[vimeo=https://vimeo.com/25105814]

o emisiune de ieromonah Savatie Bastovoi

Biserica Romano-Catolica a adus in launtru o innoire potrivnica invataturii de obste a Apostolilor, a Parintilor si a Soboarelor.

Lupta aceasta a ereticilor, adica a celor taiati de la dreapta credinta, impotriva Dumnezeu-Duhului nu a incetat nici o clipa. Toti au fost insa biruiti de Duhul, prin mijlocirea Sfintilor Parinti ai Bisericii; pana cand, la mai multe veacuri dupa pogorarea Sa in chip de limbi de foc, invatatura cea rea a fost reinviata de eresul latinesc, prin nascocirea mincinoasei dogme a purcederii Sfantului Duh si de la Fiul (Filioque). Cum se va vedea, aceasta a fost pricina despartirii Bisericii Rasaritene de Biserica Apuseana, un singur cuvant adaugat la Marturisirea de credinta: Filioque, avand urmari nebanuit de insemnate, ca de altfel tot ce tine de invatatura despre Dumnezeu. Despre aceasta va fi vorba in cartea de fata. Inainte de a citi cuvintele Parintilor celor insuflati de insusi Duhul, sa vedem pe scurt ce se scrie in Catehismul latinesc din zilele noastre. Pentru aceasta ne-am lasat povatuiti de autorii unei carti de mare folos: Noul catehism catolic impotrva Sfintilor Parinti. Caci iata ce se scrie acolo despre pricina ce ne sta inainte:

„Cea mai inalta invatatura a teologiei crestine este cea a Tri-Unitatii dumnezeiesti: Dumnezeu Se arata ca Unul in Trei Persoane: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Avand aceeasi fiinta, cele Trei Persoane (sau Ipostasuri) sunt un singur Dumnezeu, insa Ele se deosebesc prin insusirile personale si alcatuiesc astfel o Treime. Tatal este fara inceput, Fiul se naste din Tatal, Duhul Sfant purcede din Tatal. «Insusirea Tatalui este nenasterea, cea a Fiului nasterea si cea a Duhului Sfant purcederea» (Sfantul Grigorie Teologul). «Cele trei Ipostasuri Se deosebesc intre Ele numai prin aceste insusiri personale» (Sfantul Ioan Damaschin). Cu constiinta binecuvantata a acestei teologii […], Parintii Soborului al doilea a toata lumea de la Constantinopol (381) au statornicit credinta in Duhul Sfant astfel: «…si intru Duhul Sfant, Domnul de viata facatorul, Care de la Tatal purcede, Care impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit, Care a grait prin prooroci.» […]

Spunand ca Duhul Sfant purcede din Tatal si din Fiul (an latina Filioque) si adaugand aceasta dogma in Crez, Biserica Romano-Catolica a adus in launtru o innoire potrivnica invataturii de obste a Apostolilor, a Parintilor si a Soboarelor. Biserica Ortodoxa ii reproseaza deci doua lucruri:

a) adaugarea lui Filioque in Crezul Niceo-Constantinopolitan, in vreme ce (asa cum vom vedea) Parintii au pecetluit Crezul;

b) dogma insasi, adica ideea ca Sfantul Duh purcede de la Tatal si de la Fiul, idee care nu numai ca nu se afla in Traditie, dar pe care scrierile Parintilor o resping in chip aratat.

Papii Inocentiu al III-a (la Conciliul IV Lateran, in 1215), Grigorie al X-lea (la Conciliul II de la Lyon, in 1274) si Eugeniu IV (la Conciliul de la Florenta, in 1439) au proclamat Filioque ca adevar de credinta. Ei credeau ca fara acesta nu putea fi mantuire.[1] Pentru faptul ca ii invinuia pe Ortodocsi de a fi scos pe Filioque din Crez, legatul Papei, cardinalul Humbert a depus, in 1054, pe altarul catedralei Sfintei Sofii din Constantinopol o scrisoare care-l excomunica pe patriarhul Ortodox al Constantinopolei, Mihail Kerularios, act care a fost la originea schismei definitive intre Biserica Ortodoxa si Biserica Romano-Catolica.

Fiind vorba de o dogma atat de fundamentala, vizand Persoana Duhului Sfant, era de asteptat ca si Catehismul [catolic cel nou] s-o reia explicand-o mai clar si justificand-o cu mai multa siguranta decat au facut-o alti autori catolici din trecut. Caci, de-a lungul secolelor, Biserica Catolica a incercat sa-si legitimeze pozitia prin tot felul de argumente pe care teologii Ortodocsi le-au respins. continuare »

Bogatia noastra nemasurata si nesecata este credinta noastra Ortodoxa. Prin ea se intaresc toate cerurile, toate ale lui Dumnezeu sunt ale noastre si ceea ce e mai pretios decat orice – insusi Preadulcele nostru Domn Iisus Hristos, iar impreuna cu El toate fericirile si bucuriile vesnice.

…De cand Domnul lisus Hristos este pe pamant, nu mai exista prapastie intre pamant si cer, intre Dumnezeu si om; unite sunt cele ale lui Dumnezeu cu omul, cele ceresti cu cele pamantesti, cele vesnice cu cele vremelnice. Trupul divino-uman al lui Hristos – Biserica – este palatul ceresc-pamantesc in care se traieste viata vesnica divino-umana prin credinta ortodoxa, adevarata, apostolica, divino-umana, pa­tristica in Domnul Iisus Hristos. Nu exista morti in biserica lui Hristos. Toti cei din ea sunt vii, si inca vii fara de moar­te; inca pe pamant sunt nemuritori prin har, iar dupa stra­mutarea in acea lume sunt inca si mai deplini, mai puternici, cu neputinta de invins, nemuritori. continuare »

Sinodul Bisericii Ortodoxe a Serbiei (SPC), in comunicatul oficial de dupa sfarsitul lucrarilor sedintei ordinare pe luna mai 2011, nu a facut niciun fel de referire la cazul Episcopului de Raska si Prizren Artemie, nici la posibila participare a papei Benedict la manifestarile din 2013 de la Nis, cu ocazia implinirii a 1700 de ani de la Edictul de la Mediolanum (Milano). (Саопштење за јавност Светог Архијерејског Сабора Српске Православне Цркве). Conform comunicatului oficial, evenimentele vor avea un caracter panortodox sub conducerea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu.

