† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
Sinodul de la Laodiceea a hotarat ca „niciun crestin nu se cuvine sa paraseasca pe martirii lui Hristos si sa se duca la pseudo-martiri adica la ai ereticilor, sau la cei ce mai inainte au fost eretici; caci acestia sunt straini de Dumnezeu. Deci cei ce se vor duce la dansii sa fie anatema” – Canonul 34, [63; 225].
Sfantul Ciprian al Cartaginei a spus ca „asemenea oameni, chiar daca au fost ucisi in numele credintei lor, nu-si vor spala nici cu sange greselile lor. Vina dezbinarii e grava, de neiertat, si suferinta n-o poate purifica. Nu poate fi martir cel ce nu este cu Biserica. (…) Nu pot ramane cu Dumnezeu cei ce nu vor sa fie uniti cu Biserica lui Dumnezeu. Chiar daca vor arde pe rug sau vor fi dati fiarelor salbatice, aceea nu va fi coroana credintei, ci pedeapsa tradarii, si nu sfarsitul glorios al celui cu virtute religioasa, ci moartea din disperare. Unul ca acestia poate fi ucis, dar nu poate fi incoronat. Marturiseste ca e crestin, ca si diavolul care adesea minte ca e Hristos, caci Insusi Domnul ne atrage luarea-aminte si zice: «Multi vor veni in numele Meu spunand: Eu sunt Hristos, si pe multi vor insela.» Dupa cum el nu e Hristos, chiar daca inseala cu numele, la fel nu poate fi crestin cine nu ramane in Evanghelia lui Hristos si a adevaratei credinte” [221; 444].
Si daca nu sunt vrednici de cinstire martirii ereticilor, insemna ca nici martirii neopaganilor nu sunt mai presus (desi sunt promovati deseori ca exemple de ravna pentru adevarata credinta). Diavolul a vazut cat de mult a rodit sangele martirilor crestini, si a vrut sa insele lumea prin proprii sai martiri, numiti de catre Sfintii Bisericii drept „minciuno-martiri”.
Religia Baha’i (care este religie si nu doar credinta religioasa cum se sustine de obicei), se mandreste ca aproape 20.000 de discipoli ai Profetului lor, Bab, au fost ucisi pentru credinta lor: „Victimele Babii (ucenicii lui Bab n.n) erau introduse in gura unui tun si zvarlite afara asemenea unei ghiulele. Unii Babi erau taiati in bucati cu topoare si sabii, altii erau dusi la locul executiei cu lumanari aprinse infipte in ranile de pe trupurile lor” [176; 9]. Oricat de mare ar fi fost suferintele indurate de acesti „minciuno-martiri”, sa nu cadem in greseala pe care au facut-o cei care, impresionati de acestea, au parasit credinta crestina pentru a trece la apostazia de tip baha’i.
Si daca Sfintii Parinti ne-au invatat ca „martirii” ereticilor nu sunt martiri, ca cei care ii cinstesc pe cei care nu sunt vrednici de cinstirea cuvenita sfintilor mucenici stau sub osanda anatemei, noi trebuie sa intelegem inca un lucru: daca nici macar „martirii” eretici nu trebuie sa ne fie modele, inseamna ca niciun eretic nu trebuie luat ca exemplu pentru virtutile sale, chiar daca ar fi gata sa isi dea viata pentru credinta sa.
A aprecia un eretic pentru ca tine posturi aspre inseamna a nega puterea vrajmasului de a-i intari pe cei care sunt rupti de Biserica. A aprecia linistea sufleteasca a unui eretic insemna a pierde din vedere ca aceasta e data de diavol tocmai pentru a da impresia unei sporiri duhovnicesti si este foarte diferita de linistea adevarata pe care o daruieste Dumnezeu fiilor Bisericii. A aprecia faptul ca un eretic imblanzeste animalele salbatice prin „blandetea” sa inseamna a uita prea usor ca la fel de simplu le imblanzeste orice vrajitor renumit, chiar daca nu are o blandete asemanatoare.
Referitor la acest subiect, pe site-ul doxologia.ro apare un articol inselator, in care un pastor protestant este numit martir pentru ca a fost batut de musulmani, pentru faptul ca a “convertit” 36. 000 musulmani la “crestinism”. Cata erezie este in acest articol! Pai cum poate fi considerata convertire trecerea de la inselare draceasca (islamul) la o inselare aproximativ la fel de draceasca (protestantismul, catolicismsul, anglicanismul etc.)? Acelui pastor ii mai este recunoscut si rangul de “episcop”, cand de fapt el apartine de Gospel Life Church! Este clar un ecumenism propovaduit pe site-ul Mitropoliei Moldovei si Bucovinei si nadajduim ca cei responsabili sa elimine acel articol ce induce lumea pe cai gresite, eretice. Nu de alta, dar nu am dori sa se mearga pe urmele altui site, basilica.ro, ce colcaie de articole ecumeniste.
Cititi si:
- Despre marturia credintei ortodoxe – un raspuns la nedumeririle protestantilor
- Parintele Justin Parvu: Mantuirea este doar in Biserica… Singura Biserica adevarata ramane Biserica Ortodoxa
- Rugaciune arhiereasca pentru combaterea prozelitismului sectar
- O prapastie de netrecut fara Lumina Ortodoxiei
- ECUMENISMUL FARA MASCA – O carte ce cuprinde tot ce nu s-a spus pana acum despre erezia ereziilor: ecumenismul
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Acesta nu a convertit la crestinism ci dintr-o inselare in alta inselare!!! Dintr-un IAD in alt IAD!!!
