfarsit asa cum il vorbeste lumea aceasta; pentru noi sfarsitul este moartea sufleteasca. Daca a murit Dumnezeu Hristos in noi, a murit sufletul nostru.

*

Am mers la drum cu oameni care au crezut, dar si cu oameni care nu au crezut, oameni care s-au devotat, dar si oameni care s-au lepadat, ca si ucenicii Mantuitorului. Trebuie sa ne rugam sa nu ne paraseasca puterile sufletesti, ca atunci dovedesti cum esti: ucenic, urmas apostolic sau iuda.

*

Un rugator face cat sapte guverne, numai sa se roage.

*

Cum nu inceteaza pe pamant cultura graului pentru hrana omului, asa nu inceteaza nici curgerea sangelui pentru mentinerea vesniciei ceresti.

*

Veniti inapoi acasa, in tara aceasta, in Biserica noastra, ca lucrand mantuirea aici, sa auzim cu totii la Judecata neamurilor: “Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, peste putine ati fost credinciosi, peste multe va voi pune”.

*

Tinerii fug din tara de saracie, dar unde se duc fac niste corvezi mult mai ordinare decat daca ar munci la ei in tara. Tineretul nostru trebuie sa invete sa se roage si sa fie demni.

*

Adevarata libertate este sa ne asumam menirea pentru care ne-am nascut.

*

Sa nu treaca ziua fara sa ducem Crucea.

*

Nadejdea asupra Dumnezeului nostru, si Dragostea fata de toti, chiar si fata de cei ce ne prigonesc. Fara aceste doua arme nu putem rezista, dragii mei.

*

Desavarsirea noastra, arma noastra, nadejdea noastra este aceasta: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine, pacatosul!

*

Port in trupul si in sufletul meu urmele ranilor unei dictaturi comuniste care s-a aratat ca o fiara spurcata ce nu suferea nici cuvantul Dumnezeu sa auda. Daca atunci lupta impotriva Dumnezeului nostru si a libertatii noastre era pe fata, acum vin cu viclesug, cu crucea si icoana in mana si cu diavolul in suflet, pentru ca sunt vanduti puterilor straine, banilor si dorintei de stapanire.

*

Obisnuirea cu cipul si implementarea in corpul uman, in cele din urma, va duce la transformarea oamenilor in roboti si sclavi care nu vor mai putea fi stapani pe gandurile si vointa lor.

*

Preotii si monahii sunt primii care trebuie sa dea dovada de jertfa, poporul trebuie sa simta grija si dragostea noastra, sa simta ca suntem alaturi si il sustinem cu pretul vietii noastre, dupa cum ne invata Mantuitorul nostru Iisus Hristos: “Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai”.

*

Nu avem dreptul sa cedam, vrajmasii nu au respect pentru nici un lucru sfant. Sa ne unim in dragoste si armonie, ca sa putem iesi de sub jugul erei electronice.

*

Fiii neamului nostru la raul Babilonului sed si plang, si mor cu sufletul acolo. Ca se inchina dolarului si-L parasesc pe Hristos. Saracia nu e a pamantului nostru, ca e tot asa de bogat, ci a sufletului nostru parasit.

*

Optzeci de ani am tot vazut rodul conferintelor ecumeniste: aceleasi toasturi, laude, preamariri, goliri, iar noi ramanem in aceleasi mizerii, acelasi ateism, acelasi comunism, aceeasi distrugere de neam crestin.

*

Poporul nostru de-a lungul istoriei a stiut sa convietuiasca pasnic cu toate religiile lumii, insa nu a acceptat niciodata stirbirea propriei credinte.

*

Daca Biserica n-are voie sa faca politica, iar noi toti suntem Biserica, atunci cine face politica?

*

Sa avem in toate manifestarile noastre dragoste si bunatate, ca asa sunt adevaratii crestini.

*

Sa fim mereu o imagine a dragostei, intr-o trezire permanenta, aici si in vesincie. A te intelege din priviri inseamna a fi intr-o comuniune exersata si implinita.

