† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
După introducerea pe întreg cuprinsul ţării a stării de urgenţă şi de asediu, la 29/30 noiembrie 1938, în satul ilfovean Tâncăbeşti, 14 legionari în frunte cu Codreanu, „Decemvirii” şi „Nicadorii” au fost asasinaţi prin strangulare de către jandarmi, în timp ce erau transportaţi de la Râmnicu-Sărat la Bucureşti. Împuşcaţi apoi pentru a se invoca pretextul fugii de sub escortă, au fost băgaţi într-o groapă comună la Jilava, peste trupurile lor aruncându-se câteva damigene de vitriol. Au fost împuşcaţi apoi avocatul Nicolae Făgădaru şi alţi doi legionari lângă Cluj. În subsolul de la Prefectura Poliţiei Capitalei a fost ucis locotenentul Nicolae Dumitrescu şi prof. Vlad Cristescu. S-a spus că s-a sinucis, dar în realitate a fost „ajutată” să se sinucidă, legionara Constanţa Grecu. Alţi şase legionari au fost omorâţi în timpul transportării în duba Poliţiei Capitalei. În ziua execuţiei asasinilor lui Armand Călinescu, în beciul Prefecturii Poliţiei Capitalei au fost omorâţi trei legionari. Ordinul a venit de la regele Carol al II-lea. Aceste asasinate regale vor constitui, de fapt, mobilul asasinatelor de la Jilava, din noiembrie 1940, cărora le va cădea victimă însuşi generalul Marinescu.
Mai târziu, la 21/22 septembrie 1939, au fost asasinaţi 13 legionari în închisoarea Râmnicu Sărat, 44 în închisoarea Miercurea Ciuc, 32 în lagărul de la Vaslui, câte doi-trei aleşi la întâmplare în fiecare judeţ, în total 252. Regele însuşi însemna: „E o măsură oribilă, de fapt în afară de lege”.
„La 28 noiembrie [1938] Carol s-a reîntors în ţară. În noaptea chiar a reîntoarcerii sale a avut loc o lungă întrevedere cu Călinescu şi cu Gavrilă Marinescu, cărora le-a dat ordinele cuvenite. Douăzeci şi patru de ore mai târziu, în noaptea Sf. Andrei, 29/30 noiembrie 1938, Codreanu era asasinat în codrii Tâncăbeştilor de către călăii regelui”.
Plănuirea asasinării legionarilor reprezintă un act de terorism de stat, iniţiatori fiind regele, Armand Călinescu şi Gavrilă Marinescu. Regele-playboy „a introdus terorismul ca politică de stat”, considera atât de tranşant reputatul istoric Ioan Scurtu. Plănuirea unui asasinat de asemenea amploare (Codreanu şi cei 30 de legionari) îi introduce pe Carol, Marinescu şi Călinescu în categoria de „criminali”. Aşa cum avea să scrie preotul Ştefan Palaghiţă, „… bandele lui Armand Călinescu şi Gavrilă Marinescu îl asasinează mişeleşte pe Corneliu Codreanu”. În memoriile lui Armand Călinescu, găsite la 23 august 1944 în casa de fier a locuinţei de la Băneasa a mareşalului Antonescu, există o însemnare din 28 noiembrie 1938: „Gavrilă la mine: Codreanu şi Maniu. Eu: numai Codreanu, Maniu nu”. Interpretarea dată lapidarei însemnări este aceea că regele a vrut asasinarea atât a lui Codreanu, cât şi a lui Maniu, prin omul său, Gavrilă Marinescu. Reţinem şi nota lui Armand Călinescu; aceasta întăreşte necesitatea represiunii care câştiga teren în mintea lui Carol: duminică, 28 februarie 1937, după ce s-a întors de la Sinaia, regele l-a chemat pe Gavrilă şi i-a declarat că „s-a convins de primejdia Gărzii de Fier şi de necesitatea represiunii”.
Să cinstim pe acest mare mucenic al neamului românesc, citind acatistul următor:
Acatistul Sfintilor Inchisorilor
Troparul, glasul 1:
Marturisitorii cei adevarati ai lui Hristos cu vitejie au stat impotriva uneltirilor satanei, si nici prigoana, nici temnita, nici chinurile, nici lanturile nu i-au spaimantat, ci cu putere de sus credinta si neamul romanesc au pazit. Pentru rugaciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mantuieste sufletele noastre.
Condacul 1:
Pe Marturisitorii cei alesi ai lui Hristos, podoaba Bisericii noastre, pe cei ce in temnita chinuri si batjocuri au rabdat, ostasii cei adevarati ai Domnului care cu puterea Crucii pe slujitorii satanei au rusinat si in ceruri se roaga pentru noi, cu dorire sa ii laudam zicand: Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
Icosul 1:
De la icoana si de la altar ati pornit, Sfintilor Marturisitori, sa aparati dreapta-credinta si neamul romanesc de urgia ce venea dinspre Rasarit, si nici prigoana, nici temnita nu v-au ingrozit, ci cu tarie ati stat impotriva uneltirilor satanei, pentru care bucurandu-ne va laudam zicand:
Bucurati-va, suflete curate de crin.
Bucurati-va, ca pe acestea nu le-a intinat nici un chin.
Bucurati-va, ca robia neamului ati voit a o frange.
Bucurati-va, ca pamantul tarii l-ati temeluit cu sange.
Bucurati-va, ca vrajmasii lui Hristos v-au prigonit.
Bucurati-va, ca vanzatorii de neam v-au lovit.
Bucurati-va, ca zdrobiti fiind, iarasi v-ati ridicat.
Bucurati-va, ca gandul la mortii vostri putere v-a dat.
Bucurati-va, ca viata v-a fost ruga si plans.
Bucurati-va, ca ardere de tot v-ati adus.
Bucurati-va, ca darul Arhanghelului v-a umbrit.
Bucurati-va, caci cu puterea cinstitei Cruci ati biruit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
Condacul al 2-lea:
Fiara rosie cu manie s-a pornit impotriva Bisericii lui Hristos si lumea intreaga s-a ingrozit de cumplitele nelegiuiri: ca icoanele au fost calcate in picioare, moastele sfintilor batjocorite, preotii ucisi si multime de biserici daramate; iar voi, Sfintilor, nevoind a ne lasa noua o tara fara altare si cruci, v-ati impotrivit cu barbatie celor rau-credinciosi, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea:
Se clatina asezarea crestina a lumii si puterile intunericului cumplit spumegau, iar ostasii lui Hristos cu inima viteaza, nesuferind unele ca acestea, au pornit grabnic spre Spania insangerata unde moarte de martiri cu bucurie au primit; iar voi, Sfintilor, legamant ati facut pe mormantul lor sa duceti lupta cea buna pentru izbavirea neamului, pentru care cu multumire graim:
Bucurati-va, aparatori ai neamului romanesc.
Bucurati-va, fii vrednici ai pamantului stramosesc.
Bucurati-va, ca doi tineri pilda vie v-au dat.
Bucurati-va, ca la moarte fericiti au plecat.
Bucurati-va, ca la mormantul lor legamant ati rostit.
Bucurati-va, ca-n saracie a vietui ati fagaduit.
Bucurati-va, ca de bucuriile pamantesti v-ati lepadat.
Bucurati-va, ca tara s-o slujiti v-ati legat.
Bucurati-va, ca munti de suferinta ati strabatut.
Bucurati-va, ca tinerete cei mai multi n-ati avut.
Bucurati-va ca neamul prin voi s-a implinit.
Bucurati-va, ca durerea voastra insutit a rodit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
Condacul al 3-lea:
Voit-au vrajmasii Crucii si vanzatorii de tara sa rupa sufletul romanesc de Hristos, dar s-a ridicat noua viteaz aparator cu suflet de Arhanghel, care viata pentru legea stramoseasca si-a pus zicand: “Cel ce lupta, chiar singur, pentru Dumnezeu si neamul sau, nu va fi invins niciodata”; iar acum, biruitor, cu ingerii in ceruri, lui Dumnezeu neincetat ii canta: Aliluia!
Icosul al 3-lea:
Tiranul cel ucigas, si nelegiuita evreica nesuferind a vedea sufletele voastre curate arzand de dragoste pentru credinta si neam, diavoleasca porunca au dat sa fiti noaptea dusi in padure si sugrumati, apoi ciuruiti de gloante, aruncati intr-o groapa, arsi cu vitriol si acoperiti cu lespezi grele de piatra, dar nici mormantul, nici moartea nu v-au tinut, ci la Viata cea adevarata v-ati mutat, pentru care auziti de la noi unele ca acestea:
Bucurati-va, lacrimi pe obrazul tarii varsate.
Bucurati-va, suflete greu incercate.
Bucurati-va, ca ati stiut ca la moarte plecati.
Bucurati-va, ca senini v-ati despartit de ceilalti.
Bucurati-va, ca-n intunecata padure v-au dus.
Bucurati-va, ca picioarele in lanturi v-au pus.
Bucurati-va, ca franghii dupa gat v-au intins.
Bucurati-va, ca miseleste pe toti v-au ucis.
Bucurati-va, caci Catapeteasma Neamului s-a despicat.
Bucurati-va, ca voievozii din morminte s-au sculat.
Bucurati-va, ca Horea sfartecat a zvacnit.
Bucurati-va, ca Tudor cel vandut s-a ingrozit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
Condacul al 4-lea:
Inspaimantatu-s-au slugile satanei de darzenia si credinta voastra, Sfintilor, si socotind sa va piarda, cu manie s-au pornit asupra voastra in temnitele de la Ramnicu Sarat, Miercurea Ciuc, Brasov si Vaslui, si in infricosatoarea “noapte a razbunarii” cu moarte de martiri v-ati incununat, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea:
Uneltirile celor fara de lege nicicum nu v-au ingrozit, vitejilor Marturisitori, ci intelegand ca veti fi ucisi, in curtea lagarului toti ati ingenuncheat si in tacerea noptii rugaciunea “Tatal nostru” cu umilinta ati rostit, apoi gloantele au pornit potop asupra voastra, in vreme ce un preot intemnitat savarsea in taina cea din urma slujba pentru voi si pentru cei ce aveau sa mai moara, pentru care noi va laudam zicand:
Bucurati-va, ca la moarte cu Hristos ati plecat.
Bucurati-va, ca neamului jertfa curata v-ati dat.
Bucurati-va, ca s-au minunat calaii de a voastra purtare.
Bucurati-va, ca s-au cucerit de credinta voastra cea tare.
Bucurati-va, ca gloantele nemilos v-au secerat,
Bucurati-va, ca durere in urma ati lasat.
Bucurati-va, ca trupurile vi le-au pus la rascruci.
Bucurati-va, ca v-au lasat fara groapa si cruci.
Bucurati-va, cei ce si dupa moarte ati fost umiliti.
Bucurati-va, cei ce “tradatori de tara” ati fost numiti.
Bucurati-va, fii ai unui neam rastignit.
Bucurati-va, ca sufletul prin dureri v-ati sfintit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
Condacul al 5-lea:
Satana insusi s-a pogorat ca sa va piarda, Sfintilor Marturisitori, in grozava temnita de la Pitesti, iar calaul cel indracit tocmit sa va zdrobeasca sufletele striga: “Daca Hristos ar fi trecut prin mainile mele, nu mai ajungea nici El pe cruce si n-ar mai fi inviat. Eu sunt adevarata evanghelie! Eu o scriu acum pe starvurile voastre!”; iar voi, Sfintilor, neavand nadejde de izbavire decat de la Dumnezeu, Acestuia cu lacrimi ii strigati: Aliluia!
