Ilie Tudor si Gheorghe TudorDupă ce Dan Voiculescu, patronul trustului Intact, a fost condamnat la zece ani de închisoare pentru spălare de bani, postul de televiziune Antena 3 a pornit o campanie de contestare a deciziei judecătoreşti, prezentând hotărârea instanţei ca pe o răzbunare politică şi ca pe un atentat la libertatea presei. Pentru ca această variantă să fie cât mai credibilă, jurnaliştii Antena 3 au organizat proteste de stradă şi au căutat voci puternice care să le susţină cauza.

În urmă cu două zile, moderatorul Mihai Gâdea a prezentat pe post, cu o atitudine triumfală, un mesaj de susţinere din partea lui Tudor Gheorghe: “Dragă Mihai. Rupt de realitatea românească şi de români, fiind eu prin Spania într-o zonă fără fiţe turistice, am aflat cu amărăciune şi indignare ce se întâmplă cu ţara şi cu voi. În `59 tata a fost condamnat la 22 de ani de închisoare şi toată averea confiscată. Mama cu trei copii a fost trimisă pe drumuri. Prin `70 am primit o hârtie pe care scria că justiţia îşi cere scuze. De suferinţa noastră nicio vorbă. Până la urmă se va constata că totul a fost o făcătură ordinară cu un prea evident caracter politic. Şi totul se va uita! Amărăciunea, consumul nervos, injuriile aduse cu răutate de colegii de breaslă, orbiţi de invidie, şi altele cum vor fi şterse? Astea pe termen lung lasă urme. Cu toată prietenia pe care v-o port vă rog să treceţi zâmbind peste toate şi să iertaţi dar să nu uitaţi. Antena 3 este şi va fi ca Pasărea Phoenix. Cu statornică prietenie, Tudor Gheorghe”.

“Este o manevră tipic comunistă”

Ilie Tudor, tatăl lui Tudor Gheorghe, a refuzat să împărtăşească viziunea fiului şi s-a arătat deranjat că numele său este folosit “în campania de salvare a unui comunist murdar”. „Eu nu mă uit la mizeria lor. Şi cum să creadă cineva că eu aş putea susţine pe un bogătaş care a făcut avere din banii comuniştilor, care mai e şi condamnat acum? Sunt uimit că şi-au permis să spună aşa ceva, nu cred că fiul meu ar fi putut să spună şi el aşa ceva. Fiul meu este în străinătate acum, îl sun peste câteva zile. Este o manevră tipic comunistă. S-au folosit de numele meu în campania lor de salvare a unui comunist murdar. Aşa procedează comuniştii, dintotdeauna, îi ştiu bine”, a spus Ilie Tudor pentru Kamikaze.

Când spune “îi ştiu bine”, Ilie Tudor vorbeşte din postura omului trecut prin temniţele comuniste şi torturat de Securitate. Tatăl cunoscutului rapsod are 91 de ani şi o biografie fascinantă. La 14 ani a luat contact cu Mişcarea Legionară, fiind unul din cei 70 de tineri recrutaţi şi crescuţi, la iniţiativa lui Corneliu Zelea Codreanu, cu scopul de a studia Comerţul. În timpul regimului communist a fost arestat şi închis pentru 7 ani, între 1957 şi 1964. “Că am făcut o organizaţie de 23 de oameni ca să răstorn guvernul prin violenţa armată. M-au pus să semnez, să recunosc că am făcut organizaţie asta. «Nu semnez, domnule, ce să semnez, dacă n-am făcut?», le spuneam. Ei, când m-am trezit după prima bătaie, din care am rămas cu probleme la picior, un îndrumător de la Securitate de la noi din sat m-a luat şi mi-a zis: «Semnează, că te omoară ăştia!». «Cum? Dacă n-am făcut?». Atunci, mi-a deschis o uşă în spatele căreia l-am văzut pe părintele care m-a trimis la comerţul legionar. Era negru, plin de vânătăi, de sus până jos. M-am speriat. Când au venit a doua oară, am semnat tot şi în 1957 mi-au dat condamnarea de rigoare: 29 de ani de puşcărie, din care am făcut 7”, povestea Ilie Tudor în 2012, într-un interviu pentru “Weekend Adevărul”.