NU POATE FI NUMIT MARTIR! Se poate spune ca a murit pentru ideologia lui eretica, la fel cum despre martirii comunistilor se poate spune ca au murit pentru ideologia comunista, etc.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Poate el nu e asa constient de alegerea lui, nu stie de Ortodoxie, pentru ca a fost luat din vrajitoria lui si adus la protestantism de un protestant. Ce altceva ar putea stii. Fiind din Africa, avand o distanta mare de posibili oameni care sa-l converteasca la Ortodoxie, el nu stie altceva. Daca ar fi stiut de ortodoxie si ar fi ales protestantismul, atunci ar fi rau, dar poate el nu stia de ortodoxie ca sa i se reproseze ca nu e ortodox. Ereticii stiau dar alegeau erezia.
- Unele scrieri ale unor sfinti vorbesc de pagani acceptati in imparatia lui Dumnezeu ( nu am citit dar am auzit de Nifon al Constantiei care a scris ceva) apoi parintele Cleopa a spus ceva de cei care nu au auzit de ortodoxie ca sunt judecati dupa ce au inteles de exemplu cei din America. Ce bine ar fi sa fie asa ca Dumnezeu sa vada suferinta si marturisirea cuiva, care asa a invatat de la altii, apoi a renuntat la vrajitoria lui
- Ce ati fi facut voi care scrieti, daca erati din africa sau asia?
- Noi trebuie sa marturisim impotriva oricarei erezii chiar daca adeptii postesc, fac fapte bune,sunt mai activi in prezentarea credintei lor. Dreapta credinta este mai importanta. Dar imi pare rau ca cineva a renuntat la idolatrie si vrajitorie, a ajuns sa fie chinuit, nu a renuntat la ce a invatat si ...degeaba. Nu este o vreme a nestiintei pentru el? Daca el nu a ajuns sa stie ceva de ortodoxie, poate Dumnezeu la judecata va hotara altfel decat noi.
-Asta a fost o intrebare si o nelamurire
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Unde nu este Ortodoxie, acolo nu este nici mântuire
Nu există Ortodoxie nici în învăţăturile şi filozofările omeneşti, stăpânite de intelectul mincinos şi înşelător, rod al căderii. Ortodoxia este învăţătura Sfântului Duh, dată omului de Dumnezeu întru mântuire. Unde nu este Ortodoxie, acolo nu este nici mântuire. „Oricine va voi să se mântuiască, mai întâi de toate trebuie să se ţină de credinţa sobomicească; iar cine n-o va păstra întreagă şi fără de prihană, acela va pieri în veci” (Sfântul Anastasie cel Mare).
VA ROG SA CITITI:SF IGNATIE BRIANCIANINOV-DESPRE MANTUIREA NEORTODOCSILOR
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Parinte Apologeticum,
Scriu acuma mai pe la sfarsitul targului, ca sa nu supar pe frati,
DAR
1. Cum sa auda oamenii de Ortodoxie, daca Biserica Ortodoxa nu face misionarism?
E o misiune romaneasca in Africa, dar e cu o floare nu se face primavara.
2. Mantuirea nu e numai dupa credinta, CI SI DUPA FAPTE, căci credinta fara fapte este moarta (Iacov 2, 17). Deci, Dumnezeu oare nu ne va acuza si pe noi, ortodocsii, ca am stat nepasatori la raspandirea dreptei credinte? Eu zic ca Da, ca asa zice Scriptura:"Drept aceea, cine ştie să facă ce e bine şi nu face păcat are." (Iacov 4: 17).
3. Domnul Iisus l-a mantuit pe talharul din dreapta, pentru ca s-a intors spre Fiul lui Dumnezeu marturisindu-l drept, DECI, ALE DOMNULUI SUNT JUDECATILE, nu ale noastre. Cata vreme un om n-a cunoscut ortodoxia eu zic sa nu dam cu pietre, ca soarta lui e in mana Celui de Sus, Care il poate mantui ca pe talharul din dreapta, in plus e vina noastra ca lumea n-aude de dreapta credinta.
Doamne ajută dreptei credinte!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Adevarat! Si cred ca mai degraba ar trebui lumea ar trebui sa vada dreapta credinta, prin faptele ei pline de dragoste. Cred ca aruncatul cu parerea, este similar cu omorarea cu pietre. Sa luam aminte deci, ca aceste comentarii sunt citite de multi si prin lipsa noastra de compasiune ucidem sansa unora de a vedea drumul catre credinta in Hristos. Sa nu mai judecam! Nu e treaba noastra! Dumnezeu va judeca la momentul potrivit si nimeni nu stie circumstantele fiecaruia. Nu uitati de ceea ce spunea parintele Arsenie Boca si anune ca " ...multi vor muri cu Biblia in mana!". Niciun ortodox nu e scutit de moartea asta. Sa luam aminte!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Multumita calugarilor de la Biserica Nasterii Domnului a auzit lumea de Ortodoxie, dar, DIN PACATE, cum?
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Dar e adevarat ca cine a auzit invatatura ortodoxa si a respin-o, o sa fie intr-un loc cu multa caldura!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Urmarind comentariile mi am zis ca va rataciti necitind Sfintele Scripturi si Sfintii Parinti dandu va cu parerea asta plina de intelepciune lumeasca si care ca si filozofiile filozofilor care bat campii si nu duc nicaieri ci mai rau va incurca, asa si voi comentati dar nu ajungeti niciunde.Parerea mea cititi din cartile Sfantului Ioan Gura de Aur .Cat mai multe !!!
Si o mica explicatie de la un Sfant mai aproape zilelor noastre....
