Intampinarea Domnului – Cuvant al Sfantului Antim Ivireanul

Întâmpinarea Domnului, numită în popor şi Stretenia (dupa numele vechi slavon) este evenimentul prezentării Pruncului Iisus la templu, la 40 de zile după naştere, spre a fi închinat Domnului. Cu acest prilej se făcea şi curăţirea mamei. Acest obicei biblic a rămas ca pildă şi la noi, ca îndatorire a mamelor de a aduce pruncii la biserică, la patruzeci de zile după naştere, pentru molifta de curaţire şi închinarea pruncilor la sfintele icoane. Mama care a născut vine în biserică şi în numele fa­miliei aduce pe noul-născut ofrandă lui Dumnezeu, închinându-l la altar.

Iată cum predica Sfântul Antim Ivireanul (1650-1716) despre această sărbătoare.

Cuvânt de învăţătură la Stretenia Domnului nostru Iisus Hristos
al Sfântului Antim Ivireanul

(Fragmente)

[…] Astăzi, slava Domnului şi-a sfintei Fecioare descoperit o privim. Astăzi, bucuria cea cerească, pre care toate neamurile cu dragoste o aşteptă, sfântul praznic de astăzi o dă neamului omenesc. Au trecut cele vechi şi au înflorit cele noao, care nu se mai învechesc. Nu mai stăpâneşte de pe acum porunca cea tare a legii, ci mila Domnului împărăţeşte; pe toţi îi trage la Sine, cu mântuire şi îndelungă răbdare, nici pedepseşte, ca pe Ozan acela odinioară carele a îndrăznit de s-a atins de care nu era [voie] să se atingă.

Că Dumnezeu, pe toţi chemând la Sine, frica nu poate să zăticnească. Strigă zicând: Veniţi după Mine toţi cei osteniţi şi însărcinaţi. Şi cine nu va alerga? […] Că aceea ce rânduise Dumnezeu, pentru multa milostivire şi îndurare ce avea către noi, a venit Însuşi şi a împlinit pentru iubirea de oameni, ceea ce i se cuvenea Lui. Pentru care lucru adevărat a răsunat dumnezeiasca trâmbiţă, fericitul Pavel, zicând: Cele vechi au trecut, iată s-au făcut toate noi.

Drept aceea, ce voi putea cuprinde cu mintea mea, sau ce lucru vrednic voi putea grăi asupra zilei acesteia? Că de poate afla cineva mai mare şi mai slăvit decât pe Dumnezeu, poate că doară va afla mai mare şi mai cinstită decât pe sfânta Fecioară, care fecioară, ca alt cer gânditor, ţine în braţile sale pre Făcătoriul cerului şi al pământului, pre Fiul său, carele este născut din Tatăl mai nainte decât luceafărul şi-l aduce astăzi la bisérică, ca pe un cap ce este al Bisericii, să-l închine Domnului, Celuia ce i se închină toată făptura şi i se pleacă tot genunchiul.[…]

Zice sfânta Fecioară către Cuviosul Simeon: Primeşte, cinstite şi fericite bătrâne, pe acest prunc, care a sărăcit de voia Lui, a cărui bogăţie nu să poate spune: primeşte pe acest prunc, care este mai vechi decât toţi vechii; priimeşte pe acest prunc ce vezi, pe carele nici îngerii nu-L pot vedea; cuprinde-L cu braţele tale, pe carele nu-L poate cuprinde toată lumea. Adevărat, mic este de vârstă, iar anii nu I se ştiu. Mic este, dar este peste toate măririle mai mare. Mic este la vedere, dar este mare la pricepere. […]

