† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
Citiți și: Părintele Justin Pârvu despre Ecumenism și slujirea impreuna cu ereticii
Motto: Prea Fericite,
Care din aceste două lucruri s-a întâmplat:
Papa a venit la Ortodoxie sau Prea Fericirea Voastră [a trecut] la papism?
Dacă s-a întâmplat primul, vestiţi-l ca să-l prăznuim
cu bucurie mare cu toţii şi să dănţuim împreună.
Dacă s-a întâmplat al doilea, spuneţi-ne-o cu sinceritate şi direct ca să ne
încredinţăm că împreună cu Roma cea veche a căzut şi cea nouă sub erezie!1
De câţiva ani încoace, în perioada 18-25 ianuarie, sufletele cele bine credincioase ale Bisericii Ortodoxe Române sunt supuse la o grea încercare duhovnicească, prin ademenirea către aşa-numitele manifestări de apropiere, urmate de rugăciuni pentru unitatea în credinţă, o perfidă chemare la trădarea Ortodoxiei şi a lui Hristos, ce se face auzită mereu la fiecare sfârşit de ianuarie.
Timp de şapte zile se desfăşoară pe tot cuprinsul ţării o mişcare ce se doreşte a fi harismatică prin ţelul pe care şi-l impune: unirea Bisericii Ortodoxe cu fraţii catolici, protestanţi şi păgâni. În toată această perioadă se fac solemne procesiuni de stradă la care se îmbulzesc cei amăgiţi de unitate, se fac alternativ slujbe cu ectenii şi rugăciuni în bisericile ortodoxe, apoi în lăcaşurile catolice şi protestante, încheiate cu predici ţinute ori de eretici între ortodocşi, ori de preoţii ortodocşi între eretici.
De cât de iubite de Hristos sunt asemenea atitudini vom arăta prin înseşi cuvintele Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, singurii neînşelaţi şi cu adevărat mărturisitori ai adevăratei credinţe.
Aceştia, Sfinţii Părinţi adică, ne învaţă că Hristos a întemeiat o singură Biserică, al cărui Cap este, şi nu biserici şi au statuat această învăţătură, primită sub insuflarea Duhului Sfânt în Crez: „Cred întru Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică”. Sfântul Fotie al Constantinopolului întăreşte această învăţătură cu cuvintele: „Este doar o singură Biserică a Lui Hristos – cea Ortodoxă, Apostolească şi Sobornicească, nu mai multe, nici măcar două”. Atunci cum se împacă mărturisirea de credinţă din Crez cu rugăciunile în comun alături de schismatici şi eretici şi cum pot fi considerate locaşurile de închinăciune ale acestora biserici?
Tot Sfinţii Părinţi ne lămuresc, însă, şi în această privinţă, ca şi în ceea ce priveşte atitudinea pe care trebuie să o aibă creştinii ortodocşi faţă de astfel de manifestări apostate.
După ce aflăm de la sfântul Prooroc David că locul creştinului este în „… Casa Dumnezeului meu mai vârtos decât a locui în locaşurile păcătoşilor” (Ps. 83, 11), „… ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez Biserica cea Sfântă a lui [atenţie: Biserica şi nu bisericile – n. red.] (Ps. 26, 7) şi suntem avertizaţi că „s-au amestecat neamurile şi au învăţat lucrurile lor” (Ps. 105, 34) să vedem ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur despre rătăcirile la alte religii şi dumnezei: „Ascultaţi toţi cei ce mâncaţi împreună cu ereticii, lepădare dureroasă: vrăjmaşi ai lui Dumnezeu sunteţi. Căci nici cel ce este prieten cu vrăjmaşii împăratului nu poate să fie prieten al împăratului, ci nici de viaţă nu se învredniceşte, ci piere împreună cu vrăjmaşii şi mai rele rabdă”. Mai mult decât atât, Sfântul Apostol Pavel dorind să-i ferească pe credincioşi de comuniunea cu alte culte şi confesiuni ne îndeamnă: „Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea, sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul, şi ce învoire este între Hristos şi Veliar, sau ce parte are un credincios cu un necredincios?” (II Cor. 6, 1-,15); „Ei mărturisesc că-l cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc” (Tit 1, 16); „De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de el însuşi osândit!” (Tit 3, 10); „Nu vă lăsaţi înşelaţi! Însoţirile rele strică obiceiurile bune!” (I Cor. 15, 33).