Sf. Ignatie Brianceaninov despre mântuirea păgânilor și a ereticilor.
Text preluat de pe blogul Pustnicul Digital.
Scrisoarea adresata de Sfantul Ignatie Briancianinov unei femei, care nu accepta ca sunt “multi chemati si putini alesi” si ca alesii sunt tocmai adevaratii ortodocsi.
Cititi textul urmator cu atentie … sunt raspunsuri convingatoare pentru multe intrebari pe care le aveam si eu.
Continutul Scrisorii
Ce spectacol vrednic de plans si de plans in hohote: crestini care nu stiu in ce consta propriu-zis crestinismul! Privirea noastra intalneste acest spectacol neincetat; rareori vedem cate o exceptie, rareori putem intalni, in numeroasa gloata a celor ce se numesc crestini, unul care e crestin nu doar cu numele, ci si de fapt. Intrebarea: “De ce sa nu se mantuie paganii, mahomedanii si asa numitii eretici?” a devenit o intrebare obisnuita astazi. “Printre ei se gasesc oameni cat se poate de buni. A-i pierde pe acesti oameni buni ar fi contrar milei lui Dumnezeu!… Mai mult, aceasta e contrar chiar ratiunii umane sanatoase! Doar ereticii sunt si ei crestini. Sa te socoti mantuit iar pe membrii altor credinte – pierduti, este o nebunie, este o trufie fara margini!“
Crestinilor! Voi vorbiti despre mantuire, dar habar nu aveti ce este mantuirea, de ce au nevoie oamenii de mantuire si, in sfarsit, nu-L cunoasteti pe Hristos – singurul mijloc al mantuirii noastre! Iata adevarata invatatura despre acest obiect, invatatura Sfintei, Universalei Biserici: mantuirea consta in restituirea partasiei cu Dumnezeu. Aceasta comuniune a fost pierduta de intregul neam omenesc prin caderea in pacat a protoparintilor. Tot neamul omenesc e o categorie de fiinte pierdute. Pieirea este domeniul tuturor oamenilor, atat a celor virtuosi, cat si a raufacatorilor.
Ne zamislim in faradelegi, ne nastem in pacat. “Voi pogori la fiul meu, plangand, in iad” zice sfantul patriarh Iacov despre el insusi si despre sfantul sau fiu Iosif, cel cast si minunat. Coborau in iad, dupa sfarsirea pribegiei pamantesti, nu doar pacatosii, ci si dreptii Vechiului Testament. La atata se limiteaza puterea faptelor bune omenesti. Acesta e pretul virtutilor firii noastre cazute! Ca sa se refaca comuniunea omului cu Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, ca omul sa obtina mantuirea era necesara rascumpararea. Rascumpararea neamului omenesc a fost savarsita nu de un inger, nu de un arhanghel, nu de vreo fiinta si mai inalta dar marginita si creata – ci a fost savarsita de insusi nemarginitul Dumnezeu.
Pedepsele – partea neamului omenesc, au fost inlocuite cu pedeapsa luata de El; lipsa meritelor omenesti a fost inlocuita de vrednicia Lui infinita. Toate faptele bune omenesti neputincioase, pogoratoare in iad, au fost inlocuite cu o singura fapta buna, plina de putere: credinta in Domnul nostru Iisus Hristos. Cand iudeii L-au intrebat pe Domnul: “Ce sa facem ca sa facem lucrurile lui Dumnezeu“, Domnul le-a raspuns: “acesta este lucrul lui Dumnezeu, sa credeti in Cel pe Care L-a trimis El“, dar un singur lucru bun ne e necesar intru mantuire: credinta; credinta ca lucrare. Prin credinta, numai prin credinta, putem intra in comuniune cu Dumnezeu, prin mijlocirea Tainelor pe care ni le-a daruit El. In desert dar, si cu pacat cugetati si ziceti ca oamenii buni dintre pagani si mahomedani se vor mantui, adica vor intra in comuniune cu Dumnezeu!… Nu!… Biserica a recunoscut intotdeauna ca exista un singur mijloc de mantuire: Rascumparatorul! Ea a recunoscut ca cele mai mari virtuti ale firii cazute pogoara in iad. Daca dreptii adevaratei Biserici si facatorii de minuni care credeau in Rascumparatorul ce urma sa vina pogorau in iad, cum va inchipuiti ca paganii si mahomedanii care nu au cunoscut si nu au crezut in Rascumparator vor capata mantuirea numai pentru ca ei vi se par dumneavoastra draguti si buni, cand mantuirea nu se obtine decat printr-un singur, va repet, un singur mijloc si acesta este credinta in Rascumparator!
Crestini! Cunoasteti pe Hristos! Intelegeti ca voi nu-L cunoasteti, ca va lepadati de El socotind mantuirea posibila fara El, pentru niscaiva fapte bune! Cel care socoate o mantuire posibila fara credinta in Hristos este renegat de Hristos si, poate din nestiinta, cade in pacatul greu al hulirii de Dumnezeu. “Caci cugetam” – zice Sfantul Apostol Pavel – “ca omul se adevereste prin credinta fara faptele legii. Caci adevarul lui Dumnezeu prin credinta lui Iisus Hristos in toate si asupra tuturor credinciosilor este: fara deosebire. Toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu: suntem insa iertati in dar, prin harul Lui, cu izbavirea intru Hristos Iisus“. Veti replica poate: “Sfantul Apostol Iacov cere neaparat fapte bune. El invata ca credinta fara fapte e moarta“. Cercetati ce cere Sfantul Apostol Iacov si o sa vedeti ca el cere, ca si toti insuflatii de Dumnezeu scriitori ai Sfintei Scripturi, fapte de credinta, iar nu faptele bune ale firii noastre cazute. El cere credinta vie, invederata de faptele omului nou, si nu faptele bune ale firii noastre cazute!
