– Părinte Justin¹., am venit la Sfinţia Voastră cu o durere în suflet, provocată de textele tot mai dese care anunţă dispariţia poporului român, dar şi de situaţiile cumplite de criză prin care neamul nostru trece în aceşti ani. Credeţi că suntem pe cale de pieire, de dispariţie din istorie?

– Să ştiţi că şi eu mi-am pus întrebarea aceasta de la o vreme încoace. Poate că datorită sărăciei, datorită crizelor… dar la noi criza aceasta a fost şi este permanentă. Suntem o insulă latină, înconjuraţi peste tot de slavi şi, unde mai pui, suntem şi ortodocşi pe lângă faptul că suntem români. Multora nu place deloc rezistenţa noastră în mijlocul Europei. Pe noi ne duşmănesc toţi, şi Răsăritul, şi Apusul. Ne aflăm între ciocan şi nicovală. Aşa a fost tot trecutul nostru, toată istoria. Rezistenţa noastră a stat în dreapta credinţă, în adevărul ortodox pe care l-am apărat. Poporul nostru este una cu Biserica, una – cu satul, una cu credința lui. În acestea constă tăria lui. Dacă nu era așa erm de mult desfiinţaţi.

– Părinte dar în istorie am dăinuit în faţa păgânilor, în fața ereticilor. Se ardeau satele, se otrăveau apele și românii se retrăgeau în munţi, mereu, mereu. Şi totuşi, generaţiile de strămoşi au fost în stare să păstreze ţara, neamul, satul, limba română, credinţa şi ni le-au dat nouă, Acum, noi ce facem cu ele?

– E greu de înţeles fenomenul acesta, pentru că la noi, acum, lipsesc factorii de formare a caracterelor oamenilor şi de formare a demnităţii persoanei. Despre acestea nu se mai vorbeşte nici în şcoală, nici în societate. Ei bine, tânărul nostru când intră în întunericul lumii europene nu mai ştie nici cine este, nici pe cine reprezintă. Dacă-i necăjit, de ce nu rămâne în ţară? Ar trebui să muncească aici, să stea legat de pământul străbunilor. Aşa au fost moşii şi strămoşii noştri, cu inima înrădăcinată în glia lor. Oricâte greutăţi au venit peste ei, au fost în stare să ne dea pământul moştenire şi ţara cu toate ale ei. Păi, în 1944, ce urgie a venit peste noi, dar ţăranul român, necăjit, a stat aici, nu s-a dus nicăieri. Am fost atunci la Iaşi, cu Valeriu Moglan, un ţăran cu origine sănătoasă, am primit-o pe Cuvioasa Parascheva, că fusese evacuată în Muntenia şi acum era adusă înapoi. El, când a văzut-o, s-a rugat aşa:

„Cuvioasă Parascheva, mulţumim că ne cercetezi. Am stat în Moldova noastră dragă şi am aşteptat să te întorci în mijlocul nostru, că tu eşti temeiul rezistenţei noastre şi apărătoarea credinţei noastre ortodoxe”.

continuare »

CUTREMURĂTOR! Niciun părinte nu poate suporta așa ispită și nu poate îngădui asemenea blasfemie față de familie și de rodul acesteia: copiii. Se cere jertfa supremă pentru așa ceva. Avem cazul Sfinților Martiri Brâncoveni, când tatăl Constantin a ales sacrificarea propriilor copiii în fața lui, dar nu a acceptat păgânizarea lor. Dar nu aveau nici cum să mai lupte, fiind captivi, pe tărâm străin. Dar noi încă mai suntem în ȚARA NOASTRĂ, a dacilor, a lui Ștefan, a lui Horea și Mihai Viteazul, chiar dacă România a ajuns un județ al UE.

