Rugaciunea lui Iisus: Invataturi practice pentru incepatori

Rugaciunea lui Iisus este o rugaciune scurta, de pocainta.

Ne rugam cu cuvantul launtric in centrul duhovnicesc al fiintei noastre: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!” si, cu ajutorul Harului Dumnezeiesc, mintea se curateste si se pogoara in inima duhovniceasca, realizand unirea treimii umane (mintea, cuvantul si duhul).

Dupa o perioada de timp, in care se vor curati puterile inimii noastre duhovnicesti, arzand cu Harul Dumnezeiesc in cruce si curatind pe rand puterea poftitoare, puterea manioasa si puterea rationala, vom observa ca putem zice orice rugaciune sau cantare, cu cuvantul launtric si mintea se va pogori in inima. Mintea va spune cuvintele rugaciunii cu intelegere, inima le va primi cu afectiune, iar vointa, va pune in acord (va uni) ratiunea cu simtirea duhovniceasca, chipul lui Dumnezeu in noi.

Cand crestinul reuseste cu ajutorul Harului Dumnezeiesc sa pogoare mintea in inima, mintea ia parte la lucrarea inimii, se impartaseste de energiile necreate ce stralucesc din Soarele Dreptatii – Hristos, ce se descopera in inima mintii”[1].

Astfel, prin Harul Dumnezeiesc si stradania noastra vom ajunge la o rugaciune de calitate.

Pentru ca noi gresim prima data cu gandul cel pacatos, intinandu-ne in decursul timpului toate puterile inimii duhovnicesti, trebuie ca prin gandul cel Sfant al lui Hristos (1 Corinteni 2,16)[2], pe care il gasim in Sfintele Scripturi[3], si prin cuvantul rugaciunii launtrice, sa ne curatim pe rand cele trei mari puteri sufletesti: puterea poftitoare, puterea manioasa si puterea rationala. Astfel citind cu cuvantul launtric Sfintele Scripturi si prin Rugaciunea launtrica – Rugaciunea inimii, actionand pe rand asupra fiecarei puteri sufletesti (puterea poftitoare, puterea manioasa si puterea rationala) cu ajutorul Harului Dumnezeiesc ne vom curati sufletul si inima duhovniceasca.

Mintea noastra este ochiul sufletului si se afla in inima duhovniceasca. Domnul nostru Iisus Hristos ne spune De ce cugetati acestea in inimile voastre (Marcu 2,8), deci nu in capetele voastre. Gandurile care sunt lucrarea (energia) mintii ies din inima prin educatie lumeasca si pacate si se afla in creier sau in afara, ratacind precum meteoritii. De aceea cu gandul cel Sfant al versetelor Sfintelor Scripturi si al rugaciunii launtrice trebuie sa curatim cele trei puteri sufletesti si sa-l intoarcem astfel in inima duhovnicesca realizand unirea treimii umane (mintea, cuvantul si duhul) chipul lui Dumnezeu in om, iar prin sfintenie[4] sa ajungem la asemanarea cu Dumnezeu.

Inainte de a incepe practicarea Rugaciunii lui Iisus trebuie sa ne adunam mintea risipita in exterior prin:

– Pocainta[5], gandindu-ne la pacatele savarsite, la pacatele care le-au facut altii din cauza noastra, la faptele bune pe care nu le-am facut si la faptele bune pe care nu le-au facut altii din cauza noastra.

– Citirea Sfintelor Scripturi in chip de rugaciune, fara niciun fel de comentariu si alte bruiaje diavolesti; (Sfintele Evanghelii, Epistole, capitolele care ne sunt accesibile).

– Putem citi Psaltirea[6] sau sa psalmodiem, sau sa cantam cu voce tare, apoi tainic in gand. Vom citi sau canta pana cand vedem ca mintea s-a adunat din risipire si se poate ruga cu cuvantul launtric.

– Se poate rosti tainic, repetand anumite versete biblice, care ne sunt mai atractive, trimitand gandul cu cuvantul lui Dumnezeu din Sfanta Scriptura, si curatind pe rand pe cele trei mari puteri sufletesti.

Pozitia recomandata de Staretul Daniil Tudor este in picioare[7], cu mainile impreunate, in dreptul pieptului sau stand drept in genunchi.

Vom curati pe rand cele trei puteri sufletesti: puterea poftitoare, puterea manioasa si puterea rationala.

I. Puterea poftitoare[8], care „este din partea de jos a inimii pana la brau[9]”. Spunem rugaciunea launtrica pana cand gandul rugaciunii, cu ajutorul Harului Dumnezeiesc, va curati puterea poftitoare.

