Atac la Părinte

Niște șmecheri, sub egida guvernelor României, obișnuiți să mănânce bliduri pline de delicatese, bătând monedă pe antisemitismul românilor (fără ca vreodată să-și vadă bârna din proprii ochi sau din propria istorie, pentru că, evident, nu pot fi considerați ca făcând parte din Istoria României), s-au gândit, într-un perfect limbaj proletcultist, așa cum le-a fost inoculat de Marx, Engels, Lenin, Stalin&Comp., să ceară ”cu profundă indignare” retragerea titlului de cetățean de onoare acordat postmortem Părintelui Iustin Pârvu de către primăria din Baia Sprie.

Ne-am obișnuit ca oricine încearcă să mențină în niște parametri reali istoria acestui popor să fie urmărit până când își dă duhul sau chiar dincolo de asta. Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel”, în lipsa unor oameni vii, a început să-i urmărească și pe morți. Nu a fost suficient că Părintele Iustin s-a dus la Ceruri. Acum, o ceată de lefegii, care se cred păstrătorii învățăturilor sfinte de genul ”ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”, s-au hotărât să-i pângărească memoria. Ce nu știu acești mercenari într-ale ideologiei internaționaliste prost înțelese și ce nici nu pot ei înțelege este că, cu cât îl vor ataca mai mult pe Părintele Iustin, memoria acestuia, cu atât se vor duce în derizoriu și-și vor primi răsplata exact atât cât merită.

Cam ce poate să producă în anul 2013 un… institut aflat și în solda statului român:

– Că Iustin Pârvu și-a menținut ”pe întreg parcursul vieții convingerile xenofobe, antisemite, negaționiste și pro-legionare”;

– Că și-a manifestat atașamentul față de Mișcarea Legionară, care ”s-a ridicat fățiș împotriva comunismului”. Din câte ținem noi minte, chiar s-au ridicat fățiș împotriva comunismului, un curent la fel de xenofob, negaționist, dar, e drept, antisemit doar atunci când anumiți membri ai conducerii depășeau orice limite în privința atrocităților comise împotriva celor care încercau, la noi sau aiurea, să păstreze o identitate națională – n.r. Nimeni nu scuză excesele, crimele sau prostia unor legionari. Dar nici nu pot fi negate cauzele care au dus la apariția acestui curent în România și în multe alte ţări europene.

– Că a îndrăznit să spună ”în România nu a existat Holocaust” și că a invocat chiar documente în acest sens, vorbind și despre ”descrierea Holocaustului din România ca invenție a evreilor care doresc umilirea românilor”. Probabil că Părintele Iustin a citit, pe lângă faptul că a trăit acele vremuri, despre umilințele îndurate de Armata Română în special din partea unor membri ai comunităților evreiești din orașele și satele basarabene, imediat după ultimatumul sovietic care a determinat chiar moartea violentă a unor români. Evident, fiind vorba de niște români, nu se poate pune problema unor acuzații la adresa acelor membri ai comunității evreiești care s-au dat în stambă. Ei sunt apărați de institute care transformă și când nu este cazul orice lucru în agresiune antisemită.

– Că Părintele Iustin Pârvu ”și-a manifestat public în repetate rânduri sentimentele de ură împotriva evreilor”. După știința noastră, dacă zecile de mii de români care au stat la ușa Părintelui Iustin, care i-au cerut sfatul, care au plecat împăcați sufletește de acolo, ar fi fost inoculați cu aceste sentimente de ură împotriva evreilor, acum probabil la nivelul populației românești ar fi existat acest sentiment mai pregnant decât exista în perioada Răscoalei de la 1907, împotriva arendașilor, mulți dintre ei evrei.