Cu toate acestea, unele publicatii mentioneaza ca vor fi invitati si reprezentanti ai tuturor bisericilor crestine care nu sunt unite cu Biserica Ortodoxa, dar au multe principii si valori comune cu aceasta. ( У сенци хапшења Младића, СПЦ одлучио да позове Папу!) Adica, vor fi invitati coptii, armenii, romano-catolicii etc. (vezi si declaratiile Mitropolitului de Baska, Irineu Bulovici, despre sarbatoarea din 2013).

(traducere: https://acvila30.wordpress.com, sursa: https://aktines.blogspot.com/2011/05/blog-post_6025.html)

Se pare ca datorita unor presiuni din interiorul si din exteriorul Serbiei, patriarhul Irineu incearca sa ascunda intentiile sale privitoare la Episcopul marturisitor Artemie, cat si intentia de a-l invita pe ereticul de papa in Serbia.

In seara zilei de 1 iunie 2010, la invitatia Inalt-Preasfintitului Teodosie, arhiepiscopul Tomisului si decan al Facultatii locale de Teologie, doi dintre cei mai prestigiosi profesori de teologie ai Bisericii Ortodoxe au conferentiat in sala mare a Casei de Cultura din Constanta. Este vorba despre parintele profesor Gheorghios Metallinos de la Universitatea din Atena si de domnul profesor Dimitrios Tselenghidis de la Universitatea Aristotelica din Thessalonic.

Cuvantul profesorului D. Tselenghidis, intitulat „Importanta dogmei in dialogurile pentru unitatea in Hristos cu eterodocsii”, cu adevarat o trambita a invataturii Sfintilor Parinti, e indeajuns ca sa ne faca sa intelegem insemnatatea dreptei credinte pentru viata duhovniceasca si pentru mantuirea sufletelor noastre. (F.O.)

I. Dogmele sfintesc pe cei ce le marturisesc

Cand ne referim la dogme ale credintei, intelegem prin ele acele adevaruri revelate care au fost contestate in anumite momente ale istoriei Bisericii de catre eretici. De aceea, ele au fost formulate cu mare limpezime mai ales de Sinoadele Ecumenice sau de alte Sinoade – adevaruri care au fost acceptate si sunt traite de atunci in mod incontestabil de constiinta dogmatica[1] a madularelor Bisericii. De exemplu, un astfel de Sinod este cel numit „al Optulea Ecumenic”, tinut in timpul Sfantului Fotie cel Mare (secolul al IX-lea), care a condamnat Filioque, precum si Sinoadele care au incuviintat invatatura dogmatica a Sfantului Grigorie Palama despre caracterul Luminii dumnezeiesti si a harului indumnezeitor.

Dogmele credintei se intemeiaza pe Sfanta Scriptura si pe Traditia Bisericii, adica pe Descoperirea in Hristos, si sunt caracterizate atat prin conformitatea lor indiscutabila cu adevarul, cat si prin actualitatea lor neincetata. Din pricina caracterului lor fara de greseala, dogmele Bisericii, cele insuflate de Duhul Adevarului, nu pot fi modificate de nici un factor institutional – cu atat mai mult nu pot fi schimbate de un singur om, oricat de important ar fi. continuare »

Decizia din noiembrie 2010:

Sinodul Mitropoliei Banatului respinge recursul preotului Daniel Crecan, depus din treapta pentru concelebrare cu un cleric apartinand altui cult... Hotararea data de Consistoriul eparhial, dupa doua sedinte de judecata, a fost aprobata de chiriarhul locului, in conformitate cu legiuirile bisericesti si prin urmare, a fost emisa decizia pedepsirii disciplinare cu „depunerea sau pierderea dreptului pentru totdeauna de a savarsi vreo lucrare sacra, fara pierderea calitatii de preot, cu putinta de a fi intrebuintat in administratia bisericeasca”, la care se adauga „interdictia de a purta, pentru totdeauna si in orice imprejurare, reverenda preoteasca, vesmintele liturgice, precum si orice alt insemn clerical, incepand cu data de 1 noiembrie 2010”.

Insa tot episcopia de Caransebes ne anunta urmatorele:

In data de 15 aprilie 2011, in orasul Bocsa, parohia „Pogorarea Duhului Sfant”, a avut loc un eveniment cultural de mare insemnatate pentru parohie. Cu sprijinul Primariei Bocsa si avand ca organizator principal al evenimentului, Bibilioteca Oraseneasca „Tata Oancea”, s-a desfasurat Simpozionul „150 de ani de la nasterea lui Nicolae Iorga si 130 de ani de la nasterea lui Mihail Gaspar”. …

Dupa terminarea simpozionului, toti participantii s-au deplasat la casa memoriala „Protopop Mihail Gaspar”, unde a fost dezvelita placa comemorativa in amintirea acestuia, care, cu binecuvantarea Preasfintitului Parinte Episcop Lucian al Caransebesului, a fost sfintita de catre preotul paroh Ciprian Costis, impreuna cu preotul Ioan Vascu de la Parohia Bocsa Vasiova si preotul dr. Daniel Crecan de la Parohia Ghertenis, in prezenta a numerosi credinciosi ai parohiei.