Avem datoria sfântă de a ne apăra credința, familia și țara cu prețul vieții și cu arma în mână. În numele acestor valori, dacă suntem atacați, SUNTEM DATORI CHIAR SĂ UCIDEM! La fel au făcut toți înaintașii noștri, precum marii voievozi, Sfinții Mari Mucenici care au suportat orice chin, dar nu batjocorirea credinței și a sufletului lor. Chiar și primejduirea propriei vieți cu “riscul” sinuciderii trebuie luat ca ultimă alternativă decât să ne lepădăm de credință sau să ne lăsăm batjocoriți de păgâni. Vine curând vremea când și în România se va încerca legiferarea “căsătoriei” dintre homosexuali. Patriarhul, în loc să condamne (așa cum de la sfinți a primit sfat) de pe acum acest oribil păcat, TACE, și credincioșii slăbesc în credință, ateii prind putere, profitând de dezbinarea noastră. Din acest motiv, patriarhul mai bine ar pleca, lăsând locul unui om al lui Dumnezeu. Datorită necredinței și lașității noastre Dumnezeu îngăduie venirea altor neamuri peste noi, imigranții islamiști nefiind altceva decât biciul lui Dumnezeu pentru o Europă sodomică. De ce tocmai în Anglia și Franța atentatele nu se mai sfârșesc? Pentru că în aceste țări domnește deja împărăția lui antihrist, iar Dumnezeu și-a luat privirea de la aceste popoare păgâne și atee. continuare »

SUPER – MEMORANDUMUL

NOUA SUPER-RELIGIE MASONICĂ MONDIALĂ
ŞI BISERICA ÎN PERIOADA 2016 – 2020

Între 25 şi 29 iunie 2014, la Strasbourg a fost semnat un super-memorandum, privitor la Colaborarea politică, administrativă şi religioasă dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, şi Guvernul Greciei, Biserica de la „Istanbul” (Constantinopol), Bisericile Ortodoxe, “biserica” Romano-Catolică, Guvernul Rusiei şi Guvernul Republicii Cipru, pe de altă parte.

SUPER-MEMORANDUMUL în discuţie urmează să intre în vigoare pe data de 1 mai 2016 şi să fie aplicat până la data de 16 august 2020.

Documentul a fost publict de site-ul ’’APOCALIPSIS’’, la data de 14 august 2014, în limba engleză, fiind ulterior tradus în limba greacă de administratorii site-ului respectiv. Deosebit de relevant, înscrisul a rămas postat pe site doar pentru câteva zile pentru ca, cu puţin înainte de 5 sept. 2014, data la care a fost votat de către Parlamentul Greciei cunoscutul proiect de lege antirasism (vezi M.O. nr. 191 din 10 sept 2014) să fie retras şi, bineînţeles, nu a mai fost postat din nou nici în ziua de azi… După cum vor constata toţi cei care vor studia acest SUPER-MEMORANDUM, cele prevăzute în acesta urmează să intre în vigoare în perioada 2016 – 2020, depăşind orice fantezie. Mai mult chiar, pe perioada cât SUPER-MEMORANDUMUL a fost postat pe respectivul site, doar un singur ziarist, spre onoarea sa, mai precis Isaias Konstantinidis, într-un articol al său publicat în gazeta elenă “TIMPUL LIBER”, a amintit în fugă despre „semnarea unui supermemorandum zilele acestea de către Uniunea Europeană“, dar nimic mai mult.

Noi, însă, am apucat şi am descărcat de pe site-ul amintit („APOKALIPSIS”) memorandumul în cauză. Astfel, avem azi posibilitatea de a-l da publicităţii, spre informarea dvs. şi de a vă aduce la cunoştinţă care este adevărata faţă a Guvernului Mondial, care este Noua Stare de Fapte şi ce ni se pregăteşte referitor la noua BISERICĂ ŞI RELIGIE MONDIALĂ, aşa cm ne este făcută cunoscută în ultima perioadă sub denumirea prescurtată de M.R.A., adică MUDANA RELIGIO ADUNATA = NOUA RELIGIE PLANETARĂ. continuare »

Acum 166 de ani, în ziua de 15 ianuarie 1850, se năștea românul absolut Mihai Eminescu, „cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc”. Fără Eminescu, am fi fost mai săraci, mai goi, mai puţin români. Şi-a închiat viaţa slujirii neamului său, pe care l-a iubit ca nimeni altul, arzând ca o flacără pentru idealul libertăţii şi unităţii naţionale.