El da drept exemplu fapta patriarhului Avraam, fapta in care s-a invederat credinta dreptului: iar fapta aceea consta in a aduce jertfa lui Dumnezeu pe fiul sau unul nascut. Sa-ti injunghii fiul spre jertfire nu e deloc o fapta buna dupa firea omeneasca: e o fapta buna ca implinire a poruncii lui Dumnezeu, ca fapta de credinta.
Adanciti-va in cercetarea Noului Testament si in general a intregii Sfintei Scripturi: veti gasi ca se cere implinirea poruncilor lui Dumnezeu, ca numai aceasta implinire este numita fapta, ca numai prin implinirea poruncilor lui Dumnezeu credinta in Dumnezeu se face vie, ca una ce e lucratoare; fara aceasta e moarta, lipsita fiind de orice miscare. Si dimpotriva, veti gasi ca pornirile bune ale inimii sunt interzise, lepadate! Dar tocmai dragalasele acestea de fapte bune va si plac la pagani si mahomedani! Pentru ele, macar de-ar fi si cu renegarea lui Hristos, dumneavoastra vreti sa le acordati mantuirea. Ciudata e judecata dumneavoastra despre ratiunea sanatoasa. De unde, cu ce drept o gasiti, o descoperiti in dumneavoastra? Daca sunteti crestini trebuie sa aveti notiuni crestine cu privire la acest obiect si nu altele, dupa capul dumneavoastra sau agatate cine stie de pe unde!
Evanghelia ne invata ca prin cadere noi ne-am agonisit o ratiune pervertita, ca ratiunea firii noastre cazute, oricat de valoroasa ar fi prin natura, oricat de ascutita ar fi prin invatatura lumeasca, isi pastreaza caracterul capatat prin caderea in pacat, continua sa ramana o ratiune pervertita. Trebuie sa o lepezi, sa te dai pe mana calauzitoare a credintei si, sub aceasta conducere, la timpul sau, dupa o insemnata nevointa intru evlavie, Dumnezeu daruieste robului Sau credincios ratiunea Adevarului sau Judecata Duhovniceasca. Aceasta ratiune poate si trebuie sa fie recunoscuta a fi ratiune sanatoasa; ea este credinta capatata din cercetarea lucrurilor, asa de stralucit descrisa de Sfantul Apostol Pavel in al patrulea capitol al epistolei sale catre evrei. Temelia judecatii duhovnicesti este Dumnezeu. Pe piatra aceasta neclintita se nalta ea, si intru aceasta nu se clatina si nu cade. Ceea ce numiti dumneavoastra ratiune sanatoasa noi, crestinii, cunoastem ca este o ratiune atat de bolnavicioasa, atat de intunecata si ratacita, incat vindecarea ei nu poate avea loc decat prin retezarea cu palosul credintei a tuturor stiintelor si cunostintelor care o compun, si prin lepadarea lor. Daca insa vom socoti ratiunea ca sanatoasa, considerand-o astfel pe baza a ceva necunoscut, sovaielnic, nedeterminat, mereu schimbator, atunci ea, ca “sanatoasa”, va renega neaparat pe Hristos. Acest lucru e dovedit experimental. Ce zice judecata dumneavoastra, ratiunea dumneavoastra sanatoasa? Ca a recunoaste pieirea unor oameni buni, care nu cred in Hristos este un fapt potrivnic ratiunii dumneavoastra sanatoase! Si nu doar atat! Ci ca o asemenea pieire a oamenilor virtuosi e potrivnica milosteniei unei Fiinte atat de atotbune ca Dumnezeu. Ati avut cumva o revelatie de sus asupra acestui obiect, asupra a ceea ce e contrar si nu e contrar milosteniei lui Dumnezeu? Nu! Insa ratiunea dumneavoastra sanatoasa va spune asta! Ah, ratiunea dumneavoastra sanatoasa! Atunci, cu ratiunea dumneavoastra sanatoasa, de unde ati scos ca puteti intelege, cu patrunderea omeneasca limitata, ce este si ce nu este contrar milosteniei lui Dumnezeu?
Ingaduiti-mi sa va expun gandul nostru. Evanghelia, altfel spus invatatura lui Hristos, sau Sfanta Scriptura sau Sfanta Biserica Universala ne-a descoperit tot ce poate sti omul despre mila lui Dumnezeu, ce intrece orice cugetare, ce este mai presus de orice capacitate omeneasca de patrundere, ramanand inaccesibila pentru intelegerea oamenilor. Desarta e ratacirea mintii omenesti cand cauta sa-L patrunda pe nepatrunsul Dumnezeu! Cand cauta sa explice inexplicabilul, sa-L supuna consideratiilor sale… pe cine? Pe Dumnezeu! O asemenea intreprindere e o intreprindere satanica!… Tu, care te numesti crestin si nu ai habar de invatatura lui Hristos! Daca din aceasta invatatura harismatica, cereasca, nu ai invatat ca Dumnezeu este incomprehensibil, du-te la scoala si trage cu urechea sa auzi ce invata copiii! Lor profesorii de matematica le explica, in teoria infinitului, ca infinitul, ca marime nedeterminata, nu se supune acelor legi carora li se supun marimile determinate – numerele, ca rezultatele operatiilor cu el pot fi total opuse operatiilor cu numerele. Iar tu vrei sa determini legile actiunii milei lui Dumnezeu si zici: asta e conform cu El – asta ii repugna! E conform sau nu e conform cu ratiunea ta! Cu notiunile si cu simturile tale! Urmeaza din aceasta ca Dumnezeu e obligat sa inteleaga si sa simta cum intelegi si simti tu? Dar tocmai asta si pretinzi tu de la Dumnezeu! Iata cea mai nesabuita si mai trufasa intreprindere! Nu invinui dar judecatile Bisericii de lipsa de bun simt si de smerenie: asta e lipsa ta! Ea, Sfanta Biserica, nu face decat sa urmeze neabatut invataturii lui Dumnezeu despre lucrarile lui Dumnezeu, cele descoperite ei de catre Dumnezeu insusi!
