† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
sinedriul BOR îl răstignește periodic pe Hristos
De la ereticul sinod din Creta, asistăm periodic la noi abuzuri săvârșite de ierarhii BOR care vor să impună cu orice preț acceptarea documentelor eretice semnate de către ei la pseudo-sinodul din 2016. Deși preoții, monahii și mirenii care au întrerupt pomenirea și comuniunea cu ierarhia ERETICĂ, au respectat întocmai Sfintele Canoane, stabilite de Sfinții Părinți pentru astfel de cazuri, tot ei sunt catalogați ca fiind înafara Bisericii și drept urmare sunt alungați, scoși cu forța din mănăstiri, schituri și parohii.
Cei care au întrerupt pomenirea și-au asumat o cruce grea, căci pe lângă faptul că trebuie să lupte cu erezia ecumenistă, acum sunt loviți și de cei care ar trebui să păstorească turma și să o păzească de lupii cei răpitori de suflete. De fapt, păstorii sunt cei mai de temut prigonitori, lupi în piei de oaie, ce recurg la metode josnice, de cea mai joasă speță pentru a înlătura pe cei ce se împotrivesc ereziei. De la alungarea unor maici în plină iarnă, la bătăi din partea maicilor puse de stareță, până la mutarea unui monah imobilizat într-un scaun la schitul Rădeni sau ocuparea cu forța a unor sfinte altare, cu ajutorul jandarmeriei – organul opresiv al conducerii mafiote a statului român, acestea sunt faptele ce caracterizează mai nou pe preasfințiți, înaltpreasfințiți sau preafericiți.
Iată de câtă cuvioșie, bunătate și smerenie, ca să nu mai vorbim de dreaptă credință, dau dovadă cei pe care lumea îi adulează la vederea mitrelor sclipitoare, crezând în legendele lansate de zvonaci despre multa lor rugăciune și postire.
Testul NEPOMENIRII îi arată și în văzul lumii, căci Dumnezeu le știe viclenia înainte de a se naște, pe mai marii „Sfântului și Marelui Sinod din Creta”, că nu sunt altceva decât niște FIARE inumane, ce l-ar răstigni mai mișelește pe Hristos. Era nevoie de această ispită în Biserică, pentru ca bunul Dumnezeu să-i vădească în fața credincioșilor, pe noii Ana și Caiafa, pe cei mai feroce decât Dioclețian și Maximian, pe prigonitorii cei din urmă, ce-i pregătesc calea lui antihrist. Iar ei au lovit cu piciorul în țepușă, asemeni lui Saul, care se împotrivea răspândirii Evangheliei lui Hristos.
Acești slujitori ai ecumenismului, care va deveni viitoarea „biserică” a lui antihrist, nu au acceptat nicio cale de dialog pentru a dezbate documentele adoptate în Creta, dar le-au impus cu forța, cu teroarea, cu amenințarea.
Ce suflet de sălbăticie să ai încât să urăști de moarte pe cei care se luptă pentru Hristos, pentru a-I sluji curat în Sfânta Biserică, păstrând fără de pată învățăturile Sfinților Părinți? Ce vină are părintele Ioan Ungureanu, încât să fie trântit la pământ, scos cu forța din Sfântul Altar din timpul Sfintei Liturghii, incercuit de jandarmi, siluit să asiste cum esta spartă ușa bisericii veche de 400 de ani? Sau maicile scoase în plină iarnă din mănăstire sau cele bătute de propriile surori de mănăstire, toate cu buna știință și „binecuvântare” a mincino-mitr. Teofan Savu?
Treziți-vă frați creștini și osebiți-vă de această ierarhie apostată, că vă pierdeți mântuirea. Faceți pasul în masă către NEPOMENIREA lor, să rămână singuri și cadă ca putregaiul din sfânta Biserică! Noi să rămânem în Biserică și să o păzim de schismă și de erezie, și bunul Dumnezeu ne va rândui și ierarhii pe care îi vom merita, dacă vom mărturisi. Dacă veți rămâne în acest compromis cu ereticii, atunci e clar că nu meritați ierarhi ortodocși și de osânda lor veți avea parte. Să nu fie!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
E vremea cernerii. Nu îngăduie Dumnezeu sa mai fim căldicei. Crestinii din Orășeni au trecut un test dificil. Dumnezeu le-a dat curaj si ajutor celor care au demonstrat ca-L iubesc cu adevărat. Și trebuie sa-I mulțumim pentru asta. Sa-I mulțumim și sa ne rugam sa putem face si noi voia Sa în momente de cumpănă. Și trebuie sa le fim alături cu vorba și cu fapta și, mai ales, prin rugăciune. Dumnezeu să-i ocrotească!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
E jenant cand vezi cum ortodocsii se cearta intre ei ca orbetii pentru asemenea nimicuri. A fi pomenitor, a fi nepomenitor, aceasta e intrebarea. Daca e sa citim ortodoxia in spiritul ei, intr-adevar, a fi intolerant fata de cei ce cred altceva decat tine, e regula de capatai. Ortodoxul nu poate accepta ca lucrurile pot fi altfel decat crede el si sfintii lui parinti. A accepta ca s-ar putea sa gresesti e un pacat mai mare decat omorul. Si astfel lumea in care ei se simt comozi sa traiasca e o lume in care trebui sa existe neaparat niste blestemati de eretici care sa le doreasca moartea lor, preacinstitilor ortodocsi nepomenitori (si invers, desi ortodocsii ultraradicali nu-si recunosc agresivitatea). Dar daca totusi lumea aceasta in care traim e o lume normala? Dar daca totusi psihoticii constituie in aceasta lume doar o minoritate? Ce ar avea ortodocsii de zis in acest caz? Nu-i asa ca toata acesta nebunie creata in jurul unui sinod marunt si la care o multime de episcopi ortodocsi nici macar n-au participat, s-ar dovedi ca e doar un castel de nisip? Spunea cineva mai sus ca nu ingaduie Dumnezeu sa fim caldicei. Da, intr-adevar, un Dumnezeu pe care unii dintre noi il concepem isteric, nu ingaduie sa nu fim isterici. Ortodocsii se tem ca religia lor e artacata de forte diabolice din exterior. De fapt ei sunt singurii care isi sapa groapa. Toate aceste certuri ale lor nu sunt decat cuie pe care si le bat in propriul sicriu. Si cred ca in cele din urma, nu pomenitorii si nici nepomenitorii nu vor invinge, ci normalitatea.