† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
Parascheva Gheorghe | „Şi nu ne duce pre noi în ispită” 
„Şi nu ne duce pe noi în ispită” spunem noi, sau cel puţin ar fi trebuit să spunem, în fiecare seară … conştienţi, sau cel puţin ar fi trebuit să fim conştinenţi, de faptul că fără ispită nu se iveşte virtutea.
Aşa deci, se întâmplă în viaţă că… mergem pe un pod de lemn şi la mijloc de drum, se rupe o frânghie, a doua, a treia – rămâi în bătaia vântului deasupra prăpastiei, agăţat de singura frânghie rămasă.
TU ce faci?
Acum aici se stoarce rezumatul vieţii tale. Eşti un visător sau un realist? Un optimist sau pesimist? Mai eşti ateu sau devii credincios? Contează? De-a dreptul răspunsul îţi decide soarta. De-a dreptul ăst’ răspuns toată viaţa îţi decide soarta, fie că ai mers vreodată pe un pod de lemn sau nu.
Rămas în bătaia vântului deasupra prăpastiei, agăţat de singura frânghie rămasă:
Un visător se va întrista că oamenii nu au aripi sau va aştepta salvatoarea pasăre măiastră sau mai nou va „sta în telefon, pc, televizor, distracţii, alcool” sau alte patimi grele accesibile, detaşându-se de provocările vieţii în nepăsare, până face POC şi cu asta îşi sfârşeşte rezumatul.
Un realist va calcula rapid că are 93,75% probabilitate că şi a patra frânghie nu va rezista şi 6,25 % probabilitate viceversă.
Un pesimist (fie el visător sau realist înverşunat) va da drumul imediat frânghiei de care atârnă că doar vezi realitatea e cruntă şi la ce bun să te mai oboseşti, totul a fost predestinat nu.
Un optimist, ştim noi, se va ţine strâns de şansa de a se salva de tocmai 6,25 % şi nu va exista pentru el nici urmă de gândire că ar putea face altceva decât să LUPTE.
Un creştin prin definiţie nu poate fi decât un optimist convins, luptând pentru Viaţă nu ca un ateu mişcat de frica de moarte, ci ca un rob a Lui Hristos care va fi cercetat de Stăpân cum a chivernisit darul Vieţii care i-a fost încredinţat. Un creştin nu poate fi decât un optimist convins şi mai mult decât atât exclamând: Slavă Ţie Doamne, mulţumesc Ţie Preasfântă Treime că pentru multa bunatatea Ta şi pentru îndelunga-rabdarea Ta, nu Te-ai mâniat pe mine păcătosul, nici nu m-ai pierdut pentru fărădelegile mele, ci ai făcut iubire de oameni după obicei şi nu m-ai lăsat fără cale de izbândă. Cred Doamne, ajută necredinţei mele.
Aşa să lupţi. Însă lupţile să nu le cauţi aşa.
Calea cea scurta:
„Şi nu ne duce pe noi în ispită”
Doamne ajută.
