Inchipuiti-va ca ii vedeti pe ucenicii unui invatator despre care nu ati auzit nimic. Ii vedeti smeriti, cumpatati, intelepti, ravnitori, ascultatori si indestulati cu toate faptele cele bune care se afla sub soare. Ce vei crede despre invatatorul lor? Fara indoiala ca vei avea despre el cea mai buna parere cu putinta.

Inchipuiti-va ca ii vedeti pe soldatii unei capetenii de osti, despre care nu ati prea auzit. ii vedeti ca sunt harnici, curajosi, disciplinati, indestulati de iubire frateasca si bucuria de a se jertfi. Cum il veti socoti pe mai marele lor? Cu siguranta il veti socoti vrednic de toata lauda.
Inchipuiti-va ca se afla inaintea voastra un fruct oarecare, pe care nu l-ati vazut niciodata nici nu l-ati gustat in viata voastra; un fruct aratos ochilor, cu gust minunat si miros placut. Va veti intreba ce fel de pom rodeste astfel de fructe si, daca voi nu ati cunoscut inainte pomul acela, il veti socoti cel mai bun pom din lume, si il veti lauda pana la cer.
Atunci, iata, vazand ucenici buni, veti socoti ca invatatorul este bun. Vazand soldati buni veti socoti ca, mai marele lor este bun. Si vazand fructe bune, veti socoti ca pomul este bun.

“Fiecare pom se cunoaste dupa roadele lui” (Luca 6:44). Pomul bun nu face fructe rele, si nici pomul cel rau nu face fructe bune. “Dupa roadele lor ii veti cunoaste. Au doara culeg oamenii struguri din spini sau smochine din maracini?” (Matei 7:16).
Nu: spinii nu se culeg din vita de vie, nici scaietii din smochini. Pomul bun da roada buna, iar pomul rau da roada rea. Acest lucru este atat de lamurit pentru fiecare, incat nu este nevoie de nici un fel de dovada.
Domnul Iisus a folosit exemple atat de lamurite din natura, pentru a-i invata pe oameni adevaruri duhovnicesti si morale limpezi, fiindca natura slujeste in general ca cel mai desavarsit chip al vietii omului duhovnicesc.
continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=MYesNzWlkj0]

Peste 30 de persoane, inclusiv cetateni straini, au fost arestate sambata la Moscova in timpul confruntarilor dintre activistii pentru drepturile homosexualilor si nationalisti rusi, in timpul unei noi incercari de a organiza o parada gay in centrul capitalei Rusiei, transmite Reuters. Acesta este cel de-al saselea an consecutiv in care homosexualii nu reusesc sa organizeze un mars in capitala rusa.

Activistii homosexuali au sperat ca noul primar al Moscovei, Sergei Sobyinin, va permite desfasurarea paradei, dupa ce, ani de zile, autoritatile au refuzat sa aprobe marsul lor. Homosexualii intentionau sa depuna flori la Monumentul Soldatului Necunoscut.

Activistii gay care s-au strans langa zidul Kremlinului au fost atacati de grupuri de extrema dreapta si ultra-ortodocsi rusi. Politistii au intervenit imediat.

O alta adunare a activistilor gay, desfasurata in apropiere de sediul guvernului, a fost risipita de fortele de securitate dupa circa 20 de minute. continuare »

Procesul de judecata referitor la complotul planuit asupra Intiistatatorul Bisericii Ortodoxe din Constantinopol este in strinsa legatura cu activitatea organizatiei Ergenekon — numita de oficialitatile Turciei “retea criminala, suspectata de intentia perfida de a distruge Guvernul Turciei” .

In cadrul sedintei judecatoresti s-a constatat ca atentatul la persoana Patriarhului Ecumenic era doar parte a unui complot mult mai larg  planuit de ofiterii armatei turcesti care aveau ca ultim scop desfiintarea si distrugerea guvernului turcesc.

Conspiratorii planuiau sa-i ucida pe toti ne-musulmanii din Turcia si sa realizeze si alte acte ingrozitoare care aveau ca scop semanarea haosului si a panicii in tara.

Cercetarile au aratat ca uciderea jurnalistului armeano-turc Hrant Dink, a clericului romano-catolic Andrei Santoro si a trei crestini din Malatia sunt de fapt savirsite de membrii acestei organizatii criminale.

Aviz tuturor celor ce vor sa mearga in Turcia!

Sursa: liveinternet.ru ,  trad. de Arhid. Dometian (Redco).

Pelerinii au posibilitatea de a ajunge la locul de pe malul Iordanului, unde traditia spune ca Mantuitorul a fost botezat de Ioan, informeaza Ecumenical News International, citat de „Ziarul Lumina”. De curand, Israelul a securizat zona aceasta prin indepartarea minelor si a sarmei ghimpate amplasate aici in timpul conflictului cu Iordania de acum 40 de ani si care acum impiedicau accesul la acest important loc de pelerinaj pentru crestini.

Localizat in zona militarizata de pe malul vestic al Iordanului, la cativa kilometri departare de Ierihon, situl numit Qasr el Yahud a fost cinstit din secolele IV-V ca locul unde Ioan L-a botezat pe Domnul Iisus Hristos in Iordan.

Sursa: Pelerin Ortodox

Organizatorii au binecuvântarea Părintelui Justin Pârvu.

PROGRAM PELERINAJ

Ziua I

• Plecare din Iasi, pe traseul: Barlad – Ruse – Sophia – Kulata – Seres – Ouranopolis;

Ziua a II-a

• Vizita la Manastirea Suroti unde sunt Moastele Sf. Arsenie Capadocianul si mormantul Pr. Paisie Aghioritul.
• Cazare la hotel in Ouranopolis.
• Program liber. continuare »

I. Plangerea deasupra Epitafului
Iata, soarele s-a intunecat. Pamantul s-a infiorat si s-a cutremurat. S-a sfasiat de sus si pana jos catapeteasma templului, care despartea Sfanta Sfintelor, fiindca Domnul insusi ne-a deschis noua intrarea in Sfanta Sfintelor – in cer, la Tronul Tatalui Sau. Cutremuratu-s-a iadul, ca s-au surpat puterea si stapanirea lui. Despicatu-s-au stancile si s-au deschis mormintele cele sapate in ele, si trupurile sfintilor adormiti s-au sculat, si au iesit din morminte, si s-au aratat multora in Ierusalim, binevestind tuturor: „Savarsitu-s-a”.
Ce s-a savarsit? S-a savarsit lucrarea mantuirii neamului omenesc de stapanirea diavolului, sau implinit vechile prorocii ale Vechiului Legamant.
El a luat asupra-Si durerile noastre si cu suferintele noastre S-a impovarat – si noi il socoteam pedepