Sfântul Mucenic Arhiepiscop Philosoph Ornaski ucis împreună cu fiii săi, Nikolai și Boris

ORTHODOX CHRISTIANITY | HIEROMARTYR ARCHPRIEST PHILOSOPH ORNATSKY AND HIS SONS NIKOLAI AND BORIS, MURDERED WITH HIM

Sfântul Mucenic Arhiepiscop Philosoph Ornaski ucis împreună cu fiii săi, Nikolai și Boris

Sfântul Mucenic Arhiepiscop Philosoph Nikolaevich Ornatsky s-a născut la 21 mai 1860, fiul unui preot sătesc în noul district al Bisericii Yorga, Comitatul Cherepovets, Provincia Novgorod. Unul dintre frații lui a fost însurat cu o rudă de-a Sf. Ioan de Kronstadt. Philosoph a fost educat de la început la Școala religioasă Kirillov și apoi la Seminarul Novgorod. În 1885, el a absolvit Universitatea de Teologie, primind o diplomă de candidat în teologie. În vara anului 1885, s-a căsătorit cu Elena Zaozerskaya, fiica fostului subdiacon al Mitropolitului Isidore și curând a fost hirotonisit preot. La început, părintele a slujit ca rector al Bisericii din cadrul Orfelinatului Prințului Oldenburg, unde înainte preda cursuri despre Legea lui Dumnezeu.

Din 1892 până în 1912, el a slujit ca rector al unei biserici atașate de expediția pentru producția de hârtie guvernamentală (valută), o divizie a Ministerului de Finanțe. Timp de douăzeci de ani, el a condus “Asociația pentru răspândirea educației morale și religioase în spiritul Bisericii Ortodoxe”, o societate care s-a dovedit eficientă în opoziție cu mișcările anti-religioase.

În 1893, Parintele Philosoph a fost ales drept reprezentant al clericilor în Duma de la Sankt Petersburg, ocupație pe care a avut-o până în 1917. A luat parte la construirea de adăposturi, orfelinate și azile de săraci și prin eforturile sale, au fost înălțate 12 biserici în marele St. Petersburg, dintre care cea mai mare era Biserica Nașterii lui Hristos, în apropierea stației de cale ferată din Warsaw. Se poate menționa Biserica Sf. Petru și Pavel la Lesna, Biserica Cuviosului Serghei din Radonezh pe strada Novosivkovskaya, a Cuviosului Serafim de Sarov, pe avanpostul Narva, a Sf. Ioan Înaintemergătorul din zona Vyborg, Biserica Sf. Gherasim și Biserica Sf. Mucenic Isidor din Yuriev.

Părintele a avut o familie mare (inclusiv 10 copii) și a avut un trai modest. Toate responsabilitățile și activitățile sociale pe care le-a avut spre slava lui Dumnezeu nu-i aduceau mijloace pentru supraviețuire. Sume enorme de bani îi treceau prin mâini în calitate de director al comitetelor de construire a bisericilor și totuși trebuia să predea meditații pentru a-și întreține familia.

Părintele a fost cunoscut de asemenea prin funcțiile de editor și cenzor al unor reviste religioase publicate în capitală – The St. Petersburg Religious Herald (prima apariție a avut-o în 1894), “Relaxare creștină” (a început în 1901), “Cuvântul Rusesc Ortodox” (a început în 1902)

Parintele Philosoph a fost unul dintre cei mai apropiați colegi ai Sfântului Mucenic Mitropolit Beniamin (Kazansky) al Petrograd și Gdov. Când Mitropolitul Beniamin era student al Academiei de Teologie St. Petersburg, Parintele Philosoph l-a încurajat activ să se roage printre muncitorii din St. Petersburg. Parintele Philosoph a păstrat o legătură de prietenie spirituală cu Înaltpreasfințitul Patriarh Tihon.

Pentru aproape douăzeci de ani, Parintele Philosoph a fost copilul spiritual al Sfântului Ioan de Kronstadt, care îl vizita deseori și care i-a binecuvântat toate eforturile pe care le-a intreprins în interesul Bisericii. Acest sfânt părinte i-a încredințat lui funcția de intermediar al corespondenței cu Sf. Ierarh Teofan, făcător de minuni din Vysno.

În 1913, părintele a fost numit rector al Catedralei Kazanului în Sankt Petersburg. În timpul primului război mondial, a renunțat la apartamentul său pentru a fi folosit ca un câmp clinic pentru soldații răniți. Împreună cu familia s-a mutat într-un spațiu mic de birou. Nu o dată a însoțit transporturile militare în zone de conflict ducând produse de primă necesitate trupelor, luptând din toată puterea să inspire și să susțină apărătorii Patriei.

Fiul său, Nicolae (născut în 1886) a fost doctor militar în armata a noua rusească. Fiul său, Boris (născut în 1887) a fost căpitan al brigăzii 23 de artilerie. A fost absolvent al Școlii de artilerie Konstantinov și a luptat în mod eroic pe frontul austro-ungar. Harul părintelui de a predica i-a atras pe cei care căutau cuvântul viu și nu o dată, a făcut apel la credincioși pentru a respinge idealurile corupte ale bolșevismului. Înțelegând că Ortodoxia a stat la temelia vieții naționale ruse, în mod repetat și neobosit, a făcut apel la intelectualitate pentru a vedea că “intelectualitatea noastră trebuie să devină rusească”.

În timpul revoluției, el a asistat la execuția soțului cumnatei lui, Sf. Martir Protopop Peter Skipetrov (comemorat pe 20 ianuarie). La înmormântatea lui, părintele a ținut o predică curajoasă, denunțând bolșevicii. În mai multe rânduri, a vorbit în fața credincioșilor făcând un apel la ruși pentru apărarea lucrurilor sfinte naționale.

În ianuarie 1918, după ce Parintele Peter Skipetrov a fost ucis la Lavra Nevsky Sf. Alexandru, părintele a organizat apărarea Lavrei, aducând procesiuni ale Crucii către Lavra de la toate bisericile din capitală.

Pe 1 august 1918, el împreună cu doi dintre fiii săi, Nicolae și Boris au fost arestați. În momentul arestării, el a fost calm și netulburat. Enoriașii săi au format o mulțime mare de oameni, mergând de-a lungul Nevsky Prospekt către CeKa (sediul serviciilor secrete) pe Gorokhovo și cerând eliberarea părintelui lor. Agenții CeKa au recunoscut o delegație a credincioșilor promițând în mod înșelător că le vor îndeplini cererile. Totuși, în aceeași noapte (probabil în ajunul zilei de 2 august 1918) ei l-au transferat pe părinte la închisoarea din Kronstadt. Pe 30 octombrie 1918 Parintele Philosoph împreună cu cei doi fii și încă 30 de ofițeri încarcerați au fost luați pentru a fi împușcați. Pe drum, părintele a citit cu voce tare condamnaților rugăciunile pentru plecarea sufletului. Conform unei ipoteze, locul execuției a fost în Kronstadt. Potrivit unei alteia, a fost lângă Golful Finlandei, între Livago și Oranienbaum. Probabil corpurile le-au fost aruncate în golf.

În 1982, ROCOR i-a proclamat membrii ai oastei noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse. La Congresul Jubiliar al episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din august 2000, ei au fost de asemenea cinstiți pentru venerare în întreaga Biserică.

Parish Life, a Monthly Publication of the Russian Orthodox Cathedral of St. John the Baptist, Washington, Dc, June 2018

Tweet | OrtodoxINFO