† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
Înalt Preasfinţia Voastră,
Înalt Preasfinţite Mitropolit Teofan,
Îndurerat şi prigonit popor ortodox român,
Noi, românii ortodocşi din Ucraina, avem sufletele pline de durere pentru voi toţi: preoţi, monahi, monahii şi credincioşi din România, care mărturisiţi Dreapta Credinţă, fiind fii adevăraţi ai Bisericii noastre ortodoxe, păstrând cu sfinţenie tot ce aţi primit de la Sfinţii Părinţi prin cele şapte Sinoade Ecumenice: dogme, canoane, Tradiţie, şi iubindu-vă mult Biserica-mamă. Voi, cei ce vreţi să rămâneţi statornici în credinţa strămoşească, sunteți astăzi tratați cu atâta răutate şi prigoniri, sunteţi alungaţi şi scoşi în drum, din mănăstiri şi biserici!
Acestea le pătimiți pentru că nu recunoaşteţi ereziile blestemate, nu sunteţi de acord cu sinodul tâlhăresc şi eretic din Creta. Aţi ajuns astăzi să fiţi loviţi chiar de arhiereii și preoţii voştri, mai rău decât în vremurile comuniste.
Preasfințiți arhierei, nu V-aţi săturat să vărsaţi sângele creştinilor noştri, sau vreţi să-i asemănaţi mai mult cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos?
Se ştie destul de bine că Voi, toţi cei ce aţi semnat documentele eretice din Creta şi toate nebuniile cu care V-aţi dus la acest sinod (de care ne e ruşine să pomenim), aţi mers împotriva Adevărului Domnului nostru Iisus Hristos; dar dacă sunteţi sinceri, descoperiţi-le Voi înşivă creştinilor aceasta!
Acceptând acest sinod tâlhăresc, aţi renunţat la tot ce am avut mai sfânt până acum, aţi batjocorit învăţăturile Sfintei Biserici, Una, Sobornicească şi Apostolească, singura mântuitoare, pe care ne-a lăsat-o Mântuitorul Hristos, şi vă închinaţi „bisericilor” eretice.
De multe ori m-am întrebat: De ce oare e pedepsit în continuare poporul nostru român, care a trecut prin atâtea suferinţe, răbdând prigoane şi ani grei de închisoare? Căci sângele mărturisitorilor nu s-a uscat nici până acum de pe pereţii închisorilor.
Dar astăzi înţeleg că nu e pedeapsă, ci e o mare binecuvântare ca cei care doresc să-L urmeze curat pe Mântuitorul Hristos să fie prigoniţi, loviţi şi urâţi chiar de păstorii lor, care au lăsat calea spre Hristos şi au luat drumul blestemat al ereziei ecumeniste.
Iubite suflete îndurerat, ce doreşti să păşeşti pe urmele Domnului nostru Iisus Hristos, vreau să-ţi spun că a venit vremea de a mărturisi Adevărul!
Să nu vă înspăimânte nimic! Loc pentru Sfânta Liturghie veţi găsi sub cer, prin case, păduri, peşteri sau catacombe, dar să rămâneţi mărturisitori, statornici şi neclintiţi în dreapta Credinţă Ortodoxă!
Iar Voi, „ierarhilor”, cei care aţi început să loviţi fără îndurare în copiii lui Dumnezeu şi ai Maicii Preasfinte, de ce Vă bateţi joc şi prigoniţi preoţii, monahii şi monahiile, şi-i scoateţi în drum? Chiar nu Vă este milă, V-aţi pierdut chiar şi bunul-simţ omenesc?
Înalt Preasfinţia Voastră, cu ce scop aţi venit să slujiţi în Ucraina? (n.n. în jurul datei de 25 nov. mitr. Teofan întors de prin mitropolia ecumenistului notoriu Serafim Joantă, a cutezat să meargă la Bănceni și să slujească cu PS Longhin Jar, ca să sucească mințile celor care vedeau în PS Longhin un luptător împotriva “sinodului” din Creta. La fel cu a reușit să-l compromită pe IPS Ierotheos Vlachos. Însă, la Bănceni nu i-a mers, nefiindu-i permis să slujească, fiind considerat un trădător al Ortodoxiei. Pe cei de la Lavra Pecerska a reușit să-i infesteze).
Ca să arătaţi lumii dreptatea Voastră şi să spurcaţi şi aici turma lui Hristos cu învăţăturile Voastre eretice? Poate aţi uitat cuvintele Prea Fericitului Mitropolit Onufrie, când V-a spus la Mănăstirea din Cernăuţi: „să păstraţi Credinţa Ortodoxă curată”? Dar Înalt Prea Sfinţia Voastră nu-i lăsaţi nici pe alţii să-L urmeze pe Hristos şi să se mântuiască.
Opriţi-Vă din drumul nebun al ecumenismului! Renunţaţi la sinodul eretic din Creta!
Aduceţi pocăinţă lui Dumnezeu!
Îmbrăţişaţi poporul român mult încercat, căruia nu i-a fost uşor să treacă prin tot ce-a trecut de-a lungul istoriei!
Iubitul meu popor ortodox, fraţi şi surori întru Domnul, toţi cei ce păstraţi curăţia Ortodoxiei, ştiu că Dumnezeu n-o să vă lase niciodată!
