† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
Uneori, cruzimea oamenilor atinge cote atat de mari, incat ne vine greu sa-i credem pe cuvant, pe cei care au trait astfel de episoade. Un exemplu este experimentul Pitesti, gandit de sovietici si aplicat de comunisti, in cea mai crunta inchisoare care a existat vreodata in Romania. Acolo, unii detinuti erau transformati in tortionari, care isi schingiuiau colegii, pentru a-i obliga sa uite de Dumnezeu si sa creada doar in partid. Un om care a suferit o astfel de metamorfoza s-a cait atat de mult pentru faptele sale, incat, dupa inchisoare i s-a dedicat cu totul lui Dumnezeu si a devenit calugar. Iar scopul vietii lui, timp de multe decenii, a fost sa-l gaseasca pe omul pe care l-a torturat cel mai mult si sa-i ceara iertare. Si s-a intamplat. O poveste despre credinta nestramutata, pacate care dor si greseli iertate.
- Data: 05 Mai 2013
- Sezon: 5
- Reporter: Yevgeniya Kironaki
- Imagine: Mihai Buzduga, Mihai Dină, Liviu Dochița
- Montaj: Adrian Robe
| antena3
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Foarte trist nici nu credeam ca a existat asa ceva, eu am fost credincioasa si pe vremea comunismului si am intalnit oameni mari credinciosi. Aceasta poveste credeam ca a fost doar poveste. Am fost bolnava de o boala incurabila (scleroza in placi) si directoarea spitalului spunea ; Facem ce putem dar te rog pe tine si pe mama ta sa va rugati mult , Dumnezeu trebuie sa ne ajute in aceasta munca, cu aceasta boala, iar pe peretii incaperilor unde locuia aceasta minunata doctorita erau icoane din diverse tari pe unde umblase, nu se ferea sa spuna ca este credincioasa. Cu ce-l mai ajuta pe acest cetatean , dupa ce i-a facut viata praf? Viata este una singura si este scurta , daca intalnesti cativa idioti care apoi se caiesc, calugaresc saiu ce or face , ce castiga bietul om?
Va spun sincer, toti cretinii dau vina pe comunism , pe x , pe y , dar nu spun cinstit ca nu sunt normali , sunt idioti din nastere.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Iertand ni se iarta (vezi Tatal nostru)
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Hmm, multi din jurul nostru, oameni care par normali, sau chiar se dau credinciosi si merg si la biserica, sunt in stare ca in anumite situatii sa devina tortionari. Ei au ca scuza : " daca nu fac eu treaba asta murdara o va face altul; asa ca daca ma obliga sa o fac nu e vina mea ". Ei nu se gandesc ca daca fiecare om gandeste ca ei, treaba aia murdara se va face oricum, insa daca nimeni nu ar gandi asa, niciodata cei rai nu ar putea sa foloseasca poporul pentru astfel de crime, si astfel dictatorii nu ar mai avea putere in lumea asta. Acest soi de atei, ca altfel nu le pot spune, sunt destui in societate, si unii se falesc ca sunt si credinciosi. Dar ce folos au cu fala lor ??? Pentru astfel de oameni pocainta personala nu inseamna nimic, ei judeca totul in functie de ce fac si ceilalti, adica se iau dupa turma cea mai mare, care sunt capre, nu oi, dupa cum si Mantuitorul a zis : " nu te teme turma MICA ".
In general lumea gandeste asa : in spirit de turma mare, adica ce face toata lumea e bine sa fac si eu.