Ortodoxia se confrunta cu noile provocari ecumeniste ale Patriarhului Ecumenic, kir Bartolomeu. La celebrarea (Vecerniei) iubirii care s-a savarsit in biserica patriarhala a Sfantului Gheorghe patriarhul a permis „preotilor” neortodocsi sa rosteasca Evanghelia in limba lor. Unul dintre „preoti” era papistas, iar altul armean. Pe pagina de internet a Patriarhiei Ecumenice sunt mentionate numele lor, exista chiar si fotografiile respective. Un Mitropolit ortodox antipapistas al Bisericii Greciei, care a urmarit intreaga Vecerniei Iubirii la televizor (transmisa in direct) ne-a spus ca atat clericul papistas, cat si cel armean (amandoi purtau vesmintele „Bisericii” lor) dupa Evanghelie au intrat prin Usile Imparatesti in Sfantul Altar. Practic, la Vecernia Iubirii am avut de-a face cu impreuna-rugaciune cu eretici si participare activa a acestora la slujba ortodoxa. Se vadeste faptul ca ecumenismul Patriarhului Ecumenic nu are limita. S-a autoproclamat mai presus de sfintele canoane, care interzic impreuna-rugaciunea cu ereticii. Dispretuieste sfintele canoane si provoaca poporul lui Dumnezeu. (…) Intreaga Biserica Ortodoxa slavofona il contesta, cu exceptia Patriarhului Ortodox al Serbiei care este dirijat de americani. De asemenea, multi Mitropoliti ai Bisericii Greciei si multi stareti de manastiri din Grecia il contesta pe Patriarhul Ecumenic. Contestatarii lui din randul Ortodoxiei elenofone, il caracterizeaza drept indarjit in planurile sale ecumeniste, provocator de crize multilaterale pentru satisfacerea „eu-lui” sau si tavalug al sfintelor canoane pe care le afirma formal, dar in realitate le incalca permanent. Ceea ce este foarte grav, Patriarhul Ecumenic zdruncina increderea poporului lui Dumnezeu fata de persoana sa.

Un Mitropolit al Bisericii Greciei spune in acest sens: daca Patriarhul Ecumenic ar fi avut turma in Turcia este sigur ca ar fi trimis-o in bratele Patriarhiei Moscovei, care doreste sa devina „a treia Roma”, pentru ca in ultima vreme Patriarhul Bartolomeu se ingrijeste pe de o parte sa „joace” in curtea Ministerului de Externe al Rusiei, iar pe de alta, in declaratiile si actiunile jongleaza cu sfintele canoane.

sursa: Graiul ortodox

[slideshow] Imagini din 2006

Pentru cine nu stie cine este Vassula, cititi aici.

APEL AL CLERICILOR SI CRESTINILOR ORTODOCSI DIN ROMANIA CATRE TOTI EPISCOPII ORTODOCSI DIN LUME IMPOTRIVA HIROTONIEI IN EPISCOP A ARHIM. IERONIM CRETU, CATERISIT DE PATRIARHIA IERUSALIMULUI

Catre toti Intaistatatorii ortodocsi ai Bisericilor Ortodoxe Autocefale si catre toti episcopii ortodocsi din lume ne ridicam glasul cu neliniste, cerandu-le ajutorul pentru a impiedica hirotonia in episcop a Arhimandritului Ieronim Cretu, cleric caterisit de catre Patriarhia Ierusalimului, pentru ca sus-numitul a dat Sfanta Impartasanie catolicilor, coptilor, armenilor si membrilor altor confesiuni, in insula Patmos, in anii 2007 si 2009.

De mentionat ca in anul 2008, dupa cazurile Corneanu si Drincec, Sfantul Sinod a hotarat ex-comunicarea credinciosilor si depunerea din treapta a clericilor care se vor impartasi cu cei de alte confesiuni si denominatiuni crestine.

Preotii si credinciosii ortodocsi din Romania declara cu deosebita neliniste: Nu vrem un astfel de nevrednic episcop, care ca arhimandrit a fost caterisit de Sinodul Patriarhiei Ierusalimului, dar pe care Sinodul Patriarhiei Romaniei l-a ales episcop. continuare »

De pe saccsiv am aflat ca sambata este programata hirotonia arhim. Ieronim Cretu in treapta de episcop vicar patriarhal. El a fost deja numit in aceasta “functie” inca din 2009, fara a se tine cont de abaterile sale grave de la Sfintele Canoane. Cum am si publicat la acea vreme, episcopul numit Ieronim  Cretu a slujit in insula Patmos in anul 2009 alaturi de reprezentanti ai cultelor eretice: papistasi, protestanti, monofiziti. Mai mult decat atat, el a impartasit din acelasi potir pe toti cei de fata, fie ca erau ortodocsi sau nu. Dupa cum veti vedea in inregistrarile video de mai jos, acelasi lucru s-a intamplat si in anul 2007. Nimeni nu ne garanteaza ca astfel de fapte, sau poate unele mai grave, nu s-au mai petrecut si cu alte ocazii, descalificandu-l astfel pe sus-numitul cleric chiar si de la treapta de simplu credincios ortodox. Conform Sfintelor Canoane, care interzic cu desavarsire rugaciunea si partasia cu ereticii, Ieronim Cretu ar trebui caterisit si excomunicat din Biserica pana se pocaieste public de faptele sale smintitoare si prin care a vandut Credinta.

Este de datoria noastra sa ne mobilizam si sa ne exercitam dreptul pe care-l avem ca fii si madulare ale Bisericii, cerand Sinodului BOR sa renunte a-l mai hirotoni episcop vicar pe arhim. Ieronim Cretu. Putem face aceasta prin telefoane, scrisori clasice sau prin email la urmatoarele adrese:

Cancelaria Sfantului Sinod: Str.Antim nr.29 , Bucureşti, (tel) +40-21.337.08.30, (fax) +40-21.337.08.22, [email protected]

Comunicatii si relatii publice: Aleea Dealul Mitropoliei, nr. 25, 040163, Bucuresti IV (tel) +40-21.406.71.67, (fax) +40-21.406.71.72, [email protected]

Daca nu vor tine cont de cererile noastre, dupa cum ne si asteptam, ramane sa ne prezentam la locul unde se va oficia hirotonia si sa strigam: ” Nu este vrednic! Anaxios!”. Avem acest drept, daca stim ca are fapte impotriva credintei.