Icosul al 5-lea:
Ingerii cei din ceruri si-au ascuns fata neputand suferi nebunia uratorilor de Dumnezeu, ca in Vinerea Patimilor, spre batjocura, un tanar pe perete au rastignit si cu loviri salbatice l-au ucis, iar zidurile temnitei se cutremurau de urletele celor schingiuiti si gropile inghiteau flamande gramezi de carne zdrobita si sange, dar in adancul iadului Dumnezeu putere si tarie v-a dat, pentru care va laudam zicand:
Bucurati-va, martiri care mult ati patimit.
Bucurati-va ca fiare cu chip de om v-au lovit.
Bucurati-va, ca peste cap cu pari ascutiti v-au batut.
Bucurati-va, ca degetele cu clesti vi le-au frant.
Bucurati-va, ca in picioare cu ura ati fost calcati.
Bucurati-va, ca-n genunchi, cu mainile legate mancati.
Bucurati-va ca sare spre mancare ati primit.
Bucurati-va, ca de apa zile-ntregi v-au lipsit.
Bucurati-va, ca dureri peste fire ati rabdat.
Bucurati-va, ca Marilor Mucenici v-ati asemanat.
Bucurati-va, caci cu trupul cumplit ati patimit.
Bucurati-va, ca tarina sufletului mai bogat a rodit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
Condacul al 6-lea:
Au socotit ucigasii cei naimiti din temnita Aiudului sa piarda si pomenirea voastra, Sfintilor, si mult-chinuitele voastre trupuri in rapa de la “Dealul Robilor” au aruncat, nestiind ei puterea lui Dumnezeu cea aratata in vedenia prorocului Iezechiel care zice: “Mana Domnului a fost peste mine si m-a luat in Duhul si m-a pus in mijlocul unei vai pline de oase si mi-a zis: “Fiul omului, vor putea oare oasele acestea sa invieze?”. Eu am raspuns: “Doamne, Dumnezeule, Tu stii lucrul acesta!”. El mi-a zis: “Prooroceste despre oasele acestea si spune-le: Oase uscate, ascultati cuvantul Domnului! Iata, voi face sa intre in voi duh si veti invia!”. Si a intrat duhul in ele si au inviat si au statut in picioare. Si era ca o oaste mare, foarte mare la numar”,care slavea neincetat pe Dumnezeu, cantandu-i: Aliluia!
Icosul al 6-lea:
Salas de rugaciune temnita Aiudului v-a fost, ca acolo neincetat in post si priveghere ati petrecut, trezvia mintii si smerenia inimii ati dobandit si Dumnezeiestile Scripturi ati invatat, iar noaptea ingenunchind cu lacrimi va rugati pentru mortii vostri si pentru cei ce va prigoneau, pentru care noi va laudam zicand:
Bucurati-va, Sfinti purtatori de cununa.
Bucurati-va, ca ati ales nevointa cea buna.
Bucurati-va, ca lupta indoita ati dus.
Bucurati-va, ca patimile din voi le-ati supus.
Bucurati-va, ca si pe calai i-ati infruntat.
Bucurati-va, ca aceia sa va piarda au cugetat.
Bucurati-va, ca loviri si scuipari ati primit.
Bucurati-va, ca madularele in batai v-au zdrobit.
Bucurati-va, ca in celule inghetate ati stat.
Bucurati-va, ca apa rece pe podea v-au turnat.
Bucurati-va, ca toate cu rabdare ati suferit.
Bucurati-va, ca putere de sus v-a intarit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
Condacul al 7-lea:
Cuvintele Mantuitorului: “frate pe frate la moarte va da” au voit sa le implineasca in temnita de la Gherla, ca indracitii calai cu ura va porneau unii impotriva altora, si chemand pe un tata l-au silit sa-si calce in picioare copilul, iar acela cazand in genunchi a strigat: “Ucideti-ma pe mine, numai nu-mi schingiuiti baiatul!, iar voi, intelegand nebunia satanei, v-ati rugat zicand: “Doamne, da-ne putere sa rabdam sau ia-ne viata si lui Dumnezeu ati strigat: Aliluia!