Eu, păcătosul şi nevrednicul, vreau să vă rămân alături în această vreme de grea încercare, vreau să sufăr cu voi, să rabd, să plâng cu voi, să ne rugăm unii pentru alţii. Deoarece, chiar dacă am fost înstrăinaţi, am suferit mult unii fără alţii, ne-a fost tare greu, dar ne-a întărit și unit Adevărul Sfânt, căci avem aceeaşi credinţă, avem acelaşi sânge şi suntem acelaşi neam. Vreau să vă slujesc pe toţi care sunteţi prigoniţi pentru Adevărul Sfânt şi să vă rog: păstraţi Dreapta Credinţă, chiar dacă va trebui să plătiţi cu preţul vieţii voastre.
În vremurile acestea atât de dificile pentru credincioşi să ne aducem aminte de cuvintele Mântuitorului nostru: „Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu; iar cel ce va răbda până la urmă, acela se va mântui” (Marcu 13,13).
Înalt Preasfinţia Voastră, am scris aceste cuvinte cu durere, din suflet, dorind să ştiţi că poporul de aici suferă împreună cu credincioşii de dincolo.
Rugăm să opriţi prigoana împotriva celor ce-şi iubesc Biserica, Adevărul şi singura credinţă mântuitoare, Credinţa Ortodoxă.
Şi pentru Voi, cei ce aţi luat parte la sinodul mincinos din Creta, este o şansă de a Vă întoarce de la rătăcirile ecumeniste, aducând pocăinţă în faţa lui Dumnezeu, ca să putem merge cu toţii spre Cerul Sfânt.
Şi dacă-i numiţi pe aceşti fii „fanatici”, „schismatici”, „neascultători”, cum numiţi atunci cele patru Biserici care nu au luat parte la sinodul mincinos din Creta şi pe cei treizeci şi trei de arhierei prezenţi la sinod, dar care nu au semnat şi nu au fost de acord cu hotărârile de acolo?
Şi atunci de ce aveţi atâta râvnă şi evlavie să slujiţi împreună cu cei ce au fost împotrivă???
Opriţi-Vă! Căci dacă nu, Vă opreşte Dumnezeu.
Întoarceţi-Vă la altarul Ortodoxiei şi aduceţi jertfa curată pe care ne-a lăsat-o Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Ne cerem iertare, dacă V-am greşit cu ceva.
Iar pentru poporul nostru creştin ortodox român, rugăm pe Bunul Dumnezeu în Treime Slăvit, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pe toate Puterile Cereşti şi pe toţi Sfinţii, să vă dea puterea de a rămâne tari şi statornici în sfânta noastră Credinţă Ortodoxă, de a mărturisi Adevărul până Ia sfârşit! Fiţi binecuvântaţi, şi Harul Ceresc să vă întărească pentru a merge curat pe această Cale. Amin!
Cu dragoste în Hristos şi multă durere în suflet,
păcătosul Longhin, Episcop de Bănceni
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Foarte obiectiv.Mulțumim!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
ROG DISTRIBUIRE: NOUA TRADUCERE A DOCUMETULUI OFICIAL DIN CRETA „RELAȚIILE BISERICII ORTODOXE CU RESTUL LUMII CREȘTINE”
cf variantei în engleză publicată pe siteul http://holycouncil.org/-/encyclical -holy-council
*diferențele față de textul de pe basilica.ro sunt marcate cu majuscule:
1. Biserica Ortodoxă, ca Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică, CREDE CU TĂRIE, ÎN CONȘTIINȚA SA PROFUND ECLEZIALĂ, CĂ OCUPĂ UN LOC CENTRAL ÎN PROMOVAREA UNITĂȚII CREȘTINE ÎN LUMEA contemporană.
2. Biserica Ortodoxă își fundamentează unitatea Bisericii pe aceea că a fost întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos, și pe comuniunea cu Sfânta Treime și în Sfintele Taine. Această unitate este exprimată prin succesiunea apostolică şi prin tradiţia patristică şi este trăită în sânul ei până în ziua de azi. Biserica Ortodoxă are misiunea şi datoria să transmită şi să propovăduiască întregul adevăr cuprins în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie, ceea ce conferă totodată Bisericii caracterul ei universal.
3. Responsabilitatea Bisericii Ortodoxe pentru unitate, precum şi misiunea ei universală, au fost CLAR FORMULATE de Sinoadele Ecumenice. Acestea AU PUS ACCENTUL mai ales pe legătura indisolubilă dintre dreapta credinţă şi comuniunea sacramentală.
4. Biserica Ortodoxă, care se roagă neîncetat „pentru unirea tuturor”, a cultivat întotdeauna dialogul cu cei care s-au ÎNDEPĂRTAT de ea, atât cu cei de aproape cât şi cu cei de departe.