S-a spus despre el că a fost ultranaţionalist, xenofob, reacţionar, extremist, antisemit. Unii l-au descris drept degenerat, sifilitic, alcoolic şi afemeiat. El se aştepta la această formă de „recunoştinţă” a posterităţii, o anticipase cu amărăciune în Scrisoarea I: „…vor căta vieţii tale/ Să-i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale -/ Astea toate te apropie de dânşii… Nu lumina/ Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele şi vina,/ Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt/ Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;/ Toate micile mizerii unui suflet chinuit/ Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit”.

Ştia ce va urma, ce soartă îl aşteaptă. Dar nu a depus armele. În consecinţă, într-un moment în care guvernul României urmărea să încheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunţa la pretenţiile asupra Ardealului, angajându-se să îi lichideze pe naţionalişti, Eminescu a fost catalogat drept nebun, discreditat, internat abuziv în diferite sanatorii de boli psihice, unde i-au fost administrate cantităţi enorme de mercur şi unde a fost „tratat” prin bătăi cu funia udă, până la leşin. De ce? Pentru că milita pentru unitatea tuturor românilor, pentru că scria aprig împotriva duşmanilor ţării, pentru că demasca în articolele sale corupţia politicienilor români, dar, mai ales, pentru că plănuia să pună bazele unei organizaţii independente, aflate în afara controlului francmasoneriei, de trezire şi promovare a spiritului românesc şi de refacere a Daciei mari.

„Cine combate Ortodoxia numai român nu e…” continuare »

Merkel Befehl (Merkel comandă)

Repetatele trageri de urechi şi puneri la colţ ale României, „indicaţiile preţioase” mincinoase ale unui baross-an al U.E., aroganţele ostile ale scorpiei britanice cu titlu aristocratic, „monitorizările” prescrise de canoanele globaliste – în detrimentul statului român -, au făcut ca la 1 ianuarie 2007, România să fie sechestrată în lagărul post-sovietic numit Uniunea Europeană. Nu oricum, ci cu preţul austerităţii severe, cu preţul unor politici fiscale şi sociale devastatoare contextului intern. Chipurile, ni s-ar fi făcut o imensă favoare cu intrarea în Uniune! Mare tam-tam, surle şi trâmbiţe, la fel cum erau conduşi condamnaţii secolelor trecute în piaţa publică la spânzurătoare sau decapitare, aşa am fost noi înşelaţi să ne punem capul pe ghilotină străină…vorba lui Constantin Tănase: „… Dar cu asta ce-am făcut?”. Cu ce ne-am ales? Judecând, nu în stil „socialist”, ci după principiile „capitaliste”, care sunt avantajele României? La fel cum dresorii câinilor trăgători de sanie leagă o bucată de carne de o prăjină, atârnând-o în faţa câinilor, iar aceştia aleargă s-o prindă, ni s-a fluturat prin faţa ochilor, încă nedeschişi suficient, libera circulaţie în U.E. şi morganaticul Schengen. Şi dă-i şi alergă peste graniţă, în căutarea unui trai mai bun! Mai apoi, condiţionările restrictive şi tendenţioase ale Uniunii au început să curgă cu nemiluita. Cotizaţia, cotizaţie! România cotizează anual cu sume uriaşe! Astăzi, când România mai primeşte/absoarbe ceva sume alocate pentru diverse investiţii, se cheamă că acestea au fost realizate cu „bani europeni”. Care „iuropeni”, Musiu, că din cotizaţia românească nici măcar o treime nu se întoarce la baştină? În urmă cu câţiva ani, doi papagali europeni, Berlusconi şi Sarkozy s-au purtat cu românii de parcă ar fi fost scursurile continentului. Marea Britanie a intrat în falsă alertă generală că va fi invadată de români. Astăzi, Frau Führer Merkel dă un „Befehl” cetăţenilor republicilor unionale ale conglomeratului celor douăsprezece stele, sub forma lecţiilor de conduită morală şi „umanitarism” faţă de „imigranţii”, somând pe cei care nu se conformează „Befehl-ului” că vor fi „amendaţi”. Frau Merkel, te-a numit cineva Führerul Europei? În concluzie, nu se discută dacă statele componente ale U.E. pot sau nu pot să fie de acord cu „găzduirea” suspecţilor migratori. Doar numărul imigranţilor (redenumiţi ad-hoc „refugiaţi” politic) mai poate fi negociat. continuare »

De la inimă către Dumnezeu!