Icosul al 7-lea:
Mintea omeneasca nu poate pricepe cruzimea chinurilor pe care le-ati rabdat, Sfintilor, caci rastigniti pe podea, cu franghii ude ati fost batuti, degetele cu clesti v-au zdrobit si cu scanduri peste fata v-au lovit incat infatisare de oameni nu mai aveati, dar voi, urmand lui Hristos, Cel Rastignit, toate ati suferit si pe calai ati iertat, pentru care va laudam zicand:
Bucurati-va, trupuri in chinuri zdrobite.
Bucurati-va, suflete in foc lamurite.
Bucurati-va, ca satana a cerut sa va cearna.
Bucurati-va, caci credinta avut-ati drept arma.
Bucurati-va, ca pana in sfarsit ati rabdat.
Bucurati-va, ca Hristos putere v-a dat.
Bucurati-va, ca mult patimind v-ati sfarsit.
Bucurati-va, caci cu chip luminat ati murit.
Bucurati-va, ca v-au nins flori de nea pe mormant.
Bucurati-va, ca ingeri v-au plans nevazut.
Bucurati-va, ca munti de durere-ati suit.
Bucurati-va, ca Domnul la El v-a primit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
Condacul al 8-lea:
Iudeii cei robiti in Egipt nici in parte n-au rabdat suferintele voastre, Sfintilor Marturisitori, ca nu pietre si caramizi v-ati trudit a framanta, ci cu brate istovite munti de pamant din loc ati mutat, si ati croit albie de lacrimi si sange pe care toate apele Dunarii n-o vor putea spala, caci glasul suferintei voastre neincetat se-nalta la cer, strigand lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea:
Glas au dat apele si adancurile cumplitului Canal s-au cutremurat, ca nu sunt graiuri care sa nu se auda si dureri care sa nu rodeasca; iar noi, Sfintilor, glasul patimirii voastre din strafunduri auzindu-l, graim catre voi unele ca acestea:
Bucurati-va, suflete tari ca muntii batrani.
Bucurati-va, pomi viscoliti de furtuni.
Bucurati-va, ca-n arsita si ger ati trudit.
Bucurati-va, ca pamantul cu sange-ati sfintit.
Bucurati-va, ca goi si flamanzi ati rabdat.
Bucurati-va, caci cu lacrimi in stanca ati sapat.
Bucurati-va, ca-n sudori drum prin piatra ati croit.
Bucurati-va, ca drept plata lovituri ati primit.
Bucurati-va, ca sub valuri ati fost risipiti.
Bucurati-va, ca sub mal si nisip odihniti.
Bucurati-va, ca trupul istovit v-au zdrobit.
Bucurati-va, ca sufletul mai vartos a rodit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
Condacul al 9-lea:
Lumina a rasarit in temnita suferinzilor de la Targu Ocna, caci ca un soare a stralucit intr-insa, senin la suflet si chip, sfantul temnitelor romanesti, mangaierea suferinzilor si lauda nevoitorilor, cel ce in trezvie si rugaciunea inimii petrecand, darul Duhului Sfant a agonisit si sfarsitul mai dinainte cunoscandu-si, cu bucurie s-a mutat la Domnul, cantand: Aliluia!
Icosul al 9-lea:
“Iubiti pe cei ce va prigonesc” a poruncit Hristos, iar voi Sfintilor cuvantul Lui intocmai l-ati implinit, ca la Targu Ocna in noaptea Nasterii Domnului un preot muribund a cerut sa fie dus la cel care cumplit il chinuise, si mangaindu-l cu blandete i-a spus: “Te iert din toata inima si cred ca Hristos, Care-i mai bun decat noi, te va ierta si El”. Iar acela, caindu-se, cu lacrimi s-a marturisit, si in aceeasi noapte amandoi la Domnul cu pace au plecat, iar noi minunandu-ne de puterea dragostei va laudam zicand:
Bucurati-va, urmatori ai poruncilor dumnezeiesti.