Copiii ei adevarati merg dupa ea cu supunere, luminandu-se cu credinta, calcand in picioare ratiunea trufita ce se rascoala asupra lui Dumnezeu! Credem ca putem sti despre Dumnezeu numai ceea ce Dumnezeu a binevoit sa ne descopere! Daca ar exista un alt drum catre cunoasterea de Dumnezeu, un drum pe care l-ar putea deschide mintea, cu propriile ei sfortari, nu ne-ar fi fost data descoperirea dumnezeiasca. Ea ne-a fost data insa pentru ca ne este strict necesara. Desarte sunt dar si mincinoase propriile autocugetari si ratacirile mintii omenesti. Dumneavoastra ziceti: “ereticii sunt aceiasi crestini ca si noi”. De unde ati scos una ca asta? Doar poate vreunul care se numeste crestin si nu stie nimic despre Hristos, datorita nemarginitei sale ignorante se va arata de acord sa se recunoasca tot atat de crestin ca si ereticii, fara sa deosebeasca sfanta credinta crestina de puii blestemului, de ereziile hulitoare de Dumnezeu. Altfel judeca cu privire la aceasta adevaratii crestini! Numeroasele soboare de sfinti au primit cununa muceniciei, au ales mai degraba cele mai crancene si indelungi chinuri, inchisoarea, exilul decat sa-si dea acordul la partasia cu ereticii in invatatura lor hulitoare de Dumnezeu.
Biserica Universala a recunoscut intotdeauna erezia ca un pacat de moarte, a recunoscut intotdeauna ca omul molipsit de boala groaznica a ereziei e mort sufleteste, strain de har si de mântuire, fiind în comuniune cu diavolul si cu pieirea lui. Erezia e mai degraba un pacat diavolesc decât omenesc; ea este fiica diavolului, nãscocirea lui, e o nelegiuire apropiata de închinarea la idoli. Parintii numesc adesea închinarea la idoli nelegiuire, iar erezia – rea credinta; în închinarea la idoli diavolul îsi ia siesi partea dumnezeiasca de la oamenii orbiti, iar prin erezie el îi face pe acesti oameni orbiti partasi ai pacatului sau de capatâi: hula de Dumnezeu. Cine va citi cu atentie “Faptele apostolilor” se va convinge usor de caracterul pe de-a-ntregul satanic al ereticilor. El va vedea îngrozitoarea lor fatarnicie, trufia nemasurata, va vedea un comportament alcatuit din minciuna neîntrerupta, va vedea cât sunt de robiti celor mai diferite si josnice patimi …. Cu deosebire se remarca la ei ura neîmpacata catre fiii adevaratei Biserici ….
Erezia se conjuga cu încrâncenarea inimii, cu o groaznica întunecare si stricare a mintii, erezia se mentine cu încapatânare în sufletul molipsit de ea si cât de trudnica este vindecarea omului de aceasta infirmitate! Orice erezie contine întrînsa hula împotriva Duhului Sfânt: fie huleste o dogma a Duhului Sfânt, fie o lucrare a Duhului Sfânt, dar neaparat huleste Duhul Sfânt. Esenta oricarei erezii este hulirea de Dumnezeu. Sfântul Flavian, patriarhul Constantinopolului, care a pecetluit cu propriul sau sânge marturisirea adevaratei credinte, a pronuntat hotarârea soborului local al Constantinopolului asupra ereziarhului Eutihie în urmatoarele cuvinte:
“Eutihie, pâna acum iereu, arhimandrit, fiind întrutotul prins si vadit ca partas al ratacirilor lui Valentin si Apolinarie, atât prin faptele lui trecute cât si prin explicatiile date aici, fiind dar dovedit de urmarea încapatânata a hulirii de Dumnezeu a acelora, nici macar n-a luat în seama sfaturile noastre si povetele catre primirea învataturii sanatoase. Si, de aceea, plângând si suspinând pentru pieirea lui definitiva, declaram în numele Domnului nostru Iisus Hristos ca el a cazut în hulire de Dumnezeu, ca e deposedat de orice cin preotesc, de partasia cu noi si de conducerea asupra manastirii sale, dând tuturor de stire ca de acum încolo, cine va sta la sfat cu el sau îl va vizita, va cadea el însusi sub afurisenie.“
Aceasta hotarâre e un mic exemplu al parerii obstesti a Bisericii Universale asupra ereticilor; aceasta hotarâre e recunoscuta de întreaga Biserica si confirmata de Sinodul Ecumenic de la Calcedon. Erezia lui Eutihie consta în aceea ca el nu marturisea în Hristos, dupa întrupare, cele doua naturi, cum marturiseste Biserica, ci admitea numai o singura natura, natura dumnezeiasca. Veti spune: numai atât!… Amuzant prin ignoranta, si demn de plâns prin caracter si urmari, este raspunsul unei persoane investite cu puterea acestei lumi catre sfântul Alexandru, patriarhul Alexandriei, despre erezia ariana. Aceasta suspusa fata sfatuia pe patriarh sa pastreze pacea, sa nu porneasca dezbinarea, atât de potrivnica duhului crestinismului, pentru câteva cuvinte, zice el, caci el nu gaseste nimic vrednic de osânda în învatatura lui Arie -care difera întrucâtva în stilul de formulare a cuvintelor si atâta tot! Aceste diferente de formulare a cuvintelor, observa istoricul Fleury, în care chipurile nu e nimic de osândit, nu fac altceva decât ca neaga Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos – nu mai mult!