Şi Arhimandritul Epifanie Theodoropulos condamnă rugăciunile în comun considerând că: „Din punct de vedere ortodox credem că o astfel de sărbătoare este de lepădat şi inadmisibilă. Mai întâi nu provine din sânurile şi din iniţiativa Bisericii noastre Ortodoxe. Din punct de vedere dogmatic are provenienţă străină. În al doilea rând, duce la rugăciunea ortodocşilor împreună cu ereticii, lucru interzis cu desăvârşire şi clar de sfintele canoane” (Arhim. Epifanie Theodoropulos, Cele două extreme, ecumenismul şi stilismul, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2006, pag. 52).
Şi pentru că veni vorba de Sfintele Canoane să ne amintim, pe scurt, ce spun acestea: Canonul 64 al Sfinţilor Apostoli hotărăşte: „Dacă vreun cleric sau laic intră în sinagoga iudeilor sau a ereticilor să se roage, să fie caterisit şi să se afurisească!”; apoi Canonul 10 al aceloraşi Sf. Apostoli spune, privitor la aceste rugăciuni în comun: „Dacă cineva se roagă chiar şi în casă cu cel afurisit (scos din comuniune), acela să se afurisească” (Pidalionul de la Mănăstirea Neamţu, 1844). Referiri la oprirea de la rugăciunile în comun cu schismaticii şi ereticii fac şi Sfintele Canoane Apostolice 11, 45, 47, 65, Canoanele de la Soborul din Laodiceea 6, 9, 32-34, precum şi canonul 9 al Sfântului Ierarh Timotei al Alexandiei.
În ciuda acestor mărturii şi a altora nenumărate pe care Sfinţii Părinţi ni le-au lăsat ca să ne putem apăra împotriva „lupilor răpitori” aceste manifestări pseudocreştine înfloresc şi se dezvoltă an de an. Iar roadele otrăvite încep a se vedea. În unele locuri, în Ardeal mai cu seamă, nu se mai rostesc la Sfintele Liturghii ecteniile catehumenilor: „Cei credincioşi, pentru cei chemaţi să ne rugăm” şi, mai ales „Câţi sunteţi chemaţi ieşiţi, cei chemaţi ieşiţi, ca nimeni din cei chemaţi să nu rămână2”.
Mai grav, acest duh de înşelare a dus la schimbarea Ecteniei darurilor, din cadrul Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii, unde în loc de termenul consacrat „Unirea credinţei…” auzim tot mai des şi în tot mai multe biserici „Unitatea credinţei…3”.
Însă, această împreună rătăcire în Babilonul antihristic, se poate regăsi în îndemnul PF Teoctist făcut, printr-un comunicat de presă al Patriarhiei4 în ianuarie 2007, în care se spunea: „Din punct de vedere religios România se prezintă ca o Europă în miniatură”, şi ne îndemna să „…dăm măsura credinţei noastre ca cetăţeni ai Uniunii Europene”. Iar Dumnezeu a înţeles demult acest lucru şi ne trimite pedepse pe măsură, an după an, în dorinţa Lui de a ne înţelepţi, după cum şi Proorocul Ieremia avertizează: „Iată, vine furtuna Domnului cu iuţime, vine furtună mare şi va cădea peste capetele necredincioşilor” (Ieremia 23, 19).
de Silviu Aroneț
Bibliografie
– Arhim. Epifanie Theodoropulos, Cele două extreme, ecumenismul şi stilismul, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2006;
– Pr. Ilarion V. Felea, Tâlcuirea Sfintei Liturghii, Ed. Fundaţia Justin Pârvu, Petru Vodă, 2012;
– Colecţia Revistei Gând şi Slovă Ortodoxe;
https://www.apologeticum.ro/2014/10/unirea-credintei-in-duhul-lui-hristos-versus-unitatea-credintei-in-duhul-antihristic-al-ecumenismului/
1 (Arhim. Epifanie Theodoropulos, Cele două extreme, ecumenismul şi stilismul, Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2006, pag. 19).
