† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
“Zis‑a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Adevărat, adevărat, zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel care M‑a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s‑a mutat din moarte la viaţă. Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei care vor auzi vor învia. Căci precum Tatăl are viaţă în Sine, aşa I‑a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine; şi I‑a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta, că vine ceasul în care toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui; şi vor ieşi cei care au făcut cele bune, spre învierea vieţii, iar cei care au făcut cele rele, spre învierea osândirii. Nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui care M‑a trimis”. (Ioan V, 24‑30)Toți știm cine a fost părintele Justin Pârvu. Unii îl cunoaștem că ne-a ajutat, alții prin mărturisirea crezului său, un mare rugător, alții prin tăria de caracter ce ne-a impresionat și multe astfel de lucruri care ni se păreau peste puterile noastre omenești. Am văzut în el chipul monahului îmbunătățit.
S-a dus la Domnul în ziua când Biserica Ortodoxă îi sărbătorea pe Sfinții părinți de la Sinodul I Ecumenic. Părintele Justin marturisea același crez și cu aceeași tărie ca al acestor Sfinți Părinți combătând ereziile și rătăcirile timpurilor în care se aflau.
Copleșitoare a fost reacția credincioșilor României, și de peste hotare, care aflând de trecerea sa la cele veșnice au mers la manastirea Petru Vodă pentru a i se închina. Practic, oamenii i se închinau ca unui sfânt. Începând de duminică seara (ora 22,40) când s-a aflat de trecerea sa la Domnul și până în ziua când a fost înmormântat, zilnic, zeci de mii de credincioși veneau rând pe rând să primească binecuvântarea sa. În acele zile drumul spre mănăstire era blocat de mașinile care nu își găseau loc de parcare. Kilometri întregi de drum blocat și pelerini care urcau și coborau pe jos pentru a i se închina măcar câteva secunde. Urcând spre mănăstire vedeai grupuri de oameni coborând cu fețele senine și plini de bucurie că au reușit să se închine unui mare sfânt al neamului nostru. Chiar dacă oficial nu a fost recunoscut ca sfânt, și, pe bună dreptate nu putea fi într-un timp atât de scurt, cei care au fost la sicriul său nu se îndoiesc de acest lucru.
Prezența lângă trupul neînsuflețit al părintelui îți transmitea o stare de pace și liniște duhovnicească de nu îți venea să te mai desparți de sicriul său. O mireasmă frumos mirositoare se simțea la părintele, cu preponderență în zona unde avea cancerul. Stătuse patru zile în căldură și fără a fi tratat cu formol sau alte substanțe chimice, trupul său nu dădea semne de deteriorare. Pielea era moale și avea o culoare plăcută, un gălbui frumos și chipul senin.
Slujba înmormântării a avut loc joi (20 iunie 2013). Dimineața a avut loc Sfânta Liturghie la care au participat patru arhierei: IPS Teofan al Moldovei, IPS Teodosie al Constanței, PS Ioachim Băcăoanul și PS Longhin de Bănceni. După rânduiala bisericească a fost o slujbă de înmormântare dar cei prezenți au simțit o stare de înaltă trăire duhovnicească. Parcă nu era o înmormântare ci o Înviere. Acolo nu s-a simțit prezența morții și cei care l-au iubit au trecut mai ușor peste momentul despărțirii. Un moment de mare intensitate duhovnicească a fost ridicarea sicriului și ducerea spre mormânt. Știam că nu-l vom mai vedea, dar în același timp eram conștienți că va rămâne veșnic alături de fiecare dintre noi.
Pentru cei care gândim lumește, plecarea dintre noi a părintelui Justin e o mare pierdere, dar pentru un om duhovnicesc e o mângâiere deoarece Biserica Ortodoxă s-a îmbogățit cu încă un sfânt român. Nu greșim ca de acum înainte să spunem în rugăciunile noastre: “Sfinte părinte Justin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi și neamul românesc!”.
ierom. Eftimie Mitra
Anca Avram | ASRADROM