Mai jos aveti si dovezile video:

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=s26hcpQcxp8&feature=player_embedded] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=6cGEfdBf6W0&feature=player_embedded]

Cititi si: NU ESTE VREDNIC! Parintele Ieronim Cretu va fi hirotonit in treapta arhieriei. Dar el a slujit si s-a impartasit cu ereticii … SA NU TACEM!

Textul de mai jos rusineaza atat pe papa de la Roma, cat si pe eventualii patriarhi ortodocsi, care se vor primi intre episcopi, adica un fel de “papa ortodox”.

1. Grigorie catre Evloghie, Episcop al Alexandriei, si catre Anastasie, Episcop al Antiohiei.

2. Atunci cand Predicatorul prin excelenta spunea: “Atat timp cat voi fi Apostol al neamurilor, voi slavi slujirea mea” (Rom. 11:13); atunci cand spunea in alta parte: “Noi am fost blanzi in mijlocul vostru precum o doica ingrijeste pe fiii sai” (I Tes. 2:7), el ne lasa noua, celor care vom veni dupa el, exemplul de a fi in acelasi timp smeriti cu duhul si credinciosi in a pastra cu cinste demnitatea Cinului nostru, in asa fel incat smerenia noastra sa nu fie timiditate si inaltarea noastra sa nu fie trufie.

3. Acum opt ani, cand inca traia Pelaghie, predecesorul nostru de sfanta pomenire, confratele nostru, coepiscopul Ioan, profitand de ocazia ivirii unei alte probleme, a intrunit un sinod in orasul Constantinopol si s-a straduit sa ia titlul de “universal”. De indata ce predecesorul meu a luat cunostinta de aceasta, el a trimis scrisori prin care, in virtutea autoritatii sfantului apostol Petru, a anulat actele acelui sinod.

4. Am avut grija sa adresez Sanctitatii Voastre copii ale acestor scrisori. Cat priveste diaconul care, dupa obicei, se alatura suitei Prea Cucernicilor Imparati pentru problemele eclesiale, Pelaghie i-a interzis sa se impartaseasca la slujba impreuna cu sus-numitul nostru coepiscop. Urmand predecesorului meu, am scris coepiscopului nostru scrisori ale caror copii am considerat ca trebuie sa vi le trimit Fericirii Voastre. Principalul nostru scop – intr-o problema care, din cauza trufiei ei, tulbura Biserica pana in strafundurile ei – era sa-i amintim duhului fratelui nostru de modestie, pentru ca, daca n-ar voi sa cedeze nimic din taria trufiei lui, sa putem mai usor, cu ajutorul Atotputernicului Dumnezeu, sa aflam mijloacele de a-l corecta sever.

5. Cum stiti prea bine Sanctitatea Voastra, pe care o venerez in mod deosebit, acest titlu de “universal” a fost oferit de Sfantul Sinod de la Calcedon episcopului din scaunul apostolic al carui slujitor sunt prin harul lui Dumnezeu. Dar nici unul dintre predecesorii mei n-a vrut sa se serveasca de acest cuvant profan; pentru ca, de fapt, daca un patriarh este numit “universal”, le rapeste celorlalti titlul de patriarh. Departe, departe sa fie de tot sufletul crestin dorinta de a uzurpa catusi de putin sau de a diminua onoarea fratilor sai! Daca noi refuzam o onoare care ne-a fost oferita, ganditi-va cat de rusinos este sa fie uzurpata violent de catre un altul. continuare »

BELGRAD – Astazi, 16 mai 2011, a avut loc intalnirea Sinodului Bisericii Ortodoxe Sarbe. Ordinea de zi este inca necunoscuta, insa se vor alege doi noi membri ai Sinodului si se vor crea noi eparhii.

La reuniune se va discuta problema episcopULUI de Raska si Prizren, Artemie, care inca refuza sa accepte decizia sinodului de depunere din treapta de episcop. Patriarhul Irineu a spus ca “in cazul in care fostul episcop nu regreta, se va discuta excomunicarea sa si a celor ce il urmaeza. Consiliul National Sarb din Kosovo de Nord a cerut recent Sinodului sarb restaurarea lui Artemis, in treapta de episcop de Raska si Prizren. S-a oferit sa medieze chiar si in discutiile cu Biserica. Pentru vizita papei, Patriarhul Irineu a spus ca “Reuniunea va discuta, de asemenea, o posibila vizita a papei Benedict al XVI-lea in Serbia, la celebrarea a 1700 de ani de la Edictul de la Milano. Sinodul Serbiei se intalneste de doua ori pe an, in primavara si in toamna.

sursa: ΑΚΤΙΝΕΣ

Sa pomenim in rugaciunile noastre pe episcopul marturisitor Artemie ca sa se faca voia Domnului cu Inalpreasfintia sa. Nu uitati ca maine, 17 mai, are loc procesul unui alt ierarh marturisitor, mitropolitul Serafim de Pireu, impotriva masoneriei. Sa ne rugam ca Domnul sa-l intareasca in lupta cea buna si sa biruie pe vrajmasii Sfintei Ortodoxii.

Patriarhul Rusiei, Kirill, precum si intreaga Biserica Ortodoxa Rusa, este impotriva venirii papei Benedict al XVI-lea la Nis – Serbia.

Sinodul Bisericii Ortodoxe Sarbe o sa ia in discutie viitoarea intalnire din 2013 a patriarhului sarb Irineu cu papa Benedict al XVI-lea in orasul Nis din Serbia, cu ocazia celebrarii a 1700 de ani de la Edictul de la Milan. Dupa cum este deja cunoscut, nu toti episcopii sinodului sarbesc au sustinut ideea venirii Papei pe teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Sarbe.