EA A JUCAT ROLUL PRINCIPAL ÎNDEOSEBI ÎN CĂUTAREA CONTEMPORANĂ a căilor și mijloacelor de de restaurare a unității celor care cred în Hristos, și a participat la Mișcarea Ecumenică încă de la apariţia acesteia, contribuind la formarea şi dezvoltarea ei ulterioară. De altfel, datorită spiritului ecumenic şi filantropic care o caracterizează, pretinzând conform poruncii divine, „ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (1 Timotei 2, 4), Biserica Ortodoxă s-a străduit întotdeauna să REFACĂ unitatea creştină. Astfel, participarea ortodoxă la mişcarea pentru restaurarea unităţii cu ceilalţi creştini într-Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică nu este deloc străină FIRII și istoriei Bisericii Ortodoxe, ci mai degrabă constituie o expresie LOGICĂ a credinţei şi a tradiţiei apostolice în noile condiţii istorice.
5. Dialogurile teologice bilaterale actuale ale Bisericii Ortodoxe şi participarea sa la Mişcarea Ecumenică se sprijină pe însăși conştiinţa Ortodoxiei şi pe spiritul ei ecumenic, cu scopul de a căuta unitatea TUTUROR creştinilor, pe baza ADEVĂRULUI credinței și a tradiției Bisericii primare a celor şapte Sinoade Ecumenice.
6. Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea sa nu poate fi NICICÂND PERTURBATĂ. CU TOATE ACESTEA, Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor biserici şi confesiuni creştine eterodoxe, fără a fi în comuniune cu ele, dar crede că relaţiile ei cu acestea trebuie să se sprijine pe clarificarea cât mai rapidă și obiectivă cu putință a întregii PROBLEME ECLEZIOLOGICE, şi mai ales a învăţăturii lor generale ASUPRA Tainelor, harului, preoţiei şi succesiunii apostolice. Așadar, ea are o abordare favorabilă, atât din motive teologice cât şi pastorale, faţă de dialogul teologic la nivel bilateral şi multilateral cu ceilalţi creştini şi, faţă DE PARTICIPAREA CEVA MAI GENERALĂ la Mişcarea Ecumenică contemporană, având convingerea că pe calea dialogului va da o mărturie dinamică despre plenitudinea adevărului în Hristos şi despre comorile sale duhovniceşti CELOR DIN AFARA EI, cu scopul de a netezi calea spre unitate.
7. În spiritul celor de mai sus, toate Sfintele Biserici Ortodoxe locale participă astăzi activ la dialogurile teologice oficiale şi, majoritatea dintre ele, în diferite organisme intercreştine naţionale, regionale şi internaţionale, în pofida crizei profunde prin care trece Mişcarea Ecumenică. Această activitate multidimensională a Bisericii Ortodoxe izvorăşte dintr-un sentiment al responsabilităţii şi din convingerea că înţelegerea reciprocă şi cooperarea sunt de o importanță MAJORĂ„pentru a nu pune piedică Evangheliei lui Hristos” (1 Corinteni 9, 12).
8. Desigur, purtând dialoguri cu ceilalţi creştini, Biserica Ortodoxă nu SUBESTIMEAZĂ dificultăţile INERENTE unei asemenea acţiuni; BA mai mult, ea recunoaşte obstacolele ce STAU în calea către o înţelegere comună a tradiţiei Bisericii primare şi nădăjduieşte ca Sfântul Duh, care ȚINE UNITĂ ÎNTREAGA BISERICĂ (stihira vecerniei Rusaliilor), va plini cele cu lipsă (rugăciune la hirotonie). În acest sens, Biserica Ortodoxă, în relaţiile sale cu RESTUL lumii creştine, nu se sprijină numai pe strădaniile omeneşti ale celor IMPLICAȚI ÎN DIALOGURI, ci mai ales pe călăuzirea Sfântului Duh în harul Domnului, Care S-a rugat „ca…toţi să fie una” (Ioan 17, 21).
9. Dialogurile teologice bilaterale actuale, anunţate de către Conferinţele panortodoxe, EXPRIMĂ DECIZIA UNANIMĂ a tuturor Preasfintelor Biserici Ortodoxe locale, care sunt chemate să participe activ şi neîntrerupt la derularea lor, astfel ca mărturia unanimă a Ortodoxiei spre slava lui Dumnezeu Celui în Treime să nu fie împiedicată. În cazul în care o Biserică locală decide să nu-şi desemneze reprezentaţii la un dialog anume sau la o sesiune a sa, DACĂ ACEASTĂ DECIZIE NU ESTE LUATĂ LA NIVEL PANORTODOX, DIALOGUL VA CONTINUA ORCUM. ÎNAINTE DE ÎNCEPEREA DIALOGULUI SAU A SESIUNII, ABSENȚA ORICĂREI BISERICI LOCALE VA TREBUI DISCUTATĂ ORICUM în cadrul unei comisii ortodoxe pentru dialog, pentru a fi exprimată solidaritatea şi unitatea Bisericii Ortodoxe. Dialogurile teologice bilaterale și multilaterale trebuie să se supună evaluărilor periodice la nivel panortodox.