Trăiască Legiunea și Căpitanul, în veci! Amin!

În fotografie este Părintele Ilie Lăcătușu cu soția sa, nu cu mult timp de trecerea sa la Domnul. Aceasta arată îmbrățișarea până la capăt a doctrinei legionare a unui sfânt, proslăvit de Dumnezeu cu sfinte moaște întregi, făcător de minuni încă din timpul vieții. Același lucru l-au făcut și alți sfințiți părinți, precum Păritneel nostru, Sf. Justin Pârvu, ceea ce arată că doctrina legionară nu a avut nimic în dezacord cu învățăturile Bisericii. Dacă s-a întâmplat ucideri a fost în nume propriu (asumate personal de că tre făptași), unele fiind pentru apărarea ființei naționale de mafia iudaică. Același lucru l-au făcut și Sf. Domnitor Ștefan cel Mare, Sf. Mc. Mihai Viteazul, Vlad Țepeș și l-ar fi făcut și în zilele noastre, mai ales cu trădătorii care acceptă construirea de moschei pe pământul sfânt al țării. Și spre informarea așa-zișilor “istorici”, salutul roman – adoptat și de Mișcarea Legionară, dar atribuindu-i altă semnificație –  a fost folosit înca din secolul 18 de românii din Transilvania, pentru a arăta ungurilor continuitatea românilor pe acele locuri, încă de pe vremea romanilor. Cât despre salutul nazist se vede cu ochiul liber că e total diferit, cu mâna paralelă cu pământul.

În această fotografie realizată în 1892 la Arad, un copil îmbrăcat în straie româneşti, cu opinci şi brâu tricolor, salută cu mâna întinsă spre cer. Gestul acestui copil ne indică faptul că în secolul al XIX-lea în rândul populaţiei româneşti din teritoriile ocupate se practica acest mod de a saluta. De fapt (şi) în acest fel românii din Transilvania îşi afirmau  românitatea în timpul regimului austro-ungar. Obiceiul acesta era larg răspândit şi dura de secole. Originea acestui salut vine de la legiunile romane, iar semnificaţia sa era „vom învinge” (după cum spune istoria antică). Este adevărat că mai târziu el a fost preluat şi de hitlerişti, însă cine afirmă astăzi că acest salut are origine hitleristă dovedeşte ignoranţă sau este o victimă a manipulării propagandistice. Aşadar, salutul cu braţul întins spre cer, ca parte integrantă a spiritualităţii şi identităţii noastre de neam multiseculare, poate fi considerat ca fiind un salut românesc.

[youtube=https://youtu.be/UwSnS0WuOGE] continuare »

Crin Antonescu scria în anul 1991, în revista de orientare legionară„Puncte cardinale” din Sibiu, un articol în apărarea părintelui Calciu Dumitreasa, care fusese acuzat pentru simpatiile sale legionare! Acelaşi Crin Antonescu este iniţiatorul Legii antilegionare (217/2015), prin care vrea să-i bage în puşcărie pe cei care ar face exact ce făcea el în 1991!