2 „Necredincioşii şi nebotezaţii nu pot lua parte la Sf. Liturghie, fără să o profaneze, fără să o necinstească prin credinţa şi neştiinţa lor. Cum ar şi putea lua parte cu credincioşii la sf. slujbă, cei ce nu cunosc nimic din Sf. Jertfă, din Sf. Cină, din Sf. Taine!…” (Pr. Ilarion V. Felea, Tâlcuirea Sfintei Liturghii, Ed. Fundaţia Justin Pârvu, Petru Vodă, 2012, pp. 122-123)
3 Vezi https://www.apologeticum.ro/2014/10/unirea-credintei-in-duhul-lui-hristos-versus-unitatea-credintei-in-duhul-antihristic-al-ecumenismului/
4 Vezi Comunicatul de presă al Patriarhiei, nr. 20/15 ianuarie 2007.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Lucrarea ecumenica nu este de acum 7 ani sau de o saptamana. Se lucreaza vartos de mult timp pentru a slabi credinta ortodoxa. O credinta slaba slabeste sufletele oamenilor si un suflet slab este usor de stapanit de catre patimi si alte rele....Omul din cauza pacatelor si a necredintei este dus de valuri si se spumega de maluri. O credinta autentic ortodoxa este greu de urmat si calea de a merge intr-o credinta dreapta este din ce in ce mai grea din cauza sufletelor tot mai bolnave de patimi si de lucrarea celui rau care este tot mai apriga din cauza slabirii de credinta in sufletul omului. Omule drag ce ai facut zilele trecute ce ai facut azi cum ti ai dus viata .. sunt intrebari la care nimeni nu prea mai vrea sa raspunda. Nu avem raspunsuri din cauza lipsei de viata crestineasca ortodoxa. Ne intoarcem cu spatele la Dumnezeu petrecandu-ne viata fara Dumnezeu. Daca nu putem sa vedem zilinc pe Dumnezeu in viata noastra cum putem sa traim o viata crestina, o viata cu Dumnezeu. Dar Dumnezeu stie si Satana stie si Omul stie viata este trecatoare o vom da de bunavoie sau va fi luata de cel pe care noi ca oameni am iubit si am dorit. Asa ... sa avem grija ce ne dorim si ce iubim. Ecumenismul nu salveaza omenirea este o minciuna. Adevarul este unul singur nu exzista adevaruri decat in mintea unora care nu-L cunosc pe Dumnezeu nu cunosc Sfanta Treime, au intors demult spatele catre Dumnezeu. De ce a cazut Babilonul? din cauza ca nu aveau un Dumnezeu autentic nu aveau Un Adevar . Ecumenismul intr-o clipita va cadea pentru ca nu au un Adevar . Totul este pe minciuna pe ascuns nimic la vedere doar lucrari ascunse subtile ce se fac de mult timp pentru slabirea credintei ortodoxe.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Biserica se bazeaza pe Hristos si invatatura Sfintiilor Parintii... ne arata modul de viata crestin autentic lupta cu patima cu pacatul cu minciuna.... Ecumenismul se bazeaza pe integrare pe gloata pe robie pe sclavi pe smecherie. Daca ai o patima sa o integrezi , prin integrarea tuturor religiilor. Integrare ..un concept de incarnare , in sensul daca nu ti-a mers prima data o sa ti merga a doua oara daca nici a doua oara a treia oara te reincarnezi sub o alta forma. Cand auzim cuvantul integrare e un fel de..; Big Bang-ul ;........