Naruiesc asadar toata credinta crestina – si atâta tot! Remarcabil: toate vechile erezii, sub diversele lor masti schimbatoare tindeau catre un acelasi scop: negau Dumnezeirea Cuvântului si deformau dogma întruparii. Cele mai noi nazuiesc mai degraba sa nege lucrarile Sfântului Duh. Cu hule ei negau Dumnezeiasca Liturghie, toate Tainele, tot, toate aspectele în care Biserica recunostea lucrarea Sfântului Duh. Ei le numeau pe acestea reglementari omenesti – si înca mai nerusinat: superstitii, ratacire!
Desigur dumneavoastra nu vedeti în erezie nici tâlharie nici hotie! Poate nici nu o socotiti un pacat? E renegat Fiul Iui Dumnezeu, e renegat si hulit Duhul Sfânt – nu mai mult! Cel care a primit si se tine de o învataturã hulitoare de Dumnezeu, cel care huleste pe Dumnezeu cu gura, acesta nu tâlhareste, nu fura, face chiar faptele bune ale firii cazute – ce om minunat! Cum ar putea Dumnezeu sa-i refuze mântuirea?!… Toata cauza ultimei dumneavoastra nedumeriri, ca si a tuturor celorlalte, consta în adânca necunoastere a crestinismului ! Sa nu credeti ca o asemenea necunoastere e un defect lipsit de importanta! Nu! Urmarile lui sunt nimicitoare, mai ales astazi, când în societate umbla nenumarate carti cu titluri crestine si continut satanic. Prin ignorarea adevaratei învataturi crestine, sunteti întrutotul expus sa primiti un gând mincinos, fals, amagitor, hulitor de Dumnezeu, drept gând adevarat, sa vi-1 însusiti si, odata cu el, sa va însusiti si pieirea vesnica. Hulitorul de Dumnezeu nu se va mântui ! Iar nedumeririle dumneavoastra sunt tot atâtea semne de întrebare asupra posibilitatilor dumneavoastra de mântuire.
Esenta nedumeririlor acestora este lepadarea de Hristos! Nu va jucati cu mântuirea, nu va jucati! Caci altfel veti plânge vesnic. Apucati-va de lectura Noului Testament si Sfintilor Parinti ai Bisericii ortodoxe (…) studiati în scrierile Sfintilor Parinti, cum trebuie înteleasa corect Scriptura, ce vietuire, ce gânduri si ce simtaminte se cuvine sa aiba un crestin. Studiati din Scripturi si din credinta vie pe Hristos si crestinismul. Mai înainte sa bata ceasul, ceasul de spaima în care va trebui sa va prezentati la judecata în fata lui Dumnezeu, agonisiti-va îndreptatirea (achitarea) data de Dumnezeu fiilor oamenilor prin intermediul Crestinismului.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Sa ne amintim ce ne zic Marii Duhovnici si teologi precum Parintele Dumitru Staniloae despre ecumenism:
http://www.youtube.com/watch?v=sxf2K6pXhBc
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Stimate Doktoru, eu n-am spus ca ereticii care au respins Ortodoxia se mantuiesc, asta-i erezie.
Ce usor judecam noi, ortodocsii, pe cei care n-au auzit deloc de Ortodoxie, de parca n-ar fi datoria noastra sa il facem cunoscut pe Hristos si altora, daca sunt oameni care n-au auzit de Ortodoxie e vina noastra:
"Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura." (Marcu 16, 15).
NOI NU FACEM ASTA!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Parinte, nu e vorba de ecumenism aici.
Problema e urmatoarea, doar citind Biblia, fara indrumari duhovnicesti din alta parte, neoprotestantii din Africa si Asia nu pot descoperi singuri Ortodoxia, ei nu au cunoscut Ortodoxia.
Vina e si a noastra, ca nu le-o facem cunoscuta.