Înainte de a vă prezenta articolul lui Crin Antonescu, reamintesc faptul că, în aceeaşi revistă, îşi publica articolele de propagandă legionară şi… Mihail Neamţu, despre care am scris în cotidianul.ro! Iată ce scria Mihail Neamţu: „Să ne mai întrebăm atunci de ce aceşti numeroşi «intelectuali», mulţi dintre ei gazetari, istorici sau analişti politici […], nu pot înţelege Legiunea şi pe Căpitanul ei? Nu pot înţelege de ce Garda de Fier a fost înainte de toate o mişcare spirituală, o şcoală de refacere a sufletului românesc, în care, după cum spunea Codreanu (ascultând povaţa lui Hristos, Marcu 11, 23), «intră cel ce crede nelimitat» şi rămâne afară «cel ce are îndoieli»” (Mihail Neamţu – „Este tânăra generaţie… o generaţie pierdută?” în revista „Puncte cardinale”, anul IV, noiembrie 1994, nr. 11/47, p. 14).

Aşadar, în aceeaşi publicaţie de orientare legionară, Crin Antonescu a publicat în 1991 continuare »

[youtube=https://youtu.be/aAAYi_ddRlU?t=12m51s] (incepand cu min. 12:51)

Cum era de asteptat, cenzura s-a intamplat si inregistrarea cu PS Ambrozie de pe contul Doxologia.ro (ce tine de Mitr. Moldovei si Bucovinei) a fost blocata. Mai jos gasiti o copie a acestei inregistrari  [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=WFqS5piZifo?t=12m51s]

Preasfințitul părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului – Predică la sărbătoarea „Schimbării la Față a Domnului” (Muntele Ceahlău, 06 august 2015).

continuare »

Laszlo Tokes a pierdut procesul cu Poliţia Locală Oradea în cazul steagului secuiesc care fusese arborat pe clădirea în care funcţionează cabinetul parlamentar al liderului extremist maghiar.

Conform lui Dan Tănasă, Judecătoria Oradea a respins pe 26 ianuarie, plângerea formulată de europarlamentarul FIDESZ Laszlo Tokes împotriva sancţiunii cu avertisment primită din partea Poliţiei Locale Oradea pentru arborarea steagului secuiesc pe clădirea în care funcţionează cabinetul parlamentar al liderului extremist maghiar.
Pe 20 august, Poliţia Locală al Municipiului Oradea a întocmit un Proces Verbal de Constatare şi Sancţionare a Contravenţiilor în care îl face răspunzător pe ”persona fizică Tőkés László” de încălcarea legii nr. 185/2013 privind amplasarea și autorizarea mijloacelor de publicitate fără obţinerea avizului de publicitate temporară.
Laszlo Tokes a mai pierdut un proces asemănător şi la Târgu Mureş.

sursa: activenews.ro

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=AMf97QoJhXs]

Filmarea de mai sus este din Duminica Ortodoxiei, când se citeşte Sinodiconul şi pe lista ereticilor anatematizaţi au fost incluşi şi ecumeniştii. Vedem că la noi în ţară, în mai multe mitropolii se practică ecumenismul, prin această sătămână de rugăciune împreună şi nu numai. Să zicem că dacă într-o mitropolie nu se face ecumenism, tot există o părtăşie a clerului şi mirenilor de acolo prin pomenirea directă/ indirectă a patriarhului. Întrebarea care se pune, mai ales teologilor, este cât de mult ne afectează anatema dată de un Mitropolit, dacă noi suntem în comuniune cu ecumeniştii?

Sabina, Cosmin și Dan Tănasă au fost amenințați cu moartea. E suficient sau vreți sânge, ipocriților?

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte venim la Tine, Doamne, cu pocăinţă şi durere în inimi, să ne rugăm pentru poporul nostru românesc. Ascultă cererea noastră, intră Doamne, ca un împărat ceresc în ţara noastră şi în neamul nostru şi-l scapă Iisuse, de uneltirile vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi.

Că prigoneşte vrăjmaşul sufletul neamului românesc şi viaţa lui o calcă în picioare. Făcutu-l-a să locuiască în întuneric ca morţii cei din veacuri, şi sufletul lui este mâhnit de moarte. Că l-au trădat cei puşi de Tine să-l conducă şi au uitat că Tu ai spus, că cel ce vrea să fie întâiul, să slujească tuturor. Şi ei au ştiut acest lucru, dar s-au trufit, au uitat de poporul Tău, l-au asuprit, l-au umilit, l-au jefuit, l-au trădat și vândut altor neamuri şi l-au călcat în picioare, încât pământul acesta, pe care l-ai dat neamului românesc pe veci, l-au înstrăinat.

