Pr. Prof. Mihai Valica – Un posibil raspuns dat crestinilor care au acceptat acte de identitate biometrice

In urma dezbaterilor referitoare la actele cu cip, Parintele Justin Parvu a solicitat Pr. prof. Mihai Valica o analiza teologica a acestei probleme. Mai jos avem raspunsul parintelui Mihai Valica, pentru care ii multumim.

1. Precizari teologie despre actele biometrice in contextul Sf. Spovedanii

Cei ce au acceptat actele biometrice este greu de spus ca au cazut din har ori s-au lepadat de Hristos, deoarece ei nu au primit pecetea antihristica, ci au dat dovada de putina credinta fata de profetiile din apocalipsa si trebuie canonisiti pe masura.

Actualmente crestinii doar sunt „testati” prealabil si nu pecetluiti de fortele oculte, care doresc sa evalueze vigilenta crestina, rezistenta lor la insistentele acestora si cat sunt crestinii de atentionati si avizati de lucrarea lui antihrist. Confruntarea finala va fi grabita sau intarziata in functie de nepregatirea sau pregatirea duhovniceasca a omului in lupta cu antihrist.

Cred ca actiunea in sine de punere in practica a catagrafiei biometrice, precum si documentele biometrice reprezinta doar o etapa pregatitoare venirii lui antihrist.

Nu trebuie pus semnul egal intre un pasaport biometric si numarul 666, care este pecetea finala destinata celor cazuti. (Apocalipsa 13, 8) Cine va accepta cu usurinta actele biometrice, fara sa opuna o rezistenta morala, acela va primi cu aceeasi usurinta si pecetea in vremurile de apoi.

2. Dileme canonice si pastorale

Cum trebuie indrumati pastoral cei ce din nestinta sau cu buna stiinta au primit actele biometrice?

Crestinii trebuie sa fie indrumati duhovniceste sa renunte de buna voie la actele biometrice ca un exercitiu spiritual de pregatire pentru confruntarea cu fortele raului in zilele de apoi si nicidecum pedepsiti de duhovnici cu asprime, ca si cand acestia au primit deja pecetea antihristica.

Este o eroare teologica si pastorala grava, si putem duce in derizoriu sau minimaliza profetia ioaneica din Apocalipsa 13-14 daca procedam altfel.

Trebuie de asemenea sa-i atentionam pe credinciosi, cu mult tact pastoral si cu intelepciune duhovniceasca, despre scopul final al acestei actiuni, care va conditiona existenta omului de supunerea oarba si discretionara de o persoana, de un sistem sau de o ideologie totalitara, asa cum este profetit in Apocalipsa 13-14.

Momentan trebuie sa vedem actiunea actelor biometrice ca o faza premergatoare venirii lui antihrist iar raspunsul nostru si atitudinea noastra sa anticipeze fermitatea angajarii noastre in vederea respingerii ofertei lui.

Asa cum soldatii fac armata si instructie inainte de a se pregati de razboi, tot asa si

crestinii au datoria morala de a se instrui duhovniceste intrucat „… i s-a dat sa faca razboi cu sfintii si sa-i biruiasca si i s-a dat ei stapanire peste toata semintia si poporul si limba si neamul”(Apocalipsa 13,7). Cine se instruieste va sti sa lupte si va reactiona ca atare, cine refuza, va pierde.

Din aceasta perspectiva apare o dilema atat de partea duhovnicului cat si de partea penitentului. Care trebuie sa fie pozitia duhovnicului fata de cei ce minimalizeaza sau nu cred in pericolul moral al cipurilor sau nu se pregatesc in vederea instructiei duhovnicesti in confruntarea cu antihrist si cu slujitorii inainte mergatori ai acestuia?

Intrucat nu sunt canoane privitoare la actele biometrice, duhovnicul va trebui sa cantareasca bine lucrurile si sa-l ajute pe penitent sa inteleaga gravitatea lor si nicidecum sa il descumpaneasca pe acesta indemnandu-l la parasirea sotului sau a sotiei, dezicerea de familie sau alte atitudini extreme de excludere de la viatia liturgica a Bisericii. Sa-l indrume duhovniceste spre spovedanie deasa, rugaciune, citirea Sf. Scripturi, post etc. si sa-l convinga sa renunte la actele biometrice din cateva motive evidente din punct de vedere civic si religios:

– ca introducerea cipurilor biometrice este, fara indoiala, un scandal, o jignire si o umilinta adusa persoanei umane. Sub nici o forma neacceptarea cipurilor biometrice nu trebuie privita ca o reactie pe fondul unui fanatism religios, ci, mai intai de toate, ca o reactie de aparare impotriva unei inregimentari electronice fortate intr-un sistem de supraveghere suspect.