10. Problemele care apar pe parcursul discuţiilor teologice din Comisiile Teologice Mixte nu constituie întotdeauna TEMEI SUFICIENT PENTRU A-ȘI RECHEMA UNILATERAL REPREZENTANȚII SAU PENTRU A-I RETRAGE DEFINITIV DE LA DIALOG. De regulă, retragerea de la dialog a oricărei Biserici trebuie evitată; în CAZ CONTRAR, TREBUIE DEPUSE EFORTURI LA NIVEL INTERORTODOX PENTRU A SE RESTABILI REPREZENTATIVITATEA COMPLETĂ ÎN COMISIA TEOLOGICĂ ORTODOXĂ ANGAJATĂ ÎN DIALOG.Dacă una sau mai multe Biserici Ortodoxe locale refuză să participe la întrunirile Comisiei Teologice Mixte a unui dialog anume, INVOCÂND SERIOASE motive eclesiologice, canonice, pastorale sau morale, Biserica sau acele Biserici trebuie să comunice în scris refuzul lor Patriarhului Ecumenic şi tuturor Bisericilor Ortodoxe, potrivit practicii panortodoxe. Pe parcursul consultării panortodoxe ulterioare, Patriarhul Ecumenic va urmări SĂ SE AJUNGĂ LA UN CONSENS UNIC ÎNTRE BISERICILE ORTODOXE PRIVIND EVENTUALELE CURSURI DE ACȚIUNE, CARE POT CUPRINDE – DACĂ ACEASTA ESTE CONSIDERATĂ UNANIM NECESAR – O REEVALUARE A PROGRESULUI DIALOGULUI TEOLOGIC ÎN CAUZĂ.
11. Metodologia URMĂRITĂ PE PARCURSUL dialogurilor teologice are ca scop rezolvarea diferențelor teologice primite sau a eventualelor noi diferențe, şi căutarea elementelor comune ale credinţei creştine. ACEST PROCES PRESUPUNE CA ÎNTREAGA BISERICĂ SĂ FIE MEREU INFORMATĂ CU PRIVIRE LA DIFERITELE STADII ALE DIALOGULUI. ÎN CAZUL ÎN CARE NU ESTE POSIBIL SĂ SE DEPĂȘASCĂ O ANUMITĂ DIFERENȚĂ TEOLOGICĂ, DIALOGUL VA PUTEA CONTINUA DOAR DUPĂ CE DEZACORDUL CONSTATAT CU PRIVIRE LA ACEA PROBLEMĂ VA FI ÎNREGISTRAT ȘI ADUS ÎN ATENȚIA TUTUROR BISERICILOR ORTODOXE LOCALE, în vederea luării de măsuri ce se impun.
12. Este evident că LA DIALOGURILE TEOLOGICE, scopul comun al tuturor celor prezenți este dat de restabilirea finală a unităţii în credinţa cea adevărată şi în dragoste. Însă diferențele teologice şi eclesiologice existente permit o anumită ierarhizare a provocărilor ce stau în calea ATINGERII OBIECTIVULUI stabilit la nivel panortodox. PROBLEMELE SPECIFICE fiecărui dialog bilateral presupun o diferenţiere a metodologiei CE ÎI URMEAZĂ; dar nu şi o diferenţiere în ceea ce priveşte scopul, dat fiind faptul că acest scop este unic pentru toate dialogurile.
13. Cu toate acestea, DACĂ SITUAȚIA O CERE, ESTE IMPERIOS NECESAR SĂ SE ÎNCERCE O COORDONARE A ACTIVITĂȚII diferitelor Comisii teologice interortodoxe, ȚINÂNDU-SE CONT CĂ ÎN ACEASTĂ ZONĂ A DIALOGULUI TREBUIE TOTODATĂ DESCOPERITĂ ȘI ARĂTATĂ UNITATEA BISERICII ORTODOXE.
14. Concluderea oricărui dialog teologic oficial ARE LOC ODATĂ CU ÎNCHEIEREA lucrării Comisiei teologice mixte aferente. ÎN ACEL MOMENT, Preşedintele Comisiei Interortodoxe înaintează un raport Patriarhului Ecumenic, care, CU CONSIMȚĂMÂNTUL Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe locale, anunţă încheierea dialogului. Niciun dialog nu poate fi considerat încheiat înainte de a fi anunţat printr-o atare hotărâre panortodoxă.
15. HOTĂRÂREA LA NIVEL PAN-ORTODOX PRIVIND RESTAURAREA COMUNIUNII ELCEZIALE TREBUIE SĂ SE BAZEZE, ÎN ORICE CAZ, PE UNANIMITATEA TUTUROR BISERICILOR ORTODOXE LOCALE, DE CARE VA DEPINDE SUCCESUL FINALIZĂRII DIALOGULUI TEOLOGIC.
16. Unul din principalele organisme ale Mişcării Ecumenice contemporane este Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). Anumite Biserici Ortodoxe s-au numărat printre membrele fondatoare ale acestui Consiliu şi, mai apoi, toate Bisericile Ortodoxe locale au devenit membre. CMB este un organism intercreştin structurat, în pofida faptului că nu ARE ÎN COMPONENȚA SA toate bisericile şi confesiunile creştine eterodoxe. În acelaşi timp, există şi alte organizaţii intercreştine şi organisme regionale, precum Conferinţa Bisericilor Europene (KEK), Consiliul Ecumenic al Bisericilor din Orientul Mijlociu şi Consiliul Panafrican al Bisericilor. Acestea, alături de CMB, îndeplinesc o misiune importantă pentru promovarea unităţii lumii creştine. Biserica Ortodoxă a Georgiei şi cea a Bulgariei s-au retras din Consiliul Mondial al Bisericilor, prima în 1997, iar a doua în 1998. Acestea AU o părere proprie despre activitatea Consiliului Mondial al Bisericilor şi, drept urmare, nu participă la activităţile acesteia și la ale altor organizaţii intercreştine.