In plus, editia sarbeasca a ziarului croat «Vesti-online» a relatat faptul ca, potrivit unor declaratii neconfirmate, in timpul recentei sale vizite in Serbia, presedintele Departamentului de Relatii Externe Bisericesti (DECR) al Patriarhiei Moscovei, Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, i-ar fi spus patriarhului sarb Irineu ca patriarhul Moscovei si al Intregii Rusii, Kirill, precum si intreaga Biserica Ortodoxa Rusa, este impotriva venirii papei Benedict al XVI-lea la Nis. Potrivit reprezentantului Bisericii Ortodoxe Ruse, ar fi fost mai intelept daca s-ar organiza o intalnire a Papei cu intaistatatorii tuturor Bisericilor Ortodoxe locale. In acest sens, trimisul Patriarhiei Moscovei ar fi declarat ca Biserica Ortodoxa Sarba nu ar fi trebuit sa-l invite pe papa pentru a desfasura o vizita oficiala in 2013 pe teritoriul ei canonic. In conformitate cu reglementarile adoptate de catre Vatican, Papa nu poate vizita niciun teritoriu canonic al vreunei Biserici Ortodoxe locale, decat numai daca intaistatatorul acelei biserici ii trimite in prealabil o invitatie speciala. continuare »

Unele din evenimentele recente denota fisuri subterane in relatiile dintre bisericile ortodoxe locale si Patriarhia Ecumenica, precum si intreruperea fatisa a comuniunii dintre Patriarhia Ierusalimului si Patriarhia Romana. Este vorba de o epistola-invitatie a Patriarhului Ecumenic si de scandalul bisericii din Ierihon, evenimente care ameninta sa arunce in aer unitatea Ortodoxiei. Pentru multi, cele doua evenimente au semnificatii similare.

Desigur, in alte imprejurari, daca ar fi existat bunavointa, lucrurile s-ar fi putut rezolva in 24 de ore. Dupa cum marturisesc clerici cu experienta, conflictele recente nu constituie decat pretexte in spatele carora se ascund alte interese, confruntari eteroclite, puncte de vedere si scopuri divergente.

Doua categorii

Intr-una din zilele de Pasti, Patriarhul Ecumenic a convocat la Fanar, la sfarsitul lunii august, intaistatatorii Bisericilor Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului si Ciprului pentru o consultare privind evolutia evenimentelor in Orientul Mijlociu. In afara discutiilor pe aceasta tema, sinodul arhieresc va dezbate si soarta viitorului Sinod Panortodox, strategia pe care o aplica Biserica Rusiei, dar si recentele contre dintre Biserica Romaniei si cea a Ierusalimului. continuare »

[vimeo=https://www.vimeo.com/23735336]

Cititi si: Va face patriarhul Teofil si ceilalti pasi canonici pe care ii presupune o adevarata rupere a comuniunii?

“Ai grija sa nu fii fundamentalist!” Asa se formuleaza sau se defineste unul dintre cei mai nocivi virusi mentali care au infestat vreodata popoarele lumii. Astazi nu ti se mai zice: „ai grija sa nu privesti cu pofta la femeie straina”, „sa nu minti”, „sa nu judeci sau sa mahnesti pe aproapele”; nici macar „sa nu desfranezi”, „sa nu furi” si „sa nu ucizi” nu ti se mai spune. Dimpotriva: „Baga de seama sa nu fii extremist!”.

Ai dreptul „sa iubesti” si „sa-ti refaci viata” (ori de cate ori se intampla), ai „dreptul asupra propriului corp”, adica esti libera sa faci avort, ba chiar ti se recomanda pentru o multime de motive. La fel, ti se cere sa cunosti cat mai multe religii si sa fii deschis la inchinarea la cat mai multi dumnezei, ca doar „Dumnezeu e acelasi”. Altfel, te numesti fundamentalist.

Nu se scapa nici o ocazie in spatiul public pentru a se face rechizitoriul fundamentalismului. Eventual, se manipuleaza in asa fel faptele si sensurile incat extremismul musulmanilor sa se extinda si asupra imaginii crestinilor. Si de atatea ori ni se repeta aceste lucruri incat pana la urma, ajungem si noi sa credem in ele — sau, cel putin, sa ne autocenzuram in marturisirea adevarului, in manifestarea ca si crestini. Nu cumva sa zica lumea ca suntem fundamentalisti!

Ba, mai mult, se naste un fel de crestinism relativist, al jumatatilor de masura, al sferturilor si zecimilor de masura. Adica, ceva de genul: „Auzi draga, asta tine tot postul – credinciosi suntem si noi, dar nici chiar asa!”. Sau: „Astia sunt extremisti rau de tot, cica nici la televizor nu se uita!”. Intotdeauna exista o stacheta si mai jos, care indica ceea ce este de bon ton, pentru ca „o face toata lumea”. Dar oare crestinismul inteles si trait astfel ne mai poate mangaia si odihni sufleteste? Ne mai poate lumina mintea cu intelesuri dumnezeiesti? Acest fel de cres­tinism ne mai poate oare mantui?