– refuzul lor este o proba vie a credintei concrete si o marturisire vie a statornicitatii sale fata de provocarile viitoare ale epocii antihristice;

– daca este in stare sa renute la o actiune care prefigureaza epoca de sclavie totala, va fi capabil sa faca la fel si in fata pecetluirii, daca inainteaza si se intareste duhovniceste, intrucat „cine este credincios in putin va fi credincios si in mult”.

Dilema duhovnicului consta in complexitatea definirii penitentului care a primit actele biometrice: ca apostat, ca neascultator de sfaturile duhovnicului sau ca necredincios? Apostazia este lepadarea consienta de Hristos si de dreapta credinta. Se leapada oare sau este intr-o cadere duhovniceasca cel ce primeste actele biometrice? Greu de spus insa iata cateva canoane care ne pot ajuta si indruma in actul vindecarii pastorale. Restul lucreaza, ne indruma si ne inspira cu prisosinta Duhul Sfant daca nu ne mandrim si credem ca doar noi avem solutia salvatoare:

„Harul si impacarea (cu Biserica) sa nu se refuze… apostatilor care se pocaiesc si se convertesc la Dumnezeu”. 45 Cartag.

„Duhovnicul sa dea fiecarui penitent doctoria duhovniceasca potrivita pacatelor savarsite de acesta”: 1, 8 Grig. Nyssa; 102 VI; Ioan Hrisostom. Indrumari adresate duhovnicilor.

„Sa nu divulge pacatele ce i-au fost marturisite in Taina Spovedaniei”. 34 Vasile cel Mare; 28 Nichifor Mart.; 132 Cartagina. „Sa se opreasca de la Sf. Cuminecatura, dar sa nu interzica intrarea in biserica celor ce marturisesc pacate grele, ascunse”. 28 Nichifor Marturisitorul. Daca se leapada sa se impartaseasca cat de repede.

“Sa procedeze cu chibzuinta cu cei ce, de bunavoie, isi marturisesc pacatele”. 30 Nichifor Marturisitorul.

„Cei ce au primit de la Dumnezeu puterea de a lega si dezlega sa cerceteze cu multa bagare de seama pe cei pacatosi si sa le dea astfel de epitimii, care ii aduc cu cat mai multa usurinta si siguranta la calea binelui”. 102 VI.

„Sa fie in conformitate cu pacatele savarsite si marturisite de penitent“. 1 Grig. Nyssa.

“Episcopul are dreptul sa mareasca sau sa micsoreze epitimiile, precum si sa gratieze pe penitentii care se caiesc sincer de pacatele lor”. 121; 16 IV; 102 VI; 2, 5, 7 Ancira; 6, 43 Cartagina; 2, 54, 74, 84, 85 Vasile cel Mare; 4, 5, 7 Grig. Nyssa; 3 Atanasie cel Mare; 3 Ioan Postnicul.

3. In loc de concluzie

Intreaga noastra viata personala trebuie traita in dragoste si vigilenta crestina la toate nivelurile vietii cotidiene, fara preocupare exagerata doar pe aspectul evidentei biometrice. Fixarea exclusiva pe aceasta actiune precum si canoanele disproportionate si descurajante date penitentilor ar insemna caderea in capcana celui rau.

A reduce si a identifica pecetea lui antihrist doar in jurul sau chiar cu cipurilor biometrice, adica tocmai pe diavol care se neaga mereu pe sine si care se ascunde permanent in „marele anonim prin excelenta” si se disipeaza mereu in generalitati, in „legiune” (Marcu 5, 9), ne poate duce in eroarea de a ne concentra numai pe aspectul numeric al lui antihrist si de a-i minimaliza actinea diabolica doar la actele biometrice. Or, noi stim, ca de la creerea lumii, ne duce in ispita zi de zi si de aceea ne rugam sa ne izbaveasca de cel viclean.

Prin inregistrarea si prelucrarea datelor personale biometrice, omul nu poate fi nicidecum redus sau deteriorat din punct de vedere ontologic, intrucat chipul si asemanarea omului cu Dumnezeu – Imago Dei – raman intangibile. Omul se poate reduce sau degrada doar din punct de vedere al demnitatii teologice si umane, deci moral si civic de la imago Dei la un simplu numar sau cip electronic prin inscrierea intr-o evidenta biometrica, intrucat cel care nu va figura intr-o baza de date biometrice nu exista; adica practic el nu va exista din punct de vedere social potrivit sistemului actual de evidenta a populatiei. Este mai mult o cadere din drepturile sale civile si un atac asupra constiintei crestine decat o cadere din har. Caderea din har se face atunci cand te lepezi constient de Hristos si de dreapta credinta, precum si prin pacate grele de moarte. Sa ne pazeasca Bunul Dumnezeu!

Doamne Iisuse Hristoase, fii cu noi, si Duhule Sfinte, inspira-ne si ne indruma in actul vindecarii penitentului, de dragul iubirii lui Dumnezeu Tatal, pentru noi oamenii!

Pr. dr. Mihai Valica

sursa: PetruVoda.ro