Cei din Europa n-au nicio scuza, ei sigur au auzit de invatatura ortodoxa.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Asa m-am intrebat si despre coptii din Egipt care patimesc din cauza musulmanilor. Ei s-au nascut asa de generatii si poate multi nu stiu de adevarata ortodoxie, dar mor pentru credinta lor. Jertfa lor e inutila? Mi-e greu sa cred asa ceva.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Se pare ca nu stiti sau nu ati inteles ca Evanghelia a fost propovaduita peste tot in lume de catre Sfintii Apostoli si nu este treaba noastra daca unii au respinso si nu au acceptat adevarul. Vedeti Sfintii Apostoli au avut chemare de la insusi Iisus Hristos sa propovaduiasca Evanghelia printre toate neamurile , Duhul Sfant a impartit la fiecare cate un har, unii prorocesc,unii propovaduiesc altii au intelepciune altii vorbesc in diferite limbi etc, daca tu nu ai chemare si vrei sa faci ceva fara binecuvantare nu e bine, tu pastreaza ceea ce ai pana la sfarsit si te vei mantui. Unii au primit un talant altii 2,5,10 etc fiecare dupa putere si credinta ...pe Iisus il marturisesti cand trebuie,Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca cateodata si prin tacere marturisim pe Iisus Hristos. Un sfant mai nou din vremurile noastre spune ca a vazut intr o vedenie pe unii oameni mergand batuti de diavoli si spunand ca parintii lor nu le au spus nimic de cruce, de Iisus Hristos ,nu i au invatat sa se roage etc ...si sa fie botezati in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Cred ca judecam prea mult in alb si negru iar situatia e mult mai complexa. Si nu cred ca au auzit TOTI de ortodoxie. Noi suntem niste privilegiati ai soartei. Dar vom si da socoteala pentru acelea pe care le stim dar nu le facem. Sfintii se rugau si pentru dracii din iad iar noi ii trimitem in iad cu lejeritate pe multi. Adevarat ca trebuie cu orice pret sa aparam dreapta credinta, mai ales in timpurile astea de mare inselare, dar mai bine sa Il lasam pe Dumnezeu sa judece cine se mantuie si cine nu. Noi doar sa ne aparam ortodoxia noastra.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
citeste IGNATIE BRIANCIANINOV-DESPRE MANTUIRE NEORTODOCSILOR
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Referitor la cele de mai sus, ne hazardam fiecare cu diverse pareri, dar stie numai Bunul Dumnezeu...Totusi...
1. Evanghelizarea indigenilor americani, atat nordici, cat si latino se stie cum a fost, mai mult impusa cu forta, prin crimele abominabile ale catolicilor asupra indigenilor. Totul in numele Domnului Iisus Hristos.
2. Spatiul latino-american colcaie de mii de secte, care mai de care mai fundamentalista si mai ahtiata dupa acapararea banilor. Iar indigenii sunt foarte naivi si usor de atras. Cel care a fost sau traieste acolo stie mai bine situatia. De aceea noi trebuie sa fim iubitori, ca sa nu devenim respingatori. Si cam ce parere isi formeaza unul dintre ei, care cauta cu asiduitate Adevarul, vazandu-ne pe noi intransigenti si cu atitudinea pe care o au sectele acolo, iar preotii nostri lafaindu-se in lux ca si pastorii lor. In fine...
3. Sfantul Siluan spunea sa ii iubim pe toti si sa ne rugam pentru toti, caci nu stim judecatile Lui Dumnezeu. (“Am luat cunostinta de o conversatie intre Sfantul Siluan Athonitul si un arhimandrit care isi desfasura activitatea misionara printre non-ortodocsi. Acest arhimandrit il stima mult pe staret si a venit in diverse randuri sa vorbeasca cu el cu ocazia sederilor sale la Sfantul Munte.
Staretul l-a intrebat cum anume predica. Arhimandritul, care era inca tanar si lipsit de experienta, a strigat gesticuland si miscandu-se din tot trupul:
“Le spun: Credinta voastra e desfranare. Totul este deformat si fals la voi si nu va veti mantui daca nu va veti cai“.
Staretul a ascultat, si l-a intrebat:
“Si, spuneti-mi, parinte arhimandrit, cred ei in Iisus Hristos, cred ei ca este adevaratul Dumnezeu?”
“Da, cred”.
“Si o cinstesc pe Maica Domnului?”
“Da, o cinstesc, dar invatatura lor despre ea e gresita”.
“Ii cinstesc pe sfinti?”
“Da, ii cinstesc, dar ce sfinti mai pot fi la ei de cand s-au despartit de Biserica?”
“Au slujbe in bisericile lor, citesc ei cuvantul lui Dumnezeu?”
“Da, au slujbe si biserici, dar daca ati putea vedea ce sunt slujbele lor fata de ale noastre, ce raceala, ce lipsa de viata!”
“Ei bine! Parinte arhimandrit, sufletul lor stie ca fac bine crezand in Iisus Hristos, cinstind pe Maica lui Dumnezeu si pe sfinti, chemandu-i in rugaciunile lor; daca le spuneti ca aceasta credinta a lor este desfranare, nu va vor asculta. Spuneti oamenilor ca fac bine crezand in Dumnezeu, ca fac bine cinstind pe Maica lui Dumnezeu si pe sfinti; ca fac bine mergand la biserica pentru slujbe, rugandu-se acasa, citind cuvantul lui Dumnezeu, si celelalte; dar ca in cutare sau cutare punct sunt in greseala, ca trebuie sa-si indrepte aceasta greseala si ca atunci totul va fi bine.
Domnul se va bucura in ei si asa cu totii ne vom mantui prin mila lui Dumnezeu. Dumnezeu e iubire; de aceea orice predica trebuie sa purceada si ea din iubire, si atunci va fi mantuitoare atat pentru cel ce predica, cat si pentru cel ce o asculta. Dar daca ii veti osandi, sufletul poporului nu va va asculta si nici un bine nu va iesi de aici“.
“Viaţa şi învăţătura stareţului Siluan Athonitul de arhimandritul Sofronie“, Editura Deisis, Sibiu, 1999)
4. Preotii lor catolici, mai ales de prin sate, sunt foarte saraci si fac misiune (ajuta, lupta pentru drepturile indigenilor etc.), dar putinii ortodocsi care sunt fac slujbele doar pentru ceilalti ortodocsi si nu umbla prin popor.