Insa credinciosilor li s-a dat altceva de facut : sa se smereasca, sa se intristeze pentru pacate in loc sa se bucure de bucuriile lumii acesteia. Daca te uiti la marile vedete care si-au vandut sufletul diavolului, ai sa ii vezi pe toti cu zambetul pe buze, la fel toti mai marii lumii acesteia. Iar daca te vei uita la sfinti, ai sa ii vezi mereu cu lacrimi in ochi, cu intristare de pocainta. Si in plus, pentru ca putini sunt cei care accepta sa fie " prostii " lumii, sa fie tristi dupa Dumnezeu, cei alesi mereu vor suporta si necazuri din partea lumii, si batjocuri, sau torturi, caci nimeni nu va fi cu ei. Si daca slujitorii pacatului din lumea asta nu cauta altceva decat sa fure de la altii, cel mai usor e a fura de la cei singuri, adica de la cei saraci si necajiti, de la cei credinciosi. Bogatii mereu vor fura de la cei saraci. Credinciosii, datorita faptului ca sunt turma mica, mereu vor fi nedreptatiti. Sunt victime usoare.
Pe lumea aialalta va fi invers.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
@campan maria,
Doamna, nu stiti ce vorbiti! Sa va ierte Dumnezeu!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Fratilor asa documentar m-a facut sa plang, mai ales ca am citit atatea marturisiri despre acesti oameni, cele ale lui Bordeianu, parintelui Bejan, din revista Atitudini, altele prezente in cartea Din temnite spre sinaxare sau Intoarcerea la Hristos de Ianolide. Acesta este motivul pentru care au iesit cu ajutorul lui Dumnezeu din inchisorile mortii atatia marturisitori, pentru a vorbi si SCRIE ce s-a intamplat acolo. Intelegand ce inseamna acel diabolic regim, sa fim cu luare aminte la formele noi de neocomunism, care sunt deja prezente in lume vazand incercarea lor de a strica mintile tinerilor facandu-i sa accepte ca "normale" pacate aspru pedepsite in iad, invatand in scoli despre asa zisul evolutionism o doctrina absolut nestiintifica, aparuta doar pentru a-i indeparta pe oameni de adevaratul creator al biodiversitatii. Avem chiar datoria de a citi despre aceste acte martirice vazand lucrarea lui Dumnezeu in a le da tarie pentru a iesi si scrie despre acele atrocitati. Sa poti vedea intr-un documentar niste oameni care au suferit despre care ai citit si acuma iarta totul mi se pare o mare marturisire. Asa un documentar poate fi considerat printre cele mai bune, realizat profesional, ar trebui vazut de toata lumea. Nimeni sa nu judece pe cei care au suferit crunt si inconstient au lovit fara sa vrea pe fratii lor, cei de azi nu a fost pusi in astfel de conditii de iad, pe care nici nu si le pot inchipui.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Daca unui om ii pare rau de pacatele facute asupra altora, aceasta este o mare lucrare, inseamna diferenta dintre rai si iad, ba chiar cred ca are o virtute in plus cel care ajunge intr-un pacat si apoi are puterea de a-l parasi. Ma bucur ca l-am vazut pe dl. Tache Rodas, un marturisitor si un supravietuitor al Pitestiului, la o conferinta despre marturisitorii din inchisorile comuniste tinuta la Ploiesti, anuntata si pe acest site. Acum am aflat mai multe despre situatia celor de acolo si ce minunat este sa vezi ca fratii se iarta, la fel cum este mentionat un exemplu si in Acatistul Sfintilor Inchisorilor.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
intradevar prezenta omului pe acest pamant numai nenorociri a adus, indiferent de natie si de culoare
Traiasca Legiunea si Capitanul!