Cea mai interesantă afirmație din comunicatul de presă al institutului, referitoare la Părintele Iustin și la părerile acestuia, ar fi că preocuparea acestuia ”pentru ideea purității etnice” (se subînțelege, credem noi, a românilor) ar fi confirmată de ”îngrijorarea sa față de natalitatea scăzută a românilor” și că ar fi fost îngrijorat de faptul că ”ne-au ocupat țiganii și străinii”. Lăsându-i la o parte pe țigani, ca să nu facem apropieri nefericite, ne întrebăm cine ar fi, în viziunea institutului în cauză, străinii. Poporul român, pe care Părintele Iustin Pârvu l-a elogiat întotdeauna, pentru care a făcut ani grei de pușcărie comunistă, i-a primit întotdeauna bine, de multe ori chiar prea bine, pe toți cei care au vrut să se așeze în aceste locuri – țigani, evrei, polonezi, maghiari, nemți, ruteni. Doar atunci când aceștia au început să se considere stăpâni, nu peste un pământ oarecare, ci peste porțiuni strategice din această țară și peste istoria acestor locuri, românii i-au pus la punct. Au fost conflicte, cu excese din toate părțile. Au fost atrocități din toate părțile. Cât despre îngrijorarea pentru scăderea natalității la români, îl îndrumăm pe semnatarul comunicatului de presă să tragă cu ochiul la declarațiile unui membru de onoare al Institutului, președintele României, Traian Băsescu, care exprima cam același lucru cu puțin timp în urmă.

De ce acum un institut, care se consideră singurul în drept să stabilească ce este un mesaj rasist, xenofob, antisemit, a pornit război împotriva celui care a fost Părintele Iustin Pârvu? Probabil pentru că el reprezintă un simbol al românismului, al ortodoxiei și, dincolo de o ideologie la care a aderat, a propovăduit Iubirea, Bunătatea, Buna înțelegere între oameni, în mii de slujbe în fața a sute de mii de oameni. Tocmai de simbolul acesta se ferește Institutul ”Elie Wiesel” și trage o concluzie demnă de ședințele de tip stalinist, care sună apoteotic: ”Imaginea Părintelui Iustin Pârvu nu poate fi un simbol demn de promovat și în consecință solicităm retragerea titlului de cetățean de onoare post-mortem.”

Probabil toată gruparea de șmecheri se va oripila în continuare, va face presiuni pe niște oameni care au dorit doar să exprime mulțumirea față de un OM care și-a închinat viața românilor și României și va promova un mesaj ”politically correct”. Ne aducem aminte, aproape firesc, că demni înaintași ai institutului au spus și despre Mihai Eminescu că a fost xenofob, rasist și antisemit. Mai ales după ce a publicat această poezie:

Doina

De la Nistru pân’ la Tissa

Tot Românul plânsu-mi-s’a,

Că nu mai poate străbate

De-atâta străinătate.

Din Hotin și pân la Mare

Vin Muscalii de-a călare,

De la Mare la Hotin

Mereu calea ne-o ațin;

Din Boian la Vatra-Dornii

Au umplut omida cornii,

Și străinul te tot paște

De nu te mai poți cunoaște.

Sus la munte, jos pe vale

Și-au făcut dușmanii cale,

Din Satmar pân’ în Săcele

Numai vaduri ca acele.

Vai de biet Român săracul!

Îndărăt tot dă ca racul,

Nici îi merge, nici se ‘ndeamnă,

Nici îi este toamna, toamnă,

Nici e vară vara lui,

Și-i străin în țara lui.

De la Turnu ‘n Dorohoi

Curg dușmanii în puhoi

Și s’așează pe la noi;

Toate cântecele pier,

Sboara păserile toate

De neagra străinătate;

Numai umbra spinului

La ușa creștinului.

Își desbraca țara sînul,

Codrul – frate cu Românul –

De secure se tot pleacă

Și isvoarele îi seacă –

Sărac în țara săracă!

Cine-au îndrăgit străinii,

Mânca-i-ar inima câinii,

Mânca-i-ar casa pustia,

Și neamul nemernicia!

Mihai Eminescu, ca și Părintele Iustin, a iubit cu tot ce avea mai bun acest popor. Respectând proporțiile, fiecare și-a sacrificat viața pentru el. Asemenea simboluri pot deveni un pericol pentru cei care ne vor rupți de istoria noastră, de tradițiile noastre, de dorurile noastre, de credința noastră. Prin acest comunicat de presă Institutul ”Elie Wiesel” a atentat la buna creștere și răbdarea tuturor acelora care l-au cunoscut pe Părinte, la memoria tuturor acelora care au murit în temnițele comuniste, un adevărat genocid la adresa unei părți a poporului român.

Valentin BĂLĂNESCU | ziarul Ceahlaul