Ati constientizat oare vreodata ca virusul autocenzurii, de teama sa nu fim luati drept fundamentalisti, ne impune tot timpul sa traim si sa gandim intr-un duh complet strain Evangheliei? V-ati gandit vreodata ca atunci cand lumea se va afla intr-un stadiu avansat al patologiei obsesiei de a nu fi extremist ni se va impune sa ne lepadam de Sfanta Scriptura, ca fiind o carte extremista, homofoba si incorecta politic? In unele parti ale lumii occidentale, lucrul acesta a inceput sa fie afirmat deja pe fata. Si, in contextul credintei in corectitudinea politica, cei ce o fac sunt consecventi cu ei insisi, caci Biblia este o carte prin excelenta fundamentalista, dupa cum este definit astazi acest virus. Ca doar Dumnezeu spune: „Eu sunt Cel ce sunt; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine!” (Ies 20:3), iar in Cartea Psalmilor se precizeaza clar: „Toti dumnezeii neamurilor sunt draci” (Ps. 95:5).  Mantuitorul nu lasa loc de confuzii, spunand: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata; nimeni nu vine la Tatal meu decat prin Mine” (Ioan 14:6) – deci nu prin Buddha, Brahma, Mahomed sau prin altcineva. continuare »

Pe data de 28 aprilie 2011 a avut loc in orasul Onesti un concert “pascal” la care ar fi trebuit sa participe si maicile de la Manastirea Diaconesti, ele nefiind anuntate ca vor trebui sa cante alaturi de 2 coruri papistase. Slava Domnului ca, afland din timp, maicile nu au cazut in capcana intinsa de ecumenisti si au anuntat ca nu pot participa la un astfel de concert. Consideram ca participarea lor ar fi insemnat un prejudiciu adus Bisericii Ortodoxe, stiind fiind faptul ca Manastirea Diaconesti, la care este slujitor parintele Amfilohie Branza, este total impotriva ecumenismului, ascultand cu evlavie si de cuvintele Parintelui Gheorghe Calciu care spune despre ecumenism ca “este un produs al masoneriei”.

Un alt caz s-a intamplat recent, pe 8 mai, cand in capitala a avut loc un concert ecumenist, initial fiind prevazut in cinstea papei Ioan Paul al II-lea, concert la care a fost invitat si grupul psaltic “Nectarie Protopsaltul”, condus de Sabin Preda. Din pacate, grupul psaltic ortodox a acceptat participarea la acest concert, chiar daca organizatorii au revenit cu mentiunea ca “dintr-o eroare s-a comunicat ca este vorba de un concert omagial, dar de fapt a fost un concert de Pasti”. Chiar si cu aceasta mentiune, ne aflam clar in situatia unui concert ecumenist, motiv pentru care cantaretii de la „Nectarie Protopsaltul” nu mai au nicio scuza. Spre deosebire de ei, maicile de la Diaconesti au avut verticalitatea de a refuza participarea la un astfel de concert.

Nu intentionam sa-i condamnam noi pe cantaretii talentati de la „Nectarie Protopsaltul” sau pe altii asemenea lor, o vor face canoanele care interzic rugaciunea in salasurile ereticilor sau alaturi de ei, insa consideram ca acesti cantareti sunt victime ale viclenilor ecumenisti, care vor sa compromita valorile ortodoxe. Scopul urmarit este de a obisnui lumea cu ideea ca Ortodoxia si papismul sunt foarte apropiate si nu are rost sa mai luam in seama dogmele ce ne despart, desi acestea situeaza papismul in erezie si il condamna. continuare »

Intalnit ieri, 9 mai 2011, Sinodul Patriarhiei Ierusalimului a decis in controversa “Asezamantului romanesc de la Ierihon” ruperea comuniunii euharistice cu Patriarhia Romana, cat si caterisirea reprezentantului BOR la Locurile Sfinte, arhimandritul Ieronim Cretu. Iata un extras din comunicatul Patriarthiei Ierusalimului:

…Pentru respectarea si ocrotirea drepturilor canonice si pastorale asupra Locurilor de Inchinare ale Patriarhiei Ierusalimului in Tara Sfanta, Sfantul si Sfintitul Sinod a purces la aceasta hotarare dureroasa pe de o parte, dar necesara pe de alta, dorind in continuare restabilirea comuniunii canonice si bisericesti prin respectarea randuielii bisericesti […] Patriarhia Ierusalimului se afla intr-o pozitie dificila din cauza acestui lucru. A vazut granitele sale canonice, consfintite de Sinoadele Ecumenice si Locale, amenintate samavolnic si nedisimulat in fapta […] acest act constituie o incalcare grosolana al principiului evanghelic, expus de catre Apostolul neamurilor Pavel, „Ravnind astfel sa binevestesc acolo unde Hristos nu fusese numit, ca sa nu zidesc pe temelie straina” (Romani 15, 20), precum si a Sfintelor Canoane: 31 al Sfintilor Apostoli, 5 al Sinodului din Antiohia si 10 al Sinodului din Cartagina, care condamna ridicarea vreunui altar, desconsiderand pe episcopul locului. Tara Sfanta fiind incredintata spre ocrotire si pastorire Patriarhiei Ierusalimului de catre Primul Sinod Ecumenic, care a hotarat prin al 7-lea canon al sau: „…Episcopul din Elia (Ierusalim) sa se cinsteasca (sa se bucure de cinste) si sa aiba urmarea (continuarea) cinstei (acesteia)…”, de catre cel de-al IV-lea Sinod Ecumenic, care a hotarat prin actul al 7-lea al sau: „Pe Iuvenalie, preacuviosul episcop al Ierusalimului a avea sub stapanire cele trei Palestine” si de catre Sinodul Quinisext, care prin al 36-lea Canon al sau, aseaza Tronul Cetatii Ierusalimului intre Patriarhiile Stravechi [...] Precizam ca in pofida intreruperii comuniunii bisericesti, evlaviosii pelerini din Romania sunt bineprimiti la Sfintele Locuri de Inchinare si in Sfintele Manastiri ale Patriarhiei.

Asadar hotararile Sfintelor Sinoade se mai si aplica in Ortodoxie. Atunci ar cam trebui sa fie rupta comuniunea si cu patriarhul Irineu al Serbiei (care a aprins lumanari intr-o sinagoga) sau sa se puna intrebarea de ce Ieronim Cretu nu a fost caterisit mai inainte, chiar de sinodul BOR, pentru faptul ca a slujit cu papistasii si a impartasit pe eretici in insula Patmos? Iata cum hotararile Sf. Sinoade se aplica doar din interes politic si financiar. Vai de noi!