In Patericul egiptean se vorbeste despre un Calugar si despre un diavol care vine la calugar si intreaba diavolul pe calugar ,care sunt caprele dea stanga ? De care vorbeste Hristos in Sfanta Scriptura. Este o intrebare unica care se pune si care totusi primeste un raspuns. Si spune calugarul ca el este capra si ca el este de-a stanga si diavolul se topeste cum se topeste ceara de la fata focului.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Trei ani a suferit si pe langa el au suferit si parintii lui. Singurul lor copil s-a stins in a treia zi de Paste. Dumnezeu a chemat acest suflet de a se bucura de mangiere cereasca. O suferinta grea dar la care Dumnezeu a zis stop ajunge. Adriane ne va fii dor de tine.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Cine are povara sa se roage pentru acesti parinti care deznadajduiesc in aceste momente.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Datoria pe care o avem fata de cei ce au suferit , cei ce au fost umiliti , chinuiti , batjocoriti de slujitorii fiarei premergatoare antihristului anume , fiara rosie
datoria noastra este sa-i cinstim pe acestia care au platit pretul cel mare anume insasi viata lor pentru a marturisi pe DUMNEZEU ADEVARAT si pentru a marturisi pe acest pamint ca ei nu se inchina la aceasta fiara rosie , comunismul
sa-i cinstim , sa-i pretuim si sa ne rugam la ei pentru ca timpurile de prigoana nu s-au terminat si grozavia acestor timpuri nu a apus ci cu indarjire acum este o si mai multa viclenie fatisa cu care fiara antihristica si spurcaciunea cea mare si-au facut loc pe acest pamint
astfel datoria noastra fata de sangele varsat pe acest pamint si pentru acest pamint , pentru Credinta vie a Neamului Romanesc anume ORTODOXIA sa cinstim pe acesti Martiri si Sfinti ai Neamului si sa nu-i batjocorim
pentru ca sangele lor va fi blestemul sau binecuvantarea asupra acestui Natii si acest Pamint , depinde doar de noi ce alegem , blestemul lor sau binecuvantarea lor
iar a ierta este lucru mare insa pe DUMNEZEU nimeni nu-l poate minti daca ai iertat cu adevarat pe aproapele tau
Una dintre porunci pe linga celelalte ale decalogului
" Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta
si pe aproapele tau ca pe tine insuti "
oare implinim noi aceasta porunca astazi ?
Doamne Ajuta sa o implinim
Amin !
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Mare bucurie se face in Ceruri pentru un suflet care se pocaieste!
Traiasca Legiunea si Capitanul!
http://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2013/05/07/misiune-in-africa-la-creatori-intre-sacru-si-profan-radio-romania-cultural-marian-andrei-si-pr-matei/
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Iertarea ca si celelalte virtuti, trebuie sa aiba o masura. Nu putem ierta orice sau la infinit. Iertam pe cei care au cazut si apoi s-au pocait, in masura in care s-au pocait, insa pe cei care nu s-au intors inca, ii iertam doar in sensul " Parinte iarta-le ca nu stiu ce fac ". Adica le iertam incapacitatea de a intelege, ne impacam cu situatia ca nu putem schimba atitudinea lor, dar nu putem ierta fapta lor atata timp cat ei inca nu s-au pocait. Asa si cu cei care au devenit tortionari, iertam cu masura, cu dreapta socoteala. Iertam pe cei care s-au pocait, daca s-au pocait nu de forma, adica " daca as fi iar in situatia in care am fost acolo cand am facut pacatul, acuma nu l-as mai face ". Caci asta e adevarata pocainta, atunci cand omul isi biruie firea decazuta, si daca ar mai fi in situatia in care a fost, nu ar mai repeta caderea. Maica Domnului, Mantuitorul Hristos si cei mai mari sfinti, putem spune sigur, in orice fel de situatie de tortura ar fi trait, nu s-ar fi lepadat nici cu o litera nici de Dumnezeu nici de iubirea de aproapele. Daca acesti mari sfinti ar fi trait in Pitesti, nu ar fi demascat pe nimeni, nu ar fi tradat pe aproapele cu nici un cuvant, ce sa mai vorbim despre lepadarea de Dumnezeu sau despre a deveni tortionar ... Acei care au trait in Pitesti caderea, au vazut ca ei nu fac parte din categoria aceasta, a celor mai mari sfinti ai bisericii, si de aceea si-au cunoscut limitele neputintei lor patimase, si au ajuns la cadere si unii chiar au ajuns tortionari ei insisi.Insa cei mai mari sfinti ai bisericii, chiar si in conditii oricat de mai grele decat cele care au fost la Pitesti, ar fi rezistat si nu ar fi cazut nici un pic. Ei ar fi putut indura Pitestiul si o viata intreaga fara sa cada. Nu prin puterea lor desigur, ci prin atotputerea dumnezeiasca.