“Când vorbea părintele Stăniloaie, tăcea toată lumea”

Ilie Tudor a trecut, pe rând, prin închisorile Gherla, Aiud şi prin Colonia de muncă Salcia. Acolo i-a avut camarazi de celulă pe părintele Dumitru Stăniloae, Radu Gyr, Nichifor Crainic şi Petre Ţuţea. “Ne scot pe toţi şi ne bagă, cam 100 de persoane, într-o încăpere cu ciment pe jos. Stăteam unul lângă altul, să ne încălzim. Lângă mine – un bătrânel. Eu aveam un cojocel strecurat prin vizetă de un cetăţean din Perişor, care s-a eliberat după 14 ani. Când l-am văzut pe bătrânul acesta, am vrut să pun cojocelul sub el. «Tinere, ce condamnare ai?», m-a întrebat. «Ţine tu cojocul, că eşti tânăr. Eu, nu se ştie…». Nu ştiam cine e, numai mi s-a rupt inima când l-am văzut aşa. A doua zi mi s-a spus că e părintele Stăniloaie. Am rămas tablou! El sătea la trei celule de mine. Se bătea capa (n.r. – Codul Morse), aşa vorbeam între noi. Ei, când vorbea părintele Stăniloaie, tăcea toată lumea”.

“Când am ajuns acasă, pe la 4 dimineaţa, am văzut, pe-o funie agăţată, o pereche de pantaloni de bărbat şi o cămaşă bărbătească. „Ce-o fi, o fi“, îmi ziceam. „Să fiu tare!“ Eu mă aşteptam la orice.. de atâta timp plecat. Şi deschid uşa, iese nevastă-mea, albă şi cu fiica cea mare. Şi, din stânga, a apărut unul slab, negru, ţigănos, nu l-am recunoscut. Era Gigi al meu! (n.r. – Tudor Gheorghe)”

Ilie Tudor, fost deţinut politic

Ilie Tudor a avut probleme cu comuniştii chiar şi după Revoluţia din 1989, când oamenii din comuna Podari (judeţul Dolj) l-au vrut în scaunul de primar: “Chiar atunci, în timpul Revoluţiei. Mă pomenesc la poartă cu 30-40 de oameni. «Mă, nea Ilie, hai la Primărie!». «Ce să caut eu, nu ştiţi că sunt plin de râie?» – aşa glumeam eu de când venisem de la închisoare. Unul cu topor în mână: «Nu se poate, hai! Neapărat te punem primar!». «Bă, fraţilor, fiţi cuminţi!». Nimic, m-au dus la Primărie. Era goală, nu era decât omul de serviciu. Casa de bani era plină cu cotizaţiile oamenilor de partid. Am deschis-o şi am închis-o la loc. Am ales nişte oameni – că erau ceva lucruri de făcut – dar ei plecau toţi la cârciumă seara, când eu mă duceam acasă. O zi, două, trei, numai vorbă multă. Mă cheamă prefectul să mă felicite. «Domnule prefect, lăsaţi-mă să-mi aleg un consiliu şi întrebaţi-mă peste o lună ce am făcut». «Dar nu e consiliul acolo?». «Păi, ăştia sunt toţi comunişti», i-am zis. «Şi dumneata n-ai fost?». «Uite că n-am fost. Şi dacă nu pot să schimb consiliul, primiţi demisia mea».

Tudor Gheorghe: „Am avut prieteni mari, excepţionali, în Securitate“

Dacă tatăl său a fost oprimat de comunişti, Tudor Gheorghe a reuşit să păcălească sistemul. „Sunt fericit că n-am cântat păunii“ se numeşte unul dintre cântecele lui Tudor Gheorghe. În concerte, acesta este precedat de o explicaţie, povestită cu umor de rapsod. Cântecul reprezintă o „şopârlă“ la adresa slugărniciei unor artişti în faţa familiei Ceauşescu. „Sunt fericit că n-am cântat păunii“ este, de fapt, „sunt fericit că n-am cântat pă unii“.

Tudor Gheorge recunoştea, într-un interviu acordat ziarului „Weekend Adevărul“, în 2011, că a fost un protejat în timpul regimului comunist. „Am avut prieteni mari, excepţionali, în Securitate. Prim-secretari care m-au iubit extraordinar şi care m-au apărat! Îmi spuneau săracii «Termină-te că n-o să mai putem să te mai apărăm!» […] Chestia asta că n-am putut în timpul comunismului e o prostie! Nu săreai calul, aşa e, dar orişicât… Mi s-a interzis un spectacol, da! Şi ce dacă! Era poezia lui Caragiale şi, sincer să fiu, şi eu m-aş fi interzis. Pe urmă, am fost interzis definitiv în ’86. N-am mai avut voie s-apar pe scenă singur cu chitara. Că eu atunci eram periculos“.