Sfantul Luca al Crimeei – Tradarea lui Iuda: Inima care s-a facut salas diavolului

Cu fior in inima ascultam infricosatoarea istorisire despre felul in care L-a vandut Iuda pe dumnezeiescul Sau invatator. Fireste, este pe de-a-ntregul de inteles si legiuita adanca nemultumire impotriva celui despre care insusi Domnul nostru Iisus Hristos le-a zis ucenicilor Sai: Oare nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Si unul dintre voi este diavol (In. 6, 70).
Pesemne ca nu o data v-ati pus intrebarea: pentru ce Domnul, Dumnezeu Atoatestiutor fiind, l-a ales pe Iuda in numarul celor doisprezece apostoli? Doar El stia ce fel de om e Iuda, stia ca il va vinde!
Lucrul pe care l-a facut Iuda a fost prezis prin prorocul David cu mai bine de o mie de ani inaintea Nasterii lui Hristos. El spune din partea Domnului Iisus Hristos: Cel care a mancat painea Mea a ridicat impotriva Mea calcaiul (Ps. 40, 9) – iar in psalmul 68 scrie: Faca-se curtea lui pustie si in locasurile lui sa nu fie locuitor, si vrednicia lui s-o ia altul (Ps. 68, 29).
Tot ce s-a intamplat in viata pamanteasca a Domnului a fost randuit in Sfatul Dumnezeiesc inca dinainte de intemeierea lumii: prevazuta a fost caderea lui Adam si a Evei, prevazuta a fost adanca stricare a neamului omenesc. A fost luata hotararea ca Cea de-a Doua Persoana a Sfintei Treimi, Dumnezeu Cuvantul, sa Se pogoare pe pamant, sa se intrupeze si prin propovaduirea Sa, prin moartea Sa pe cruce sa mantuiasca neamul omenesc care pierea.
Si pe noi ne uimeste adancul dragostei fata de omenirea pierduta, adanc ce a nascut aceasta hotarare.
Deci, totul a fost prevazut si prevestit prin proroci. Sfantul Proroc Isaia a descris patimirile lui Hristos atat de viu, atat de puternic, de parca ar fi fost de fata la ele, drept care este si numit „evanghelistul Vechiului Testament”.
Dar de ce a fost ales Iuda in numarul ucenicilor Domnului? Fiindca trebuia sa se implineasca cele prevestite prin proroci. Asa I-a placut lui Dumnezeu, asa a randuit Dumnezeu – deci, asa trebuia sa se intample.
Despre Iuda, Domnul a spus la Cina cea de taina un cuvant infricosator: Unul dintre voi Ma va vinde. Bine era de omul acela daca nu se nastea (Mt. 26, 21-24) – atat de groaznic a fost pacatul lui.
Ca sa pricepeti de ce a fost nevoie de Iuda ca unealta prin care Domnul a fost dat la moarte, voi spune ca in vechime Dumnezeu a ales nu o data ca vase ale maniei Sale oameni cufundati in pacate, fara nadejde de mantuire.
Astfel, El a spus poporului israelit prin gura prorocului Isaia: Ce veti face voi in ziua pedepsirii, cand va veni pieire de departe? O, Asirie, varga maniei Mele si toiagul urgiei Mele! Impotriva Unui neam fara de lege o voi trimite si impotriva unui popor al urgiei Mele o voi indrepta, ca sa-l prade si sa-l jefuiasca si sa-l calce ca pe tina ulitelor. Dar ea n-are aceeasi judecata si inima ei nu simte la fel; sa prade este in inima ei si sa nimiceasca neamuri fara numar! Oare securea este ea mareata fata de cel ce o ridica sau fierastraul se inalta impotriva celui ce-l manuieste? (Is. 10, 3, 5-7, 15).
Asa a fost Faraon, care n-a vrut sa dea drumul israelitilor din Egipt; asa a fost cumplitul imparat Nabucodonosor. Asa a fost si Iuda.
Domnul nu a facut pe nimeni rau din fire. Oamenii nu se nasc rai. Raii sunt rai fiindca aleg de bunavoie calea raului. Ei ar putea sa fie buni, ar putea scapa de infricosatorul lor destin, daca ar vrea. Amintiti-va adevarul de temelie, cel mai insemnat dintre adevaruri: Dumnezeu nu trage pe nimeni la Sine cu de-a sila, prin frica si cutremur nu face pe nimeni sa I se supuna, ii place numai dragostea libera si curata. Supunerea din frica nu are nici un fel de valoare morala. Sa privim totusi mai adanc in inima lui Iuda, fiindca astfel vom putea afla o invatatura importanta si pentru noi insine.