Asta trebuie sa intelegem noi, cei care nu am trait durerile si chinurile celor care au suferit in comunism. Trebuie sa ne invatam din durerile si caderile lor, ca noi oamenii suntem foarte diferiti de marii sfinti, suntem mult mai limitati si mult mai slabi. Cu mult. Si trebuie sa ne smerim vazand asta, sa ne pocaim profund, si sa devenim noi insine sfinti, caci mai avem mult pana la mantuire. Si va spun, ca cei care au cazut la Pitesti, dar nu si-au mai revenit, nu s-au pocait profund, nu se vor mantui, caci mantuirea se face prin pocainta.
E adevarat, nu ii judecam noi, care suntem mai slabi decat ei, insa ii vor judeca cei mai mari sfinti ai bisericii, la judecata, le vor spune " noi daca am fi fost in locul vostru nu am fi cazut deloc", si le vor arata si puterea dumnezeiasca cu care ar fi putut rezista.
Sa nu judecam exagerat, da, dar va spun ca cei care au fost tortionari la Pitesti, trebuiau sa faca ei insisi puscarie multi ani dupa ce au facut ce au facut. Caci acele fapte criminale ce le-au facut, se pedepsesc cu inchisoarea. Deci sa nu ii judecam exagerat, adica sa nu le dam cu bata in cap, Doamne fereste, nu ne razbunam, insa la drept vorbind ei trebuiau sa faca inchisoare. Mai presus de toate insa, Dumnezeu asteapta de la ei pocainta totala. Si e falsa ideea pe care unii o spun, ca nimeni nu ar fi putut indura Pitestiul faca sa cada ( asta e necredinta si deznadejde ), caci sfintenia nu are limite si nici Dumnezeu. Tot ce trebuia sa faca omul in situatia respectiva, era sa nu se bazeze pe puterea lui ci numai pe a lui Dumnezeu. Sigur, e usor de spus, si o spun teoretic, insa e adevarat. Nu ii judec eu, ci ii judeca Dumnezeu. Eu doar spun adevarul, pentru ca si asta e o chestie ce tine de credinta : Mantuitorul si cei mai mari sfinti nu ar fi cazut in orice situatie ar fi fost pusi.
Noi suntem invatati sa gandim doar despre oameni, omenesc, insa e un mare pacat, foarte mare. Noi trebuie sa gandim doar din punctul de vedere al lui Dumnezeu si atat, nu omeneste, caci ce e firea omeneasca fara Dumnezeu, lipsita de har, decat o fire decazuta. De aceea sa nu ne aratam intelegatori oricat de mult cu caderea omeneasca, caci e cadere, sa nu riscam sa aparam si pe dracul. Caci prietenia cu lumea e vrajmasie cu Dumnezeu.