5. Dumnezeu a facut minuni in viata familiei mele catolice (sotul este acum ortodox). Mai intai prin cumnata care nu putea avea copii si la 40 de ani, in mod uimitor si pentru doctori, minunea s-a intamplat, iar recent, in ultima luna, tatal-socru s-a luptat mult cu un cancer de colon, iar la operatie nu s-a mai gasit nimic. Maicuta Domnului, toti sfintii, Sfantul Nectarie, Sfantul Pantelimon, Sfantul David din Evia, rugaciunile Parintelui Iustin si ale multor altora au dat rod, asa ca nu stiu ce rost mai au atatea polemici, cand dragostea ar trebui sa ne ghideze pe toti si rugaciunile pentru noi insine si pentru toata Creatia Lui Dumnezeu.
6. Si eu am multe idei care nu au nicio legatura cu adevaratul crestinism si ii ofer o imagine destul de stearsa despre ortodoxie sotului meu, dar pot spune cu certitudine ca am vazut printre neortodocsi oameni extrem de buni, pe cand noi nu ne putem lauda ca toti ortodocsii sunt model si adevarati marturisitori ai lui Hristos.
7. Suntem cititi de multi convertiti sau cei care cauta ortodoxia, de aceea ar fi bine sa ne asumam tot ceea ce gandim, vorbim sau scriem, pentru ca prin cateva cuvinte scrise putem apropia sau indeparta un suflet. Este o mare responsabilitate!
Ar fi mult mai multe de spus, dar nu este nici momentul , nici locul...Stiu doar ca sotul meu sufera foarte mult din cauza acestor atitudini si isi da seama ca va fi o munca foarte grea sa isi converteasca si familia, daca ea ar veni in Romania. Sa ne judecam pe noi mai aspru, iar pe ceilalti sa ii lasam la Judecata Bunului Dumnezeu!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
SF AUGUSTIN SPUNE: PT CINE VREA SA CREADA AM O MIE DE ARGUMENTE,PENTRU CINE NU,N-AM NICI UNUL.DACA INIMA LE ESTE INVARTOSATA NU O SA DEA ASCULTARE SI NU VOR CAUTA NICIODATA RADACINILE ORTODOXIEI,DATORITA MANDRIEI.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Fericitul Augustin
Traiasca Legiunea si Capitanul!
intr-advar noi marturisim ca nu se mantuiesc cei neortodocsi. La inceputul comentariilor mi-am aratat mila fata de acei care au fost batuti, pentru credinta lor, de catre musulmanii pagani . Aici era un sentiment uman, o dorinta de intelegere a suferintei cuiva, mai ales ca unii din noi poate, nu ar putea sa marturiseasca credinta lui la fel. DAR totusi erezia existenta in invatatura lui, il trimite de partea celor anatemizati, chiar daca a postit, a facut fapte bune etc Asa s-a hotarat la sinoade si ramane valabil. Sunt si unele intamplari in care cei eretici chiar daca aveau virtuti mari, din cauza invataturii gresite, tot eretici ramaneau. Deci,
- Apare sentimentul uman de mila, care vrea sa fie rasplatita virtutea si suferinta cuiva si
-Ceea ce s-a hotarat in sinoade ca cel care invata gresit este eretic si nu se mantuieste.
-Apar aceste doua situatii: sentimentul si hotararea sinoadelor, dintre care hotararea luata ca cel eretic nu se mantuieste, este mai importanta decat sentimentul de mila.
-Inteleg ca asta e realitatea si ca noi trebuie sa marturisim cat traim ca acestia nu se mantuiesc
chiar daca au suferit si au avut virtuti.
-Apare chiar riscul ca unii sa treaca de partea ereticilor daca sunt laudate faptele lor. Chiar mila de suferinta lui, te poate apropia inclusiv de invatatura lui, deci aici sunt motivele pentru care trebuie spus ca NU se mantuiesc acestia.
-In acelai timp avem obligatia sa propovaduim credinta ortodoxa pentru ca acel eretic sa cunoasca dreapta invatatura.
-Aici apare o mare necunoscuta de care nu prea se vorbeste, anume ca la judecata sa fim noi INVINUITI de nestiinta paganilor, a ereticilor care au auzit doar invataturi venite de la unii care nu aveau dreapta credinta. Daca noi zicem ca ortodoxia e dreapta invatatura, la judecata poate o sa fim imvinuiti de ceilalti ca noi eram cei care trebuiam sa raspandim invatatura, iar colegul de servici, vecinul, fratele, prietenul care nu cunosc, de fapt din cauza noastra sa nu stie. Si sa se intoarca acuzatiile noastre la adresa celorlalti, impotriva noastra pentru ca nu le-am vorbit. La asta se gandeste cineva ???
-Chiar daca nu avem puterea de a vorbii altora, trebuie sa marturisim ca fapta celui eretic nu are valoare, desi ne-am, dori ca oameni sa fie rasplatita. Aici nu primeaza pornirea inimii ci ragulile hotarate de altii. Trebuie ca afirmatiile noastre sa nu contrazica hotararile sinoadelor.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Cred că problema nu stă atât în faptul că acel om l-a mărturisit pe Hristos aşa cum a ştiut el. Problema este că în acel articol de la Doxologia acel individ este numit EPISCOP, ceea ce este departe de adevăr. Faptul că acele secte neoprotestante îşi pun astfel de denumiri asta nu înseamnă că acei “episcopi” chiar sunt episcopi. În cazul lor este vorba pur şi simplu de o titulatură care din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe nu are relevanţă, fiind greşită. Acum problema se pune dacă respectivul sait prezintă un punct de vedere ortodox, ceea ce se pare că nu face. Cel mai probabil este vorba despre o manevră a politicii ecumeniste, un soi de re-educare a ortodocşilor din punct de vedere masono-ecumenist.