Si Iuda, daca ar fi vrut, ar fi putut scapa de soarta infricosatoare a tradarii. El a umblat trei ani de zile impreuna cu ceilalti apostoli in urma Domnului Iisus Hristos; trei ani a ascultat dumnezeiestile Lui cuvinte si-a fost martor al marilor minuni facute de catre El.
Cate lucruri bune si mari n-a vazut el de la invatatorul sau! Cat de bland S-a purtat cu el Mantuitorul chiar si in acel ceas infricosator al Cinei celei de Taina, cand era gata deja, sa plece ca sa il dea pe Domnul in mana arhiereilor. Ar fi putut sa-L dea pe Iuda in vileag cu asprime si cu manie in fata tuturor – insa nu face asta, ci cu adanca intristare le spune ucenicilor ca unul dintre ei il va vinde, fara sa-i spuna macar pe nume.
El asteapta; nu se va stinge gandul tradarii in inima lui Iuda, nu se va pocai acesta pentru faradelegea pe care o planuia, nu se va lasa pagubas de hotararea vanzarii? Dar raul ajunsese in aceasta inima la o putere atat de uriasa incat acesta nici nu s-a rusinat sa intrebe impreuna cu ceilalti ucenici: Nu cumva sunt eu?
Domnul nu l-a dat nici atunci in vileag pe tradator inaintea tuturor ucenicilor, ci doar a rostit lin: Tu ai zis. Aceasta insemna: „Ai recunoscut singur ca Ma vei vinde”. Si i-a dat Sfanta Paine. Si dupa imbucatura a intrat atunci satana in el, spune Sfantul Apostol Ioan. Satana si-a facut salas in inima lui Iuda, la fel cum Duhul Sfant face salas al Sau din inimile oamenilor curati si drepti.
Satana nu se salasluieste dintr-o data in inima omului – el n-are stapanire sa intre in ea, mai ales daca aceasta inima este sfintita prin marile Taine ale pocaintei si impartasaniei. El na intrat deodata nici in inima lui Iuda, ci mai intai l-a smintit, tragandu-l spre rau si spre tradare vreme indelungata – pesemne chiar dinainte de apostolia lui, fiindca stim din Evanghelie ca era hot: deci si inaintea apostolici era impatimit de bani.
Deci, cand a pus satana stapanire desavarsita pe inima lui Iuda? Atunci cand in acesta s-a parguit deplin hotararea de a-L trada pe Mantuitorul si ca urmare Duhul Sfant l-a parasit.

Insa nu numai Iuda a fost salas al diavolului: multi oameni s-au impotmolit in rau, minciuna, omoruri, furturi intr-o asa masura incat in ei s-au salasluit duhurile rele. Cu ei s-a intamplat lucrul despre care vorbeste Domnul Iisus Hristos: Cand duhul necurat a iesit din om, umbla in locuri fara apa, cautand odihna, si nu gaseste. Atunci zice: „Ma voi intoarce la casa mea, de unde am iesit”; si venind, o afla golita, maturata si impodobita. Atunci se duce si ia cu sine alte sapte duhuri mai rele decat el si, intrand, se salasluiesc aici, si se fac cele de pe urma ale omului aceluia mai rele decat cele dintai (Mt. 12, 43-45).
Aceasta grozavie a salasluirii duhului rau ameninta pe fiecare dintre noi, chiar daca ne rugam si ne impartasim cu Sfintele Taine, fiindca Trupul si Sangele lui Hristos nu sunt un talisman si nici ceva care apara in mod mecanic de tot raul, de toate navalirile diavolului si ingerilor lui. Ele sunt un mare, nemasurat ajutor al lui Dumnezeu in lupta noastra cu ispitele de la duhurile rele, daca va fi inima noastra curata, daca ne vom stradui mereu, zi de zi, sa nu pacatuim. Deci, sa pazim in inimile noastre cuvantul Mantuitorului: Din zilele lui Ioan Botezatorul pana acum, imparatia Cerurilor se ia prin straduinta, si cei ce se silesc pun mana pe ea (Mt. 11, 12). Sa ne luptam necontenit cu pacatele si cu patimile si, aducandu-ne aminte de greselile noastre, sa nu osandim pe nimeni.
Fie ca Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos sa ne dea ajutorul Sau cel atotputernic, ca a Lui este slava si stapanirea, dimpreuna cu Parintele Sau Cel fara de inceput si cu Preasfantul Duh in veci. Amin.