17. Bisericile Ortodoxe locale, membre ale CMB, participă deplin și egal la organismul Consiliului Mondial al Bisericilor contribuind, prin toate mijloacele care le stau la dispoziţie, la promovarea coexistenţei paşnice şi a colaborării cu privire la principalele provocări socio-politice. Biserica Ortodoxă a primit CU BUCURIE decizia CMB de a răspunde la solicitarea sa privind constituirea unei Comisii Speciale privind participarea ortodoxă la CMB, ÎMPUTERNCITĂ prin Conferinţa Interortodoxă de la Tesalonic (1998). Criteriile stabilite de către Comisia Specială, propuse de ortodocşi şi acceptate de către CMB, au dus la constituirea unui Comitet Permanent de ACORD și Colaborare. CRITERIILE AU FOST ratificate şi încorporate în Statutul şi Regulamentul de funcţionare ale CMB.
18. RĂMÂNÂND fidelă eclesiologiei sale, dar și identităţii structurii sale interne şi învăţăturii Bisericii primare a celor Șapte Sinaode Ecumenice, PARTICIPAREA BISERICII ORTODOXE la organismul Consiliului Mondial al Bisericilor, NU PRESUPUNE ACCEPTAREA NOȚIUNII DE „EGALITATE A CONFESIUNILOR”, şi în niciun caz nu poate ACCEPTA unitatea Bisericii ca pe un compromis interconfesional. În acest spirit, unitatea căutată în cadrul CMB nu poate fi PUR ȘI SIMPLU PRODUSUL acordurilor teologice, ci TREBUIE SĂ SE BAZEZE PE UNITATEA CREDINȚEI, păstrată în Sfintele Taine şi trăită în Biserica Ortodoxă.
19. Bisericile Ortodoxe membre CMB consideră drept condiţie INDISPENSABILĂ PENTRU PARTICIPAREA LOR la CMB ARTICOLUL DE BAZĂ al Constituţiei CMB, potrivit căruia MEMBRII SĂI POT FI DOAR ACEIA care cred în Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor, potrivit Scripturilor, şi CARE IL mărturisesc pe Dumnezeu în Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, potrivit Simbolului Niceo-constantinopolitan. Acestea au convingerea profundă că premisele eclesiologice ale Declaraţiei de la Toronto (1950), intitulată „Biserica, bisericile şi Consiliul Mondial al Bisericilor”, sunt de o importanţă majoră pentru participarea ortodoxă la acest Consiliu. Este de la sine înţeles, prin urmare, că CMB NU REPREZINTĂ SUB NICIO FORMĂ o „supra-biserică”. „Scopul Consiliului Mondial al Bisericilor nu este acela de a negocia unirea între biserici – lucru ce-l pot face numai bisericile însele din proprie iniţiativă – ci să realizeze un contact viu între biserici, să promoveze studiul şi dezbaterea problemelor ce privesc unitatea Bisericii. Nicio biserică nu este obligată să îşi schimbe eclesiologia, după accederea la Consiliu… Mai mult, din includerea în Consiliu, nu rezultă că fiecare Biserică este obligată să vadă celelalte biserici ca biserici în adevăratul şi deplinul sens al cuvântului” (Declaraţia de la Toronto, §2).
20. Perspectivele dialogurilor teologice DINTRE Bisericile Ortodoxe și RESTUL lumii creştine sunt întotdeauna determinate pe baza principiilor eclesiologiei ortodoxe şi a criteriilor canonice ale tradiţiei bisericeşti deja constituite. (CANONUL 7 AL CELUI DE-AL DOILEA SINOD ECUMENIC ȘI CANONUL 95 AL SINODULUI ECUMENIC QUINISEXT).
21. Biserica Ortodoxă doreşte să SPRIJINE lucrarea „Comisiei pentru Credinţă şi RÂNDUIALĂ” şi urmăreşte cu interes contribuţia teologică a acesteia până în ziua de astăzi. ACEASTA ARE O VIZIUNE FAVORABILĂ ASUPRA DOCUMENTELOR COMISIEI TEOLOGICE, FORMULATE prin PARTICIPAREA DE ÎNSEMNĂTATE a teologilor ortodocşi, REPREZENTÂND UN PAS VREDNIC DE LAUDĂ în Mişcarea Ecumenică pentru apropierea dintre creştini. CU TOATE ACESTEA, Biserica Ortodoxă are rezerve LEGATE DE anumite aspecte VITALE PRIVIND credinţa şi RÂNDUIALA, DEOARECE bisericile şi confesiunile non-ortodoxe s-au abătut de la adevărata credinţă a UNEIA SFINTE, SOBORNICEȘTI ȘI APOSTOLEȘTI BISERICI.