Cititi si: Patr. Ierusalimului ameninta cu oprirea pomenirii Patriarhului Daniel. “PF Daniel ameninta pe Patriarhul ecumenic, Bartolomeu”

COMUNICATUL INTEGRAL

Sfantul si Sfintitul Sinod al Patriarhiei Ierusalimului intrunindu-se astazi, luni, 26 aprilie/9 mai 2011, in sedinta sa regulata, a analizat printre alte teme si solutionarea problemei bisericii ridicate anticanonic in Ierihon de catre Partiarhia Romaniei. continuare »

Patriarhia Romana a declarat anul 2011 – Anul Sf. Botez si al Sf. Cununii.Trebuie sa marturisim cu totii Adevarul despre aceste doua Sfinte Taine, care sunt valide doar in Ortodoxie. Papistasii (romano catolicii, greco catolicii), protestantii si cei ce mai zic ca “boteaza” nu au valida nicio o sfanta taina, pentru simplul motiv ca Sfantul Duh nu se pogoara la rugaciunile lor, ci doar in cadrul Bisericii Ortodoxe, cea UNA, sigura ce a pastrat continuitatea apostolica. sa luam aminte sa nu ne facem partasi la “desfranarile nelegiuitilor” de eretici, care prin ecumenism incearca sa ne amageasca ca si ei fac parte din Biserica. Inafara Ortodoxiei nu exista decat sinagoga satanei.

Texte din Sfanta Scriptura, Sfinte Canoane si regulamentul BOR care interzic casatoriile mixte (dintre un barbat ortodox si o femeie eretica (catolica, protestanta, musulmana, hindusa, budista etc.) sau dintre o femeie ortodoxa si un barbat eretic).

I Cor. 7:39:

Femeia este legata prin lege atata vreme cat traieste barbatul ei. Iar daca barbatul ei va muri, este libera sa se marite cu cine vrea, numai intru Domnul.

II Cor. 6:14:

Nu va injugati la jug strain cu cei necredinciosi, caci ce insotire are dreptatea cu faradelegea? Sau ce impartasire are lumina cu intunericul?

Canonul 31 de la Laodiceea:

Cu nici un eretic nu se cuvine a incheia casatorie sau a se da fiii sau fiicele dupa eretici, ci mai ales a-i lua daca ar fagadui ca se fac crestini.

Canonul 14 al Sf. Sinod IV ecumenic:

De vreme ce in unele eparhii (mitropolii) se permite citetilor (lectorilor) si cantaretilor sa se casatoreasca (si dupa hirotesie) sfantul sinod a oranduit (hotarat) sa nu fie ingaduit vreunuia dintre acestia sa ia femeie eterodoxa. Iar cei ce dintr-o astfel de casatorie au si dobandit copii, daca nu au apucat sa-i boteze la eretici pe cei nascuti dintr-insii, sa-i aduca pe acestia la impreunarea cu soborniceasca Biserica (in comuniunea Bisericii sobornicesti), iar daca nu iau botezat, sa nu poata (sa nu le fie permis) sa-i boteze pe acestia la eretici si nici sa-i lege spre casatorie cu eretic ori cu iudeu ori cu pagan, decat numai daca fata (persoana) care vrea sa se lege (prin casatorie) cu cel ortodox va fagadui (promite) ca va trece la credinta ortodoxa. Iar daca cineva ar calca aceasta oranduire (hotarare) a sfantului sinod, sa fie supus pedepsei canonice.

Canonul 10 Laodiceea:

Nu se cuvine ca cei ce sunt ai Bisericii sa impreune cu nebagare de seama pe fiii lor cu ereticii prin legatura casatoriei.

Canonul 72 al Sinodului Trulan sau V-VI Ecumenic: CRESTINII SA NU SE CASATOREASCA CU ERETICI SI CU NECRESTINI

Sa nu se ingaduie ca barbatul ortodox sa se lege (prin casatorie) cu femeia eretica, nici ca femeia ortodoxa sa se uneasca (prin casatorie) cu un barbat eretic, ci de s-ar si vadi ca s-a facut un lucru ca acesta de catre vreunul dintre toti, casatoria (nunta) sa se socoteasca fara de tarie, si casatoria (insotirea nelegiuita) sa se desfaca – caci nu se cade a amesteca cele ce n-au amestecare, nici oii sa se imperecheze cu lupul, si nici partii lui Hristos cu soarta (ceata) pacatosilor; iar daca cineva ar calca cele oranduite de noi, sa se afuriseasca. Iar daca unii, gasindu-se inca in necredinta si nefiind inca numarati in turma ortodocsilor, s-au legat (potrivit) intreolalta, prin casatoria legiuita, si apoi unul dintre ei alegand binele a alergat la lumina adevarului, iar celalalt a fost tinut (stapanit) de legatura saracirii, nealegand (nedorind) sa vada (sa ia in seama) razele dumnezeiesti; daca sotia cea necredincioasa socoteste ca este bine (consimte) sa vietuiasca cu sotul cel credincios, sau, dimpotriva, cel necredincios cu sotia cea credincioasa, sa nu fie despartiti, dupa dumnezeiescul apostol: „Caci barbatul necredincios se sfinteste prin femeie, si femeia necredincioasa se sfinteste prin barbat” (I Cor. 7,14).

Articolului 47 din Regulamentul de procedura al instantelor disciplinare si de judecata ale Bisericii Ortodoxe Romane – in vigoare

Clericii sunt obligati sa nu oficieze Taina Cununiei, decat intre ortodocsi, asistati de nuni ortodocsi. Cei de alt cult sunt obligati, inaintea casatoriei, sa indeplineasca formalitatile (nn. randuiala -Botez si Mirungere) de trecere la Ortodoxie. Preotii care se vor abate de la aceste norme, conchide dispozitia regulamentara, se vor pedepsi cu canonisire la sfanta manastire, pana la transferare, afara de cazul cand a avut dezlegarea Chiriarhului. (nn. aceasta iconomie se face doar in acord cu Canonul 31 de la Laodiceea, adica cel eterodox sa fagaduiasca trecerea la Ortodoxie – prin botez si mirungere).