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Sa ne amintim de cuvintele Sfantului Antonie , pe care astazi il praznuim. Citez din Viata sfantului:
,,Sfantul Antonie a trecut la cele vesnice in anul 356 d. Hr. in desertul de pe malul drept al Nilului. Informatiile pe care le avem despre Sfantul Antonie sunt relatarile Sfantului Atanasie, ucenicul sau. Iata ce spune Antonie despre trecerea sa la Domnul: "Eu, o! fiilor, precum este scris, ma duc pe calea parintilor, caci ma vad singur chemat de Domnul; iar voi treziti-va, ca pustnicia voastra cea veche sa nu o pierdeti, ci ca si cum ati face inceput de pustnicie, asa sarguiti-va sa paziti osardia voastra intreaga. Ca stiti pe diavolii cei ce va bantuiesc, stiti cum sunt de salbatici, dar neputinciosi cu puterea; deci, nu va temeti de dansii, ci mai vartos sa credeti in Hristos de-a pururea. Apoi, ca si cum fiecare ati muri, asa sa vietuiti, luand-aminte si pomenind sfatuirile pe care le-ati auzit de la mine. Nici o impartasire sa nu aveti cu schismaticii, nici cu ereticii arieni, ca stiti ca si eu ma abateam si ma feream de acestia pentru eresul lor cel de Hristos urator si rau credincios; ci sarguiti-va mai cu seama de-a pururea a va impreuna mai intai cu Domnul, apoi cu sfintii; ca astfel dupa moarte, intru vesnicele locasuri, ca pe niste prieteni cunoscuti sa va primeasca si sfintii pe voi. Acestea ganditi-le, acestea cugetati-le si de aveti vreo purtare de grija pentru mine, ma veti avea ca pe un parinte al vostru; dar sa nu lasati pe nimeni sa ia trupul meu si sa-l duca in Egipt, ca nu cumva sa-l puna in casele lor, dupa cum au obicei, caci pentru aceasta am venit aici in munte."
Traiasca Legiunea si Capitanul!
aceștia păcălesc pe mulți care mai slabi în credință ajung să creadă că și catolicismul e tot o biserică și tot adevărată este, protestantismul cu toate reformele la fel e de adevărat și chiar ajung să zică și de islam că e la fel de adevărat sub concluzia sau pretextul că e un singur Dumnezeu...
nu sunt adevărate și ei sunt înșelați. Sunt erezii toate aceste religii adunate acolo, iar credința ortodoxă nu este cu ei. Aceia nu sunt ortodocși!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Rugaciune catre Sfantul Lavrentie de Cernigov
O, preacinstite si preafericite, Parintele nostru Lavrentie, mare si preaminunat facator de minuni, invatator si ocrotitor al credintei ortodoxe, mustratorul ereticilor, aparatorul Bisericii, din tineretile tale ai iubit sa mergi pe drumul crucii, nevoindu-te in rugaciuni si osteneli, in posturi, privegheri si in tacere, chip al credintei fiind pentru calugari, jertfa vie, sfanta si placuta aducandu-te lui Dumnezeu. Cand insa, dupa sfarsitul tau, manastirea Sfintei Treimi, din rautatea ateilor, a fost ruinata, pangarita si pustiita, avand mare indrazneala la imparatul ceresc, prin mijlocirea Maicii Domnului si a ta a fost innoita, iar moastele tale sfinte si cinstite au fost asezate aici. Iar noi, credinciosii, care venim la racla sfintelor, si cinstitelor tale moaste, te rugam pe tine, pastorul si mijlocitorul nostru cel bun, nu inceta sa te rogi la Domnul si Dumnezeul nostru, sa stinga toate eresurile si schismele care vin din uneltirile vrajmasului mantuirii noastre, intarindu-ne intru evlavie si curatie, iar cu roua harului Sau sa omoare vapaia patimilor noastre si sa ne incinga cu putere de sus impotriva lui Antihrist si a hoardelor lui, impotriva vrajmasilor nostri vazuti si nevazuti; pe demoni izgonindu-i, izbavindu-ne de toate bolile sufletesti si trupesti si pazindu-ne de toate relele, sa ne daruiasca tot binele si sa ne ocroteasca cu pace si bunastare, ca noi toti petrecand in pace, in liniste si fara sminteala sa preaslavim Preasfanta Treime, pe Unul Dumnezeu, Tatal si Fiul si Sfantul Duh si milostiva ta mijlocire pentru noi in veci. Amin.