Intr-adevar, e de plans situatia noastra. E foarte, foarte, foarte de plans, si ar trebui sa plangem toata viata. Iubirea in mod paradoxal, in contra fata de ceea ce intelege lumea, e mult mai mult intristare decat bucurie. Nu intristare lumeasca demonica, patimasa, ci intristare dupa Dumnezeu, durere pentru pacate, intristare de pocainta si lacrimi. Si abia apoi vine bucuria cuminte de cele ale lui Dumnezeu. Cine nu are intristarea aceasta a pocaintei ramane in bucuria lumeasca, care poate doar parea duhovniceasca, dar oricat de intensa ar fi aceasta naste necazul cel trimis de Dumnezeu. Bucuria de lucrurile lumii acesteia inseamna necaz. In filmul de mai sus am vazut un mirean care statea drept in fata unui calugar incovoiat de constiinta. E greu, insa suferinta pe care o suferim in viata asta ne curata si ne intareste, si ne aduce la pocainta : " lacrimile curata si pazesc ". Sa luam aminte : fiecare dintre noi are o masura, o limita a lui, unul are mai mult har altul mai putin, la fel si rezistenta la tortura. Si fiecare judeca dupa masura lui : unul zice " nu puteam in situatia aia sa nu cedez, sa nu bat pe altul, m-au silit prin tortura, si nimeni nu a rezistat ", iar altul nu zice dar face : nu a devenit tortionar. Aici isi spune cuvantul suferinta pe care fiecare suferit-o in viata lui, caci cu cat suferim mai mult, devenim mai capabili sa putem suporta mult mai multa suferinta, incat pana la urma putem ajunge aproape ca Mantuitorul sa o putem suporta oricat de mult. Un exemplu clar de pocainta totala, a fost parintele Gheorghe Calciu, care a reintrat de bunavoie in puscarie cu scopul sa isi arate ca s-a pocait si nu va mai cadea in lepadare oricat de multe chinuri ar avea de indurat. Pocainta inseamna depasire a firii de fapt. Parintele Calciu a trait pocainta lui Petru, si chiar semana cu Sf Petru si la infatisare si la caracter. Acum sunt prieteni pe vesnicie, dincolo. Cum de a fost in stare parintele Calciu sa se duca de buna voie la tortura, asta e o nebunie. Insa el avea launtric un alt chin mult mai mare, insuportabil : chinul constiintei ca nu a rezistat la tortura oricat de mult, asemenea Mantuitorului si celor mai mari sfinti. El nu se compara cu nivelul credinciosilor de rand, nu gandea ca ei " sa tin un post, sa merg la biserica si sa ma rog, sa ascult de duhovnic si cam atata ", ci el se compara cu Mantuitorul si Maica Domnului si cei mai mari sfinti : nu din mandrie ci pentru ca il chinuia constiinta ca nu este si el ca ei, si in felul acesta si-a pierdut mantuirea. Acest chin era mai mare launtric decat torturile din Pitesti, si de aia s-a intors, ca sa scape de chinul cel mai mare acceptandu-l pe cel mai mic. Lui i s-a dat alt nivel al constiintei, al pocaintei si al sfinteniei : acela de a se compara din smerenie cu Mantuitorul si cei mai mari sfinti, lucru care pentru cei mai multi inseamna mandrie. Iata ca credinta ortodoxa este plina de paradoxuri, de fapt este numai paradox, caci este rastignita fata de lume : ce la unii este mandrie la altii este smerenie si sfintenie.
La fel si sf Siluan : a suportat 30 de ani de chinuri mai mari chiar si decat Pitestiul, insa a rezistat pentru ca i-a fost dat harul asta, nu oricum. Cei mai multi ar fi inebunit si la cateva zile de astfel de chinuri daca ar fi trait. Dar nu li s-a dat pentru ca nu sunt prieteni ai lui Dumnezeu : Dumnezeu ne bate cu atat mai mult cu cat ne apropiem mai mult de El, iata inca un paradox. Nu fericesc pe slujitorii pacatului din lumea aceasta care zambesc tot timpul, se bucura mereu, ci fericesc pe cei care au suferit mai mult in viata asta pentru Dumnezeu, care au fost batuti de El mai mult : " Fericiti cei ce plang ca aceia se vor mangaia " . Iubirea sfanta in mod paradoxal e intristare si pocainta mult mai mult decat bucurie ( caci bucuria facila este cea lumeasca ), dar ne bucuram in necazuri. Si sa ne trimita Dumnezeu necazuri la tot pasul, ca sa nu avem parte de necazurile cele mari si imposibil de suportat ale lumii.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
atunci cand ai iertat pe cel ce ti-a facut rau si treci cu vederea a sa nebuinta , ale sale sale fapte hidoase impotriva-ti Neamului , Impotriva CREDINTEI in care te-ai nascut si impotriva entitatii tale ca om adica impotriva ta , te rogi pentru acesta , te rogi la DUMNEZEU sa nu-i socoteasca greaseala asta
te rogi la MAICA DOMNULUI sa intinda Sfantul Acoperamint si peste acela ce te uraste de moarte si loveste de moarte
si astfel CERI JUDECATA LUI DUMNEZEU , CEA SFANTA SI DREAPTA si o nesocotesti pe a ta caci praf si pulbere suntem
atunci apare acea iubire suprema sa iubesti pe Domnul DUMNEZEU din toata inima ta si pe aproapele tau ca pe tine insuti , pentru ca nu acesta iti face toate acestea ci uratorul binelui si tatal minciunei la care i se inchina cei ce-l slujesc in ura , dusmanie , vrajmasie , dinte pentru dinte
sa iubim pe vrajmasi si pe cei ce ne urasc
sa binecuvantam pe cei ce ne blesteama
iar pe cei care nu ne vor in a lor cetate si praful de pe picioare sa-l stergem atunci cand plecam
amin !