22. BISERICA ORTODOXĂ CONSIDERĂ TOATE TENTATIVELE DE RUPERE A UNITĂȚII BISERICII, ÎNTREPRINSE DE INDIVIZI SAU GRUPURI DE INDIVIZI, sub pretextul păstrării sau presupusei apărări a Ortodoxiei autentice, CA FIIND VREDNICE DE OSÂNDĂ. AȘA CUM S-A DOVEDIT DE-A LUNGUL ISTORIEI BISERICII ORTODOXE, păstrarea credinţei ortodoxe autentice este asigurată numai prin sistemul sinodal, care A REPREZENTAT ÎNTOTDEAUNA cea mai înaltă autoritate A BISERICII în PROBLEME de credinţă şi reguli canonice (canonul 6 al Sinodului II Ecumenic).
23. Biserica Ortodoxă are o conştiinţă comună a necesităţii dialogului teologic intercreştin. De aceea ea CREDE că acest dialog TREBUIE totdeauna să fie însoţit de mărturia în lume date de FAPTELE CARE SĂ EXPRIME ÎNȚELEGEREA RECIPROCĂ ȘI DRAGOSTEA, care să exprime „bucuria negrăită a Evangheliei” (1 Petru 1, 8), EVITÂND orice act de prozelitism, uniaţie sau altă acţiune de antagonism confesional provocator. În acest spirit, Biserica Ortodoxă consideră important ca toţi creştinii, inspiraţi de principiile fundamentale comune Evangheliei, să încerce să ofere CU RÂVNĂ ȘI SOLIDARITATE un răspuns la problemele spinoase ale lumii contemporane, BAZAT PE MODELUL OMULUI NOU ÎN HRISTOS.
24. Biserica Ortodoxă este conştientă de faptul că mişcarea pentru restaurarea unităţii creştinilor ia forme noi, pentru a putea răspunde noilor situaţii şi pentru a face faţă noilor provocări ale lumii contemporane. ESTE IMPERIOS NECESAR CA TRADIȚIA APOSTOLICĂ ȘI A CREDINȚA SĂ STEA LA BAZA MĂRTURIEI NEÎNTRERUPTE A BISERICII ORTODOXE ÎN LUMEA CREȘTINĂ DIVIZATĂ.
Ne rugăm ca TOȚI creştinii să CONLUCREZE PENTRU CA ZIUA în care Domnul va IMPLINI DORINȚA Bisericilor Ortodoxe de a „fi o turmă şi un păstor” (Ioan 10, 16) SĂ VINĂ CÂT MAI CURÂND.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
RELATIONS OF THE ORTHODOX CHURCH WITH THE REST OF THE CHRISTIAN WORLD
The Orthodox Church, as the One, Holy, Catholic, and Apostolic Church, in her profound ecclesiastical self-consciousness, believes unflinchingly that she occupies a central place in the matter of the promotion of Christian unity in the world today.
The Orthodox Church founds the unity of the Church on the fact of her establishment by our Lord Jesus Christ, and on the communion in the Holy Trinity and in the sacraments. This unity is expressed through the apostolic succession and the patristic tradition and is lived out in the Church up to the present day. The Orthodox Church has the mission and duty to transmit and preach all the truth contained in Holy Scripture and Holy Tradition, which also bestows upon the Church her catholic character.
The responsibility of the Orthodox Church for unity as well as her ecumenical mission were articulated by the Ecumenical Councils. These stressed most especially the indissoluble bond between true faith and sacramental communion.
The Orthodox Church, which prays unceasingly “for the union of all,” has always cultivated dialogue with those estranged from her, those both far and near. In particular, she has played a leading role in the contemporary search for ways and means to restore the unity of those who believe in Christ, and she has participated in the Ecumenical Movement from its outset, and has contributed to its formation and further development. Moreover, the Orthodox Church, thanks to the ecumenical and loving spirit which distinguishes her, praying as divinely commanded that all men may be saved and come to the knowledge of the truth (1 Tim 2:4), has always worked for the restoration of Christian unity. Hence, Orthodox participation in the movement to restore unity with other Christians in the One, Holy, Catholic and Apostolic Church is in no way foreign to the nature and history of the Orthodox Church, but rather represents a consistent expression of the apostolic faith and tradition in a new historical circumstances.
The contemporary bilateral theological dialogues of the Orthodox Church and her participation in the Ecumenical Movement rest on this self-consciousness of Orthodoxy and her ecumenical spirit, with the aim of seeking the unity of all Christians on the basis of the truth of the faith and tradition of the ancient Church of the Seven Ecumenical Councils.
In accordance with the ontological nature of the Church, her unity can never be perturbed. In spite of this, the Orthodox Church accepts the historical name of other non-Orthodox Christian Churches and Confessions that are not in communion with her, and believes that her relations with them should be based on the most speedy and objective clarification possible of the whole ecclesiological question, and most especially of their more general teachings on sacraments, grace, priesthood, and apostolic succession. Thus, she was favorably and positively disposed, both for theological and pastoral reasons, towards theological dialogue with other Christians on a bi-lateral and multi-lateral level, and towards more general participation in the Ecumenical Movement of recent times, in the conviction that through dialogue she gives a dynamic witness to the fullness of truth in Christ and to her spiritual treasures to those who are outside her, with the objective aim of smoothing the path leading to unity.