Exemplu:
Foc am venit sa arunc pe pamant si cat as vrea sa fie acum aprins (Luca 12,49).
Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru (Luca 12,58).
Fara de Mine nu puteti face nimic (Ioan 5,15).
Oricine se uita la femeie poftindu-o, a si savarsit adulter cu ea in inima lui (Matei 5, 28).

Daca observam ca gandul cade si se intineaza cu poftele desfranarii, il ridicam strigand la Dumnezeu pe verticala in sus: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine desfranatul! Sau facem metanii, sau o lucrare fizica binecuvantata, pana scapam de aceste pofte sau duhuri ale poftelor trupesti.

De asemenea, daca observam ca aceasta lucrare a rugaciunii launtrice este „blocata” de duhuri, inclusiv de cugete trupesti, sa ridicam mintea cu gandul rugaciunii pe verticala in sus la Dumnezeu si sa strigam: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!

parintele Daniel de la Rarau

Cititi si:
Datoria drept-credinciosilor de a spune „Rugaciunea lui Iisus”


[1] Cabas George, Parinti contemporani athoniti, mh. Teoclit Dioinisiatul, Editura Anastasis, 2007, pp. 41-42.
[2]
Noi avem mintea lui Hristos (1 Corinteni 2,16) sau in alte traduceri gandul lui Hristos. Care este legatura intre gand si minte? Noi avem mintea lui Hristos, inseamna ca noi avem mintea care gandeste cu gandurile lui Hristos. Avem „gandul lui Hristos”, inseamna ca avem mintea care poarta in ea gandurile lui Hristos care ne curatesc si sfintesc (Ioan 17,17). Iar gandurile Domnului Iisus Hristos sunt in Sfanta Evanghelie.
„Mintea prin plasticitatea sa, prin puterea sa de a asemana, de a se face totul totului, prinde in sine Chipul lui Hristos si Il introduce in centrul fiintei noastre, in inima. Aceasta e functiunea rugaciunii inimii, introducerea mintii in inima. Dar nu poti introduce Chipul cel adevarat in inima, daca nu ai intruchipat viu mintea cu acest Chip. Adica, dinamismul mintii nu l-ai fixat in Icoana lui Hristos. Aceasta cristalizare a Sfantului Chip in minte cere rugaciunea mintii. Aceasta rugaciune nu se face insa rodnica decat meditand si citind in Sfanta Scriptura in chip de rugaciune. Trebuie sa ne saturam mintea cu cele ale Cuvantului, purificand-o si fiind treji”, ne spune Staretul Daniil Tudor.
[3]
Sfinteste-i pe ei intru adevarul Tau; cuvantul Tau este adevarul” (Ioan 17,17).
[4]
„Tinta rugaciunii este de a sui intreaga fiinta a noastra, trup si suflet, pana la pragurile Sfinteniei. Prin urmare, Sfintenia si rugaciunea nu sunt deloc din ordinea subiectivitatii, ci sunt reale. Dar rugaciunea in sine nu este decat un mijloc, spunem, o scara, ca sa ne faca sa ne invrednicim de aceste desavarsiri ale Sfinteniei”. (Ieroschim. Daniil de la Rarau, Sfintita Rugaciune, Editura Christiana, 2008, p. 63).
[5]
O singura simtire, dintre toate simtirile necurate ale inimii pacatoase, poate fi intrebuintata la nevazuta slujire a lui Dumnezeu: intristarea pentru pacate, pentru cadere, pentru necuratire si pentru pierderea sufletului. Aceasta stare se numeste pocainta, plans si strapungere a inimii. Simtamantul de pocainta face sa amuteasca toate celelalte simtaminte necurate, ne invata dascalii „Rugaciunii lui Iisus”. De aceea, cea dintai porunca data de Mantuitorul Iisus Hristos tuturor oamenilor este pocainta: Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor (Matei 4,17).
[6]
Sfintii Parinti practicanti ai „Rugaciunii lui Iisus” spun ca: „Psaltirea este pentru cei care lupta pentru curatirea inimii si pentru incepatori, in timp ce „Rugaciunea lui Iisus” este pentru cei ce au gustat Harul Dumnezeiesc”.
[7]
Staretul Daniil Tudor, spune ca a a vazut in Sfantul Munte Athos, la o chilie, pustnici care privegheau toata noaptea, iar cand oboseau se sprijineau cu mainile in fata, intr-o carja.
[8]
Locul unde se afla cele trei puteri sufletesti: puterea poftitoare, puterea manioasa si puterea rationala, va fi descoperit de catre Dumnezeu fiecaruia, pe masura curatirii inimii duhovnicesti.
[9]
Cleopa Ilie Arhim, Ne vorbeste parintele Cleopa, vol. 17, p.65, Editura Manastirii Sihastria Neamt, 2010.