Traiasca Legiunea si Capitanul!
Nu trebuie sa mai avem vre-un resentiment fata de cineva care nu s-a pocait, ci normal ar fi sa vorbim cu el, daca nu a inteles ce trebuie sa faca. Imi pare rau ca nu stiu sa vorbesc pt. a aduce pe cineva la biserica si spun asta vazand pe altii ce talent au pt a aduce oameni la adunarea sectanta, din pacate.
Una e sa stai intr-o celula rece dupa ce ai fost batut in mod barbar... si alta e sa stai la calculator si sa judeci nivelul la care a ajuns cineva cu pocainta. Noi trebuie sa iertam pe toti, indiferent ce e in mintea lor.
Traiasca Legiunea si Capitanul!
" Daca judecati drept judecati fii ai oamenilor ".
Cine suntem noi sa judecam ? Noi suntem fii oamenilor, si daca nu spunem ca au facut rau cei care au vandut in temnite poate si noi vom vinde cand vom fi in aceeasi situatie ( adica in temnite si torturati ). Ne vom scuza zicand ca si altii au vandut si apoi au fost iertati. Iertati de cine ? Asta e intrebarea. De lume si oamenii neputinciosi sau de Dumnezeu, Cel ce toate le poate. Caci Dumnezeu nu va ierta nici o cadere fara pocainta. Si cu iertarea trebuie o dreapta socoteala, ca sa nu ajungem sa iertam si pe dracul, caci dracul se ascunde in neputintele noastre. Si ce insemnatate are iertarea noastra daca Dumnezeu nu a iertat si El ? Nu are insemnatate decat pentru cei care vaneaza slava oamenilor, si aceia slava lui Dumnezeu nu mai au cum sa o mai dobandeasca, caci slava oamenilor si slava lui Dumnezeu nu sunt compatibile, adica iertarea oamenilor si iertarea lui Dumnezeu nu sunt compatibile : " vai voua cand va vor vorbi oamenii de bine ", " acuma am cunoscut ca nu cautati slava lui Dumnezeu, si cum sa o cautati cand voi cautati slava de la oameni ? ". In pateric scrie ca sfintii cel mai mult urau slava de la oameni, caci pe aceasta slava se sprijina toata patima. Cei care au vandut au facut asta pentru ca in sufletul lor se ascundea o fina cautare a slavei de la oameni si nu de la Dumnezeu.
Daca te lupta a judeca cu patima atunci nu judeca, dar daca te lupta a spune ca cei care au vandut au facut bine, nu au nici o vina, atunci trebuie sa judeci ca sa nu repeti si tu aceeasi gresela. Acuma depinde de ce are fiecare in suflet, ce patima il lupta, cu ce drac se lupta, caci pe un drac il respingi cu un cuvant, pe altul il respingi cu un cuvant contrar.