In this spirit, all the local Most Holy Orthodox Churches participate actively today in the official theological dialogues, and the majority of these Churches also participate in various national, regional and international inter-Christian organizations, in spite of the deep crisis that has arisen in the Ecumenical Movement. This manifold activity of the Orthodox Church springs from a sense of responsibility and from the conviction that mutual understanding and cooperation are of fundamental importance if we wish never to "put an obstacle in the way of the gospel of Christ (1 Cor 9:12).
Certainly, while the Orthodox Church dialogues with other Christians, she does not underestimate the difficulties inherent in this endeavor; she perceives these difficulties, however, on the path towards a common understanding of the tradition of the ancient Church and in hope that the Holy Spirit, Who “welds together the whole institution of the Church, (Sticheron at Vespers of Pentecost), will "make up that which is lacking" (Ordination Prayer). In this sense, the Orthodox Church in her relations with the rest of the Christian world, relies not only on the human efforts of those involved in dialogue, but especially on the guidance of the Holy Spirit in the grace of the Lord, who prayed “that…all may be one” (Jn 17:21).
The contemporary bilateral theological dialogues, announced by the Pan-Orthodox meetings, express the unanimous decision of all local most holy Orthodox Churches who are called to participate actively and continually in them, so that the unanimous witness of Orthodoxy to the glory of the Triune God may not be hindered. In the event that a certain local Church chooses not to assign a representative to a particular dialogue or one of its sessions, if this decision is not pan-Orthodox, the dialogue still continues. Prior to the start of the dialogue or of the session, the absence of any local Church ought to be discussed at all events by the Orthodox Committee of the dialogue to express the solidarity and unity of the Orthodox Church. The bi-lateral and multi-lateral theological dialogues need to be subject to periodical evaluations on a pan-Orthodox level.
The problems that arise during the theological discussions within Joint Theological Commissions are not always sufficient grounds for any local Orthodox Church unilaterally to recall its representatives or definitively withdraw from the dialogue. As a general rule, the withdrawal of a Church from a particular dialogue should be avoided; in those instances when this occurs, inter-Orthodox efforts to reestablish representational fullness in the Orthodox Theological Commission of the dialogue in question should be initiated. Should one or more local Orthodox Churches refuse to take part in the sessions of the Joint Theological Commission of a particular dialogue, citing serious ecclesiological, canonical, pastoral, or ethical reasons, this/these Church(es) shall notify the Ecumenical Patriarch and all the Orthodox Churches in writing, in accordance with pan-Orthodox practice. During a pan-Orthodox meeting the Ecumenical Patriarch shall seek unanimous consensus among the Orthodox Churches about possible courses of action, which may also include— should this be unanimously deemed necessary—a reassessment of the progress of the theological dialogue in question.
The methodology followed in the theological dialogues aims at both the resolution of the received theological differences or of possible new differentiations, and to seek the common elements of the Christian faith. This process requires that the entire Church is kept informed on the various developments of the dialogues. In the event that it is impossible to overcome a specific theological difference, the theological dialogue may continue, recording the disagreement identified and bringing it to the attention of all the local Orthodox Churches for their consideration on what ought to be done henceforth.
It is clear that in the theological dialogues the common goal of all is the ultimate restoration of unity in true faith and love. The existing theological and ecclesiological differences permit, however, a certain hierarchical ordering of the challenges lying in the way of meeting this pan-Orthodox objective. The distinctive problems of each bilateral dialogue require a differentiation in the methodology followed in it, but not a differentiation in the aim, since the aim is one in all the dialogues.
Nevertheless, it is essential if necessary for an attempt to be made to coordinate the work of the various Inter-Orthodox Theological Committees, bearing in mind that the existing unity of the Orthodox Church must also be revealed and manifested in this area of these dialogues.
The conclusion of any official theological dialogue occurs with the completion of the work of the relevant Joint Theological Commission. The Chairman of the Inter-Orthodox Commission then submits a report to the Ecumenical Patriarch, who, with the consent of the Primates of the local Orthodox Churches, declares the conclusion of the dialogue. No dialogue is considered complete before it is proclaimed through such a pan-Orthodox decision.
Upon the successful conclusion of the work of any theological dialogue, the pan-Orthodox decision about the restoration of ecclesiastical communion must, however, rest on the unanimity of all the local Orthodox Churches.
One of the principal bodies in the history of the Ecumenical Movement is the World Council of Churches (WCC). Certain Orthodox Churches were among the Council’s founding members and later, all the local Orthodox Churches became members. The WCC is a structured inter-Christian body, despite the fact that it does not include all non-Orthodox Christian Churches and Confessions. At the same time, there are other inter-Christian organizations and regional bodies, such as the Conference of European Churches, the Middle East Council of Churches and the African Council of Churches. These, along with the WCC, fulfill an important mission by promoting the unity of the Christian world. The Orthodox Churches of Georgia and Bulgaria withdrew from the WCC, the former in 1997, and the latter in 1998. They have their own particular opinion on the work of the World Council of Churches and hence do not participate in its activities and those of other inter-Christian organizations.