*

Omul trebuie sa lupte mai intai cu sine insusi, apoi cu necredinta din jurul lui, si abia apoi cu altceva.

*

Orice fenomen de declin moral atrage dupa sine o calamitate.

*

Starea de dubiu si netrebnicia vin din lipsa indrumarii sau din lipsa ascultarii.

*

Daca eu as fi facut de capul meu in viata mea, unde as fi iesit? Eu de la varsta de 7 ani am avut povatuitor, chiar si in puscarie. Omul fara sfat nu primeste harul lui Dumnezeu si nu se mantuieste.

*

Indiferenta inseamna moarte suflteasca.

*

Cand au vazut ca nu pot distruge puterea unui preot si nevoia omului pentru preot, acum materialistii se muncesc sa inlocuiasca duhovnicii cu psihologii atei.

*

Noii prigonitori stiu ca dintotdeauna crestinismul n-a fost interesat de dimensiunea finaciara si ca a avut mai mult nevoie de un climat moral sanatos, de o viata libera, de liniste, ca sa se dezvolte, de aceea ei nu mai creeaza confruntari directe, ca sa creeze martiri, ca altadata, ci folosesc metoda inselarii pentru a putea prinde sufletul crestinului.

*

Atunci cand poftele si placerile au luat locul respectului si rostului interior, credintei si fortei familiei, imperiile s-au destramat.

*

Traiti in duh de rugaciune si de jertfa, aceasta este ortodoxia romaneasca.

*

Crestinismul nu se propovaduieste cu suprafata, cu sabia, ci cu oamenii sfinti, de inalta traire.

*

Ca sa traiesti in Hristos trebuie sa fii nebun pentru lumea aceasta, adica sa-ti pastrezi demnitatea si sa nu fii deloc la moda.

*

Acesta e pericolul, ca femeile nu mai nasc, batranii mor, tinerii pleaca si tara noastra ramane pustie, ca bogatiile noastre sa si le imparta strainii.

*

Ce inseamna sa-ti puna semnul pe frunte? Inseamna sa gandesti antihristic. Ce inseamna sa ti-l puna pe mana? Inseamna sa-ti ia puterea. Iar aceasta deja se intampla.

*

Dragostea e cea care da prospetime marturisirii.

*

Acum, la sfaristi, diavolul vrea sa dezmosteneasca pe om nu doar de rai, ci chiar de suflet. Nu a putut sa-L scoata pe Dumnezeu din suflet, si acum incearca sa scoata insasi sufletul.

*

Tehnica si supratehnica ascut nu duhul, nu mintea cu informatiile, ci puterea poftei, caci slabesc sufletul cu ispitele.

*

Omul care priveste lucrurile cu indiferenta si raceala repede se prabuseste.

*

Numai in ascultare se naste orice virtute.

*

Toata lupta se da intre Adevar si minciuna. Nu exista posibilitatea de mijloc in fata adevarului.

*

Iubirea si discernamantul te invata cand, cum si cat. Pentru performante maxime: exigenta si iubire.

*

Oboseala, boala si moartea sunt etapele pacatului.

*

Virtutea da indrazneala, pacatul da rusine.

*

Cea ce-ti lasa in suflet liniste, echilibru, e de la Dumnezeu, iar ceea ce-ti lasa tulburare nu e de la Dumnezeu.

*

Acum si mirenii trebuie sa aprofundeze rugaciunea din inima, pentru ca va fi singura noastra izbavire – rugaciuna din inima. Pentru ca in inima este radacina tuturor patimilor, si acolo trebuie sa lucram.

*

Daca nu vom avea rugaciune cu strapungerea inimii nu vom rezista la atacul psihologic cu metode nevazute de reeducare a mintii.

*

Vor veni vremuri in care numai cei ce vor simti Harul lui Dumnezeu vor putea distinge binele de rau, caci cu mintea omeneasca va fi cu neputinta. Vor fi mari inselari si numai Harul lu Dumnezeu ne va putea izbavi de ele. Asadar rugati-va, rugati-va!