Bucurati-va, ravnitori ai maririi ceresti.
Bucurati-va, ca Rugaciunea lui Iisus ati primit.
Bucurati-va, ca darul Duhului Sfant v-a umbrit,
Bucurati-va, ca Evanghelia v-a fost indreptar,
Bucurati-va, c-ati aflat luminare si har.
Bucurati-va, ca soare intre voi a stralucit.
Bucurati-va, ca “sfantul inchisorilor” l-ati numit.
Bucurati-va, ca a odraslit din durere si chin.
Bucurati-va, ca sufletul i-a fost alb ca un crin.
Bucurati-va, ca in mormant nestiut l-au zvarlit.
Bucurati-va, ca cerul in giulgiu de nea l-a invelit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
Condacul al 10-lea:
Voit-au vrajmasii lui Hristos nu doar sa va zdrobeasca trupurile si sufletele, ci si credinta cea adevarata sa o batjocoreasca, pentru aceea la Sfintele Sarbatori ale Ortodoxiei va sileau a savarsi blasfemii pe care mintea omeneasca nu le poate inchipui, iar voi Sfintilor umilinta si chi¬nurile rabdand, cereati ajutorul lui Dumnezeu, intarindu-va si strigand: Aliluia!
Icosul al 10-lea:
Bucuria Invierii a stralucit in intunecata mina de la Baia Sprie, cand in maruntaiele pamantului preotii intemnitati cu cutremur au strigat: “Veniti de luati lumina!” si sfredelele in chip de clopot au inceput a rasuna, lampasele s-au aprins, iar osanditii ingenuncheati cu lacrimi au cantat “Hristos a inviat!”, de care lucruri minunandu-ne va laudam strigand:
Bucurati-va, cei ce de vii ati fost ingropati.
Bucurati-va, ca de Hristos n-ati voit sa va lepadati.
Bucurati-va, ca-n batjocura carne in Vinerea Mare v-au dat.
Bucurati-va, ca foamea rabdand, n-ati mancat
Bucurati-va, ca Invierea in adancuri ati praznuit
Bucurati-va, ca prin post si marturisire v-ati curatit.
Bucurati-va, ca o cruce din barne ati inaltat
Bucurati-va, ca sfredele in chip de clopote au sunat.
Bucurati-va, ca odajdii de pret n-ati avut
Bucurati-va, ca epitrahil din stergar alb ati facut
Bucurati-va, caci cu ingerii impreuna ati slujit
Bucurati-va, ca sub pamant pe Hristos ati marturisit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
Condacul al 11-lea:
Cumplita prigoana cea cu manie pornita asupra voastra n-a crutat nici firea femeiasca cea slaba, si intocmai mucenitelor de demult, multime de femei cu indrazneala au marturisit dragostea lor pentru Hristos si neam, si chinurile au rabdat cu bucurie, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 11-lea:
Ingrozitu-s-au credinciosii vazand adus spre ardere un trup de femeie schingiuit, iar calaii cei cu inima de piatra, nicicum luand seama ca acela viata mai avea intr-insul, cu grabire l-au aruncat in cuptor si vaiete surde din flacari au rasunat, iar noi cutremurandu-ne de unele ca acestea cu frica graim:
Bucurati-va, trupuri firave cu suflet calit.
Bucurati-va, ca pe Hristos cu indrazneala ati marturisit.
Bucurati-va, ca mucenitelor din vechime v-ati asemanat.
Bucurati-va, ca multe feluri de chinuri ati rabdat.
Bucurati-va, ca batjocuri si loviri ati primit.
Bucurati-va, ca spanzurandu-va cumplit v-au strujit.
Bucurati-va, ca spre impuscare pieptul vostru l-au dat.
Bucurati-va, ca mainile soldatilor pe arme au tremurat.
