Sfântul Profet Ilie – prototipul Înaintemergătorului Domnului

Iudaismul aşteaptă întoarcerea lui Ilie ca precursor al lui Mesia. La sfârşitul Sabatului, se cântă pentru a grăbi venirea sa: „Ilie profetul, Tesviteanul, Galaadeanul, va veni curând cu Mesia, fiul lui David”. Pentru unii Părinţi, profeţia din Maleahi 3, 22 se împlineşte prin Sf. Ioan Botezătorul, noul Ilie, după cum pare să afirme Însuşi Iisus. Însă alţii îl aşteaptă ca înaintemergător al celei de a doua veniri a lui Hristos, după atestarea lui Ioan Botezătorul ca nefiind Ilie. „Uneori, când despre acelaşi lucru se exprimă două păreri deosebite, pot fi socotite juste amândouă, sau poate fi adoptată o părere mijlocie, fără pagubă pentru credinţă, adică fără să ceară neapărat aprobare sau respingere totală, de vreme ce niciuna din ele nu este împotriva credinţei. Astfel, citim că Ilie a venit în persoana lui Ioan, dar şi că a fost precursor al Venirii Domnului”.1
Deşi au trăit şi activat la un interval de opt veacuri, cei doi mari profeţi ai Vechiului Testament, Sf. Ilie şi Sf. Ioan Botezătorul, au multe trăsături comune, atât în privinţa vieţii (retragere în pustie, hrană, îmbrăcăminte etc.), cât şi a misiunii profetice, în general (ideal, credinţă, predică, mărturisire ş.a.). Personalitatea Sf. Ilie şi a Sf. Ioan Botezătorul întruchipează aievea cuvintele profetului Maleahi 3, 1: „Iată Eu trimit pe îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va găti calea Ta înaintea Ta”. Pentru această misiune, comună mai mult îngerilor decât oamenilor, a fost trebuinţă de oameni sfinţi, cu viaţă îngerească. Încă din pruncie viaţa lor a fost închinată acestui sublim ideal. Pentru ambii a fost necesară o excepţională pregătire psihică şi fizică, în post şi rugăciune, în pustie. Atât renunţările, nevoinţele, jertfelnicia, cât şi hrana şi îmbrăcămintea în pustie le-au fost comune.

În privinţa misiunii profetice, amândoi s-au pus în slujba aceluiaşi ideal, de propovăduitori ai lui Dumnezeu înaintea oamenilor. Dacă Sf. Ilie a fost exponentul principalal credinţei monoteiste şi luptător înverşunat împotriva idolatriei, Sf. Ioan a pregătit calea Mântuitorului Hristos, identificându-se astfel cu „Glasul celui ce striga în pustie: pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui!” (Isaia 40, 3; Matei 3, 3; Luca 3, 4). Şi acest „glas” s-a ridicat cu putere, neînfricat, atât de către profetul Ilie pe muntele Carmel (împotriva regelui Ahab şi a preoţilor idolatri), cât şi de Sf. Ioan Botezătorul înaintea lui Irod şi Irodiadei şi a tuturor celor ce au venit la dânsul în pustia Iordanului (I Regi 18, Matei 3; Marcu 6, Luca3). Cât n-a avut de suferit Sf. Ilie din pricina lui Ahab şi-a Izabelei şi cât a plătit de scump Sf. Ioan îndrăzneala de a fi mustrat pe Irodiada.

Dacă în ceea ce priveşte viaţa şi misiunea profetică, cei doi Sfinţi Prooroci ai Vechiului Testament aproape s-au identificat, atunci în privinţa sfârşitului vieţii pământeşti nu-i putem asemăna. Moartea martirică a Sfântului Ioan ne zguduie pe toţi, iar ultimele momente petrecute în viaţa aceasta de Sf. Ilie şi înălţarea sa la cer ne uimesc. Autoritatea religios-morală, de mare profet, a Sfântului Ilie a ajuns până în timpul Sfântului Ioan Botezătorul şi al Mântuitorului Iisus Hristos, întrucât unii (printre care şi regele Irod Antipa) credeau că a venit Ilie a doua oară (Matei 15, 14; Luca 9, 7-9).2

Ilie, sfantul care aduce ploaia

Sfantul Ilie fiind cunoscut ca cel ce a adus prin rugaciunea sa seceta asupra poporului din Israel si apoi ploaia care a salvat poporul de la moarte, a ajuns sa fie cinstit si ca cel ce aduce ploi. In Liturghier, la slujba care se oficiaza la vreme de seceta, intalnim o cerere in care este redata mijlocirea Sfantului Ilie pentru ploi: “Pentru ca rugaciunile noastre sa fie bineprimite si precum pe Ilie, oarecand, asa sa ne auda si pe noi si sa ne miluiasca, cu ploaie si cu buna intocmire a vazduhului, Domnului sa ne rugam“.

La multi ani celor ce poarta numele Sfantului Proroc Ilie.

1. Eliane Poirot, Op.cit, pag. 145
2.Pr. Teodor Baba, Op. cit., pag. 45-46