O pastorala parinteasca si realista – PS Sebastian: Hristos se naste intr-o lume din ce in ce mai putin crestina

Hristos Se naste in lume in fiecare decembrie, umpland unora inimile de bucuria sfanta a pastorilor aflati pe campul Betleemului, altora de prudenta discreta a magilor, iar altora chiar de circumspectia, cu totul nejustificata atunci, a lui Irod. In ceea ce ne priveste, insufletiti de entuziasmul pastorilor, dar luand aminte si la indreptatita ingrijorare a magilor, dorim a face, la acest ceas de sarbatoare, cu durere dar si cu realism, cateva consideratii asupra starii societatii si a lumii noastre din ce in ce mai putin crestine. Aceasta, intrucat am ajuns sa intalnim astazi tot mai multi crestini fara Dumnezeu, oameni lipsiti de morala si credinciosi fara Biserica.

Iubiti frati si surori in Domnul,
1. Din punct de vedere doctrinar, nu putem sa nu constatam lipsa tot mai acuta a lui Dumnezeu si a invataturii Sale din societatea in care traim. Astfel, daca pana nu demult El era Cel care ii alegea pe conducatori si ii ungea cu „ungere sfanta”, urmand ca acestia sa calauzeasca poporul pe caile Sale, acum alegerea se face zice-se de popor, de catre un popor care neglijeaza tot mai mult caile Lui. Asa au putut ajunge la carma unor tari monstri gen Hitler ori Stalin, care s-au intors apoi impotriva propriilor „alegatori”, prin instaurarea dictaturii!…

Cat priveste invatatura mantuitoare a Domnului, aceasta a fost transformata tot mai mult in simplu obiect de studiu, varianta de lucru ori chiar element de vitrina, prea putini fiind aceia care au inteles ca poruncile Lui trebuiesc iubite si traite, nu doar admirate si interpretate sau, si mai rau, ignorate ori chiar sfidate.

2. Sub aspect moral, nu putem sa nu recunoastem ca lumea devine, pe zi ce trece, tot mai necrestina, preceptele sfinte de altadata fiind considerate acum hilare, retrograde ori demodate. Astfel, desfraul, concubinajul si pacatele impotriva firii au ajuns sa fie considerate firesti; avortul, „calcarea pe cadavre” si uciderea bunului nume al aproapelui au devenit cai „juste” si aproape unanim utilizate; iar lacomia, pizma si ipocrizia au ajuns „virtuti” la moda si indispensabile unei lumi din ce in ce mai nesincere.

Cati dintre tineri mai pretuiesc astazi fecioria? Cati dintre cei casatoriti mai acorda cuvenita valoare fidelitatii conjugale? Cati dintre barbati nu cad astazi prada alcoolului? Cate dintre femei nu savarsesc avort? Cati dintre noi nu alergam disperati dupa bogatii, in timp ce Hristos a fericit saracia (Lc. 6, 20)? Cati nu ne punem nadejdea numai in noi insine, desi Domnul ne-a aratat ca „fara de El nu putem face nimic” (In. 15, 5)? Ei bine, toate acestea ne arata noua cat de crestini sau, mai bine zis, de necrestini suntem!…

3. Sub aspect practic, societatea noastra tinde astazi sa ramana doar declarativ crestina. Bisericile, daca pentru cei mai multi au ramas doar simple institutii de increstinat, cununat si inmormantat oameni, pentru altii reprezinta vechi „muzee”, iar slujitorii lor inutili angajati ai statului, ce oficiaza ceremonii ancestrale cu iz medieval.

Desi, in mod public, dar ipocrit, se face uz de crestinism si de valorile sale, prin viata personala cei mai multi semeni de-ai nostri se dezic de el, ori il trateaza ca pe un bun al celorlalti, in timp ce altii − de-a dreptul inamici ai lui − nu se sfiesc sa il atace pe fata in fel si chip, proclamandu-l pagubos, retrograd si, pentru aceasta, chiar periculos.

Dragii mei,
Nu spun toate acestea ca sa ne intristam ori sa ne demobilizam la un ceas de sarbatoare ca acesta! Nu trebuie sa disperam! Daca pe Hristos au cautat sa-L ucida contemporanii Sai inca din leagan, si pe urmasii Sai ii vor prigoni, ne-a prevenit El (In. 15, 20)! E necesar, insa, sa constientizam felul in care ne folosim libertatea si in ce fel de lume am ajuns sa traim, caci daca in comunism lupta se ducea pe fata, acum “lupii” ce vor a sfasia crestinismul au imbracat piei de oi!… Sa invatam a-i cunoaste pe acestia! Sa ne deprindem a-i demasca si a le zadarnici planurile perfide de descrestinare a unei lumi pentru care Hristos S-a intrupat in istorie! Sa cerem ajutorul Pruncului Sfant, nascut pe pamant pentru a aduce pace si bunavoire (Lc. 2, 14), si atunci lupta noastra se va putea dovedi biruitoare!

Sa sarbatorim Craciunul cu Hristos, facand invatatura Sa crez de nezdruncinat al vietii noastre, iar exemplul Sau model demn al petrecerii noastre, nelasandu-ne nicicum derutati de curentele ce cauta a ne instraina de adevaratul si mantuitorul crestinism adus in lume inca de acum 2000 de ani de Pruncul Sfant nascut in ieslea Betleemului!

Al vostru intru Domnul povatuitor,

† SEBASTIAN
EPISCOPUL SLATINEI SI ROMANATILOR

sursa: Episcopia Slatinei