Bucurati-va, ca trupurile v-au batut pana la sange.
Bucurati-va, ca de suflete nu s-au putut atinge.
Bucurati-va, cu Sfintii acestui neam prigonit.
Bucurati-va, toti care in credinta ati murit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
Condacul al 12-lea:
Harul cel dumnezeiesc v-a umbrit in chip minunat, Sfintilor, si-n temnitele de la Pitesti, Aiud, Gherla, Sighet, Baia Sprie, Targu Ocna si Canal asemenea mucenicilor din vechime patimiri de multe feluri ati rabdat, iar voi bine stiind ca lucrare de sus era aceasta, mai vartos pe Hristos L-ati chemat, cantand: Aliluia!
Icosul al 12-lea:
De nimic ati socotit viata aceasta pamanteasca si sufletul v-ati pus pentru dreapta-credinta si neamul stramosesc, iar acum la limanul cel fara de durere si intristare va veseliti, cu toti dreptii laudand pe Dumnezeu si auzind de la noi unele ca acestea:
Bucurati-va, aripi in zbor secerate.
Bucurati-va, chipuri de har luminate.
Bucurati-va, vieti care-n lanturi v-ati frant.
Bucurati-va, ca lumea pe voi v-a urat.
Bucurati-va, raze in bezna aprinse.
Bucurati-va, brate la ceruri intinse.
Bucurati-va, sfinti fara cruce si nume.
Bucurati-va, tample cu albe cunune.
Bucurati-va, rauri cu ape curate.
Bucurati-va, ramuri de rod incarcate.
Bucurati-va, soli care bine-ati vestit.
Bucurati-va, stanci cu tarii de granit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!
Condacul al 13-lea:
O, Sfintilor Marturisitori, cei ce in temnita chinuri de multe feluri ati rabdat si pentru invierea neamului romanesc (crestinesc) moarte muceniceasca cu vitejie ati primit, indraznire avand catre Hristos Dumnezeu, faceti rugaciune ca sa ne izbavim de toata inselaciunea diavoleasca si credinta ortodoxa cu barbatie sa marturisim, ca mantuindu-ne, pururea sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!
(acest condac se zice de trei ori).
Apoi iarasi se zice Icosul cel dintai: De la icoana si de la altar… si Condacul intai: Pe Marturisitorii cei alesi… Apoi se citeste aceasta:
RUGACIUNE
O, Sfintilor Marturisitori, care in temnite si prigoane, prin multele voastre patimiri ati stavilit intaratarea vrajmasului cea cu manie pornita asupra Bisericii lui Hristos, voua celor ce ati suferit foame, ger, schingiuiri, umilinta si chinuri de tot felul intru apararea legii celei stramosesti, va aducem multumirile noastre. Ca cei ce bine v-ati savarsit pentru invierea neamului romanesc, iar acum cu ingerii si cu arhanghelii va veseliti in lumina cea neinserata a Imparatiei ceresti, va rugam sa nu incetati sa mijlociti la Preaputernicul Dumnezeu ca sa ne dea iertare de pacate si sa ne pazeasca pe noi si Sfanta Biserica Sa de navalirea altor neamuri asupra noastra, de necredinta si de razboiul cel dintre noi.
Povatuiti-ne pururea pe calea mantuirii, a rabdarii si a dragostei, ca neclintiti si uniti sa ramanem pana la sfarsitul vietii intru credinta cea adevarata.
Asa, Sfintilor Marturisitori, care in stramtorarile si necazurile din viata voastra pamanteasca ati cerut ajutorul Puterilor ceresti, rugamu-va pe voi noi nevrednicii, ca sa primiti in acest ceas rugaciunile noastre si sa ne acoperiti de smintelile veacului acestuia si de rautatile celor potrivnici, ca si noi pe calea cea stramta si cu chinuri neinfricati sa marturisim Evanghelia lui Hristos, spre slava lui Dumnezeu si mantuirea neamului romanesc, Amin.