Biserica Ortodoxa a fost confruntata cu problema casatoriilor mixte inca din epoca apostolica, cand primii sai membri, recrutati dintre iudei si pagani, incheiau casatorii legale din punct de vedere al dreptului roman, cu necrestinii. Totodata, din aceeasi epoca a trebuit sa fie solutionata si problema practica, de a sti ce se intampla cu legatura conjugala a doi necrestini, dintre care unul s-a convertit la religia crestina.

Sfantul Apostol Pavel ne adevereste ca adeseori se intampla ca numai unul dintre soti sa devina crestin. La intrebarea Corintenilor daca o astfel de casatorie mixta – sub raportul credintei deosebite a sotilor – trebuie anulata sau sa ramana in fiinta, Apostolul neamurilor a dat un raspuns care a ramas cu putere de norma legala (I Cor. VII, 12-16), fiind reiterat si in textul canonului 72 trulan (vezi mai sus).

12. Celorlalti le graiesc eu, nu Domnul: Daca un frate are o femeie necredincioasa, si ea voieste sa vietuiasca cu el, sa nu o lase. 13. Si o femeie, daca are barbat necredincios, si el binevoieste sa locuiasca cu ea, sa nu-si lase barbatul. 14. Caci barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios. Altminterea, copiii vostri ar fi necurati, dar acum ei sunt sfinti. 15. Daca insa cel necredincios se desparte, sa se desparta. In astfel de imprejurare, fratele sau sora nu sunt legati; caci Dumnezeu ne-a chemat spre pace. 16. Caci, ce stii tu, femeie, daca iti vei mantui barbatul? Sau ce stii tu, barbate, daca iti vei mantui femeia?

(I Cor. VII, 12-16)

Conform invataturii Sf. Pavel, existenta legala a acestui fel de casatorie mixta se recunoaste, principial, intrucat casatoria a fost incheiata inainte ca sotul respectiv sa fi primit credinta crestina ortodoxa (Sf. Apostol PAvel face referire la cuplurile care in momentul casatoriei, niciunul dintre ei nu era ortodox, dar apoi unul din ei s-a convertit la Ortodoxie; cununia lor nu este valida in continuare, dar nu trebuie sa se desparta acestia, ci cu nadejdea unei cununii ortodoxe sa ramana impreuna). Privilegiul paulin – care este invocat si de teologiile confesionale – a principializat aplicarea iconomiei de catre Biserica Ortodoxa numai in cazul in care respectiva casatorie a fost contractata inainte ca unul dintre soti sa fi fost increstinat. Cat priveste casatoria crestinilor cu necrestinii, Sfantul Apostol Pavel s-a pronuntat negativ, interzicand-o cu desavarsire (I Cor. VII, 39 ; II Cor. VI, 14, vezi mai sus). De altfel, Constitutiile Sfintilor Apostoli au reafirmat aceasta invatatura, precizand ca cel care s-a botezat nu mai trebuie sa savarseasca “desfranarile nelegiuitilor”. Fireste, in conceptia Bisericii primare, asemenea casatorii mixte – dintre un crestin si un necrestin – au fost considerate desfranari ale nelegiuitilor, fiind interzise si condamnate. Reafirmand aceasta randuiala apostolica, canonul 72 trulan a stabilit o dispozitie canonica de principiu in viata Bisericii Ortodoxe. continuare »

Astazi, exista cu adevarat istoria sectelor. Si vorbim de secta atunci cand eroarea de credinta, erezia organizata, are o activitate. Nu trebuie confundata istoria sectelor cu geneza si evolutia lor. Istoria este aceea care inregistreaza faptele asa cum sunt sau ar trebui sa fie, or, geneza trebuie cercetata si delimitata.

Sectele de acum, ,,moderne” si cu ,,credinta noua”, au acelasi arbore genealogic: minciuna, falsitatea, dezordinea, ruptura si chiar crima, deoarece stapanul lor ,,dintru inceput a fost ucigas de oameni” (Ioan VIII, 44). De aceea, tot arsenalul raului isi are originea in stapanitorul intunericului cel mai din afara (Matei VIII, 12, Apoc.XX, 10).

Curentele rationaliste, mistice, care au aparut in sanul Bisericii sau in afara ei contestand adevarul evanghelic nu sunt decat palete ale aceleiasi forte a vrajmasului. Multi dintre reprezentantii sectelor fac uz de asa-zisa ,,libertate religioasa”. Aceasta libertate, pentru a fi recunoscuta, are insa nevoie de garantii, si cea mai sigura garantie este adevarul: ,,…numai adevarul va va face liberi…” (Ioan VIII 32) asemenea, perescutiile fara cercetarea si demonstrarea raului duc la intarirea fenomenului sectar. Trebuie deci lamurite lucrurile in ambele sensuri. Cei fara ,,libertate” relogioasa sunt in afara preocuparilor zilnice, n-au patrie, n-au comunitate si nici chiar mijloace de existenta. Or, parazitismul, lenea, refuzul muncii sunt medii de unde sectele ,,convertesc” adepti, desi Cuvantul bibliei este categoric: ,,…cine nu vrea sa munceasca, nici sa nu manance…” (II Tes.III, 10).

Sectele apar acolo unde frica si teroarea stapanesc pe om: ele misuna inainte de catastrofe ,cum a fost cazul razboaielor mondiale, si se regrupeaza in timp de pace ,,profetind” sau indicand ,,ce va fi maine”. De aceea, majoritatea sectelor moderne au in doctrina lor spectrul ,,mileniului”, iar adeptii fortatei parusii justifica ,,programarea” prin Biblie. continuare »