The local Orthodox Churches that are members of the WCC participate fully and equally in the WCC, contributing with all means at their disposal to the advancement of peaceful co-existence and co-operation in the major socio-political challenges. The Orthodox Church readily accepted the WCC’s decision to respond to her request concerning the establishment of the Special Commission on Orthodox Participation in the World Council of Churches, which was mandated by the Inter-Orthodox Conference held in Thessaloniki in 1998. The established criteria of the Special Commission, proposed by the Orthodox and accepted by the WCC, led to the formation of the Permanent Committee on Consensus and Collaboration. The criteria were approved and included in the Constitution and Rules of the World Council of Churches.
Remaining faithful to her ecclesiology, to the identity of her internal structure, and to the teaching of the ancient Church of the Seven Ecumenical Councils, the Orthodox Church’s participation in the WCC does not signify that she accepts the notion of the “equality of Confessions,” and in no way is she able to accept the unity of the Church as an inter-confessional compromise. In this spirit, the unity that is sought within the WCC cannot simply be the product of theological agreements, but must also be founded on the unity of faith, preserved in the sacraments and lived out in the Orthodox Church.
The Orthodox Churches that are members of the WCC regard as an indispensable condition of their participation in the WCC the foundational article of its Constitution, in accordance with which its members may only be those who believe in the Lord Jesus Christ as God and Savior in accordance with the Scriptures, and who confess the Triune God, Father, Son, and Holy Spirit, in accordance with the Nicene-Constantinopolitan Creed. It is their deep conviction that the ecclesiological presuppositions of the 1950 Toronto Statement, On the Church, the Churches and the World Council of Churches, are of paramount importance for Orthodox participation in the Council. It is therefore very clear that the WCC does not by any means constitute a “super-Church.” The purpose of the World Council of Churches is not to negotiate unions between Churches, which can only be done by the Churches themselves acting on their own initiative, but to bring Churches into living contact with each other and to promote the study and discussion of the issues of Church unity. No Church is obliged to change her ecclesiology on her accession to the Council... Moreover, from the fact of its inclusion in the Council, it does not ensue that each Church is obliged to regard the other Churches as Churches in the true and full sense of the term. (Toronto Statement, § 2).
The prospects for conducting theological dialogues between the Orthodox Church and the rest of the Christian world are always determined on the basis of the canonical principles of Orthodox ecclesiology and the canonical criteria of the already established Church Tradition (Canon 7 of the Second Ecumenical Council and Canon 95 of the Quinisext Ecumenical Council).
The Orthodox Church wishes to support the work of the Commission on "Faith and Order" and follows its theological contribution with particular interest to this day. It views favorably the Commission’s theological documents, which were developed with the significant participation of Orthodox theologians and represent a praiseworthy step in the Ecumenical Movement for the rapprochement of Christians. Nonetheless, the Orthodox Church maintains reservations concerning paramount issues of faith and order, because the non-Orthodox Churches and Confessions have diverged from the true faith of the One, Holy, Catholic and Apostolic Church.
The Orthodox Church considers all efforts to break the unity of the Church, undertaken by individuals or groups under the pretext of maintaining or allegedly defending true Orthodoxy, as being worthy of condemnation. As evidenced throughout the life of the Orthodox Church, the preservation of the true Orthodox faith is ensured only through the conciliar system, which has always represented the highest authority in the Church on matters of faith and canonical decrees. (Canon 6 2nd Ecumenical Council)
The Orthodox Church has a common awareness of the necessity for conducting inter-Christian theological dialogue. It therefore believes that this dialogue should always be accompanied by witness to the world through acts expressing mutual understanding and love, which express the "ineffable joy" of the Gospel (1 Pt 1:8), eschewing every act of proselytism, uniatism, or other provocative act of inter-confessional competition. In this spirit, the Orthodox Church deems it important for all Christians, inspired by common fundamental principles of the Gospel, to attempt to offer with eagerness and solidarity a response to the thorny problems of the contemporary world, based on the prototype of the new man in Christ.
The Orthodox Church is aware that the movement to restore Christian unity is taking on new forms in order to respond to new circumstances and to address the new challenges of today’s world. The continued witness of the Orthodox Church to the divided Christian world on the basis of the apostolic tradition and faith is imperative.
We pray that all Christians may work together so that the day may soon come when the Lord will fulfill the hope of the Orthodox Churches and there will be "one flock and one shepherd" (Jn 10:16).
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Sa ne traiti Presfintite Episcop Longhin Mihail Jar! Mari si multe bucurii ne-ati facut ! Dumnezeu sa va rasplateasca jertfa si sa va apere, Maica Domnului sa va ocroteasca impotriva haitelor de lupi ce va dau tarcoale, dorind sa va sfasie, iar turma sa o mane spre stancile Gadarei. Domnul nostru Iisus Hristos- al Carui arhiereu sunteti, sa va fie pavaza acum si in veci !
Traiasca Legiunea si Capitanul!
A dispărut dragostea cu totul? Asemenea cuvinte vin din dragostea întru Hristos?
Poate, mai mult ca oricând, e nevoie să ne rugăm pentru păstorii noștri, nu să ne revoltăm.
Să ne rugăm pentru pacea Bisericii și să lăsăm cuvintele reci, golite de iubire, la adresa celor mai mari ca noi din punct de vedere duhovnicesc. Doamne miluiește-ne!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Axios, Vrednic este acest Episcop!