*

Muzica Bisericii este rezonata dintre suflete in Duh si Adevar. Cerul, pamantul, totul va trece, insa Muzica Bisericii va ramane vesnic.

*

Rautatea si invidia se nasc cand nu intelegem rostul pe care il avem pe lume.

*

Nu poti sa speli creierul in asa masura incat sa nu-ti mai fie dor.

*

Asta-i Siberia noastra, ca nu traim nimic pentru celalalt.

*

Vrei frica de Dumnezeu? Itri trebuie o minte cu totul sloboda de griji si o inima de copil, fara de rautate. Minte de batran si inima de copil.

*

Marturisirea trebuie facuta cu intelepciune. Trebuie sa stii cand sa vorbesti si cand sa taci. Cei mai pagubosi oameni in viata sunt guralivii, pentru ca ei spun si ce trebuie si ce nu trebuie spus, cu aceeasi seninatate.

*

Ni s-a poruncit sa ne iubim vrajmasii. Asa si trebuie sa facem, dar sa ne iubim vrajmasii nostri, nu pe ai Bisericii!

*

De Valeriu Gafencu, Virgil Maxim si toti ceilalti, mi-e atat de dor si atat de tare ma bucur la gandul ca ne vom vedea, mai mult decat intalnirea cu parintii mei! Ei au dat viata temnitelor, au facut din puscarii manastiri si au dat viata sufletelor celor trimisi acolo sa moara.

*

Fiecare cuvant al sfintilor inchisorilor avea putere cat stihurile din Evangheliii ori din Psalmi. Ei au adus lumina si viata nu doar temnitelor, ci Romaniei intregi. Si, daca e ceva bun in Romania de azi, jertfei lor se datoreaza.

*

Niciodata nu vor lipsi de pe pamant oamenii lui Dumnezeu; El va avea intotdeauna oamenii Sai!

*

Raspandirea mintii si impietrirea inimii sunt consecinte ale comunismului.

*

Pentru a scapa de raspandire e nevoie de trei lucruri: timp de priveghere, timp de meditatie si timp de post.

*

Mare hoinareala e azi! Nici de cei ce stau in manastire nu poti spune ca nu hoinaresc, daca nu se afla in lucrare duhovncieasca.

*

Dumnezeu a lucrat pentru personalizare, satana lucreaza pentru uniformizare.

*

Fiecare om raspunde de aproapele sau, toti ne facem vinovati cand cineva din preajma noastra cade fara ca noi sa fi epuizat toate caile de a-l salva.

*

Daca nu depasesti necazurile si ispitele cu rugaciune, cu intelegere, cu credinta, degeaba ai trait o viata crestineasca frumoasa in perioadele de pace.

*

Grija de cei morti este linistea familiei pentru cei vii.

*

Diavolul ia mai repede de partea sa pe omul ignorant, decat pe cel care stie sa puna intrebari, care stie pilda lui Hristos, care stie o rugaciune, care poate sa spuna o vorba inteleapta din Pateric.

*

Formalismul omoara o idee buna, necesara.

*

Nu-i bogatia pacat, daca e facuta prin mijloace cinstite si din ea se infrupta multa lume, cum nu-i saracia o virtute daca omul nu si-a ales drumul renuntarii la cele lumesti, alegand sa slujeasca lui Hristos.

*

Tot plang unii: ce va fi cand voi muri eu. Dar ce, mai, ma duc sa dorm?!

*

Chiar daca nu sunt aici, aici sunt cu inima. Indiferent unde am sa fiu, inima mea este cu voi.

*

Va multumesc pentru dragostea voastra, toti cei ce cu inima curata sunteti ai mei, Dumnezeu sa va binecuvinteze pe toti!

Extrase din cartea Parintele Justin, Cugetari duhovnicesti, Ed. Scara