Dar poporul acesta Te slăveşte și Te iubește, Doamne, și nu merită, dar nici nu mai suportă acest tragic destin, făurit tocmai de cei puși să ne conducă. Adu-Ţi aminte de el, pentru vrednicia celor ce Te cunosc pe Tine, pentru monahii şi monahiile, care zilnic se roagă pentru el, şi pentru rugăciunea noastră de astăzi, chiar dacă suntem nevrednici de mila Ta. Pentru că toţi ne-am abătut, toţi am făcut nelegiuire, şi ierarhii, şi preoţii şi credincioşii, și judecătorii și procurorii și toți cei ce sunt puși să conducă și să facă dreptate. Nu mai este nici unul care să facă dreptate, nu mai este nici unul! continuare »

• Dorinte de revenire a greco-catolicilor la ortodoxie au fost mai multe, dar momentele politice nu au lasat finalizarea dorita (Ardealul fiind sub ocupatie straina).
• Momentul cel mai important este cel de la 1939 cand ierarhii uniti au semnat in grup revenirea la Biserica din care s-au desprins la 1700. Presiunile si amenintarile papei de la Roma i-a facut sa se razgandeasca.
• La 21 octombrie 1948, la Alba Iulia, intelectuali, preoti, tarani greco-catolici au revenit în masă la ortodoxie.

Cauzele dezbinării

      Odată cu ocuparea Ardealului de către Habsburgi (1698) s-a încercat ruperea românilor de aici de românii de peste Carpaţi. Această rupere trebuia făcută religios, cultural şi politic urmărindu-se totodată un control deplin asupra populaţiei româneşti din teritoriile ocupate.

       Începând cu anul 1700, împăraţii habsburgi au dus o intensă activitate de catolicizare a populaţiei din zonele cucerite. Pe de o parte se intenţiona izolarea românilor ardeleni iar pe de altă parte recuperarea numărului de credincioşi pierduţi de catolicism prin trecerea la reformă. În acest sens papalitatea şi coroana austriacă aveau un scop comun. Episcopul Romei se gândea la recuperarea numărului de credincioşi iar Habsburgii erau conştienţi că dacă va creşte numărul catolicilor în teritoriile cucerite vor avea mai mulţi susţinători din interiorul imperiului.

       Înainte de ocupaţia habsburgică nu existau români de religie catolică în Ardeal, dar cum între catolicism şi protestantism prăpastiile se adânciseră tot mai mult, atenţia li s-a îndreptat în mod deosebit spre credincioşii ortodocşi care aveau un cult asemănător. Un alt motiv pe care Roma îl avea de a-i converti pe ortodocşii din Ardeal e legat de vechea intenţie de a cuceri cât mai mulţi adepţi din ţările ortodoxe pentru a se extinde până la Constantinopol.

        Deoarece cu toate silniciile impuse românilor ardeleni aceştia au refuzat trecerea la catolicism atât din motive naţionale cât şi din motive de credinţă, papalitatea şi Casa de Habsburg au încercat o altă metodă creând o religie intermediară între catolicism şi ortodoxie: greco-catolicismul sau unirea cu Biserica Romei.

      Românilor li s-a spus că se unesc doar administrativ cu Biserica Romei iar obiceiurile şi învăţăturile de credinţă şi le vor păstra. Chiar şi în această situaţie foarte puţini au fost cei care au acceptat ideea. Marea majoritate a românilor s-au ţinut în continuare de ortodoxie pe care o numeau şi “legea Ierusalimului”. Abia după mai bine de un secol şi jumătate, prin sinoadele Greco-catolice de la Blaj (1872 şi 1882) s-a hotărât schimbarea învăţăturii de credinţă prin care românii deveniţi uniţi cu Roma acceptau, pe lângă subordonarea administrativă, şi dogmele apusene mai exact ereziile filioque, azima, purgatoriul…

continuare »