Şi luându-L Simeon în braţe, fiind pornit de Duhul Sfânt, a zis: Cu adevărat, Tu eşti stăpânul a toată făptura, Tu eşti Mântuitorul lumii, Tu eşti Dumnezeul nostru, pe Tine cu mare poftă te aşteptăm, de Tine doream, de Tine însetoşam, pe Tine adăst de atâta vréme. Ţie mă închin, pe Tine te rog ca Celuia ce eşti Stăpânul vieţii şi al morţii, Tu mă slobozeşte cu pace acum, din lumea aceasta şi din trupul acest stricăcios, că Te-am văzut cu ochii mei Mântuitoriul Meu. Slobozeşte-mă dintru această viaţă, să merg în iad, să spui de venirea Ta în lume, să-i mângâi pre acei ticăloşi şi osândiţi ce sunt întru închisoare de atâţia ani. Să le spun bucurie amărâţilor, să le spun cum că Te-am văzut cu ochii mei şi cum că Te-am pipăit cu mâinile mele şi cum Te-am ţinut în braţe şi cum ai înplinit toate ale legii şi vrei să pătimeşti şi vei să Te dai morţii pentru mântuirea tuturor şi vrei să te pogori şi în iad, ca să ne scoţi pe toţi de la muncă şi să ne sui, împreună cu Tine, la cer, să ne faci una cu Tatăl. Aşa Te rog, Stăpâne, mângăierea şi slava norodului Tău, lui Israil, lumina cea descoperită a limbilor celor dintru întuneric, slobozeşte-mă cu pace, ca să măresc numele Tău cel preaslăvit.

Acesta este praznicul bisericii noastre de astăzi, iubiţilor mei. Acesta este sfârşitul tainelor celor vechi şi începutul tainelor celor noi. Astăzi s-au împlinit toate ale legii celei vechi şi se încep cele noi. Şi de vreme ce Hristos, Dumnezeul nostru, cel adevărat, care este Legea şi Făcătorul legii, s-a supus legii, ca să ne arate noua că este cu cale şi cu dreptate să ne supunem legii, drept ce, să nu ascultăm, ci stăm împotriva legii şi lui Dumnezeu, ca şi cum ne-ar fi vrăjmaş de moarte. 10 porunci sunt scrise în lege şi nici una nu ţinem.

Porunca cea dintâi zice să nu avem alt Dumnezeu înaintea lui, iar noi avem pe mamonul nedreptăţii.

A doua poruncă zice să nu luăm numele Domnului în deşert, iar noi îl purtăm prin gurile noastre, ca o nimica.

A treia poruncă zice să sfinţim sâmbăta, adică să cinstim şi să ţinem praznicile, iară noi atunci facem lucrurile cele mai multe şi lucrurile cele mai necuvioase.

A patra poruncă zice să cinstim pre părinţii noştri, iară noi îi ocărâm şi-i şi batem.

A cincea poruncă zice să nu ucidem, iar noi, de nu putem ucide cu băţul, sau cu sabiia, ucidem cu limba şi, de nu putem ucide pe alţii, ne ucidem şi ne omorâm înşine pe noi, cu faptele cele rele.

A şasea poruncă zice să nu preacurvim, iară noi facem altele mai rele şi mai spurcate, care nu le pot grăi.

A şaptea poruncă zice să nu furăm, iară noi luăm de faţă, cu sila.

A opta poruncă zice să nu mărturisim strâmb, iară noi jurăm cu mâinile pe sfânta Evanghelie ca să nu pierdem cinstea şi pierdem pe Dumnezeu.

A noua poruncă zice să nu poftim muiarea vecinului nostru, iară noi mijlocim ca să ştie şi el de acel lucru, iară să nu zică nimic, că apoi nu e bine de el.

A zecea poruncă zice să nu poftim vreun lucru străin, iară noi luăm tot, să nu aibă cu ce să hrăni.

Şi iată, dară, că nici una din cele zece porunci nu ţinem, nici facem. Iar de va socoti cineva din noi cum că vorbele acestea nu sunt adevărate, îi las în seama cugetului său şi de nu-l va bate cugetul în sine, atunci poate că acel om va fi au prea sfânt şi drept înaintea lui Dumnezeu, au este nesimţitoriu.

Ce tu, Doamne, Cela ce pentru bunătatea Ta cea de margine şi multa milostivire ai voit de ai luat trupul firii noastre celei slabe şi ai împlinit toate ale legii, îndură-Te şi ne luminează şi noua minţile şi inimile, ca să ne arătăm împlinitori legii şi ale poruncilor Tale şi ne miluieşte ca un milostiv, după mulţimea îndurărilor Tale, ca de pururea să mărim numele Tău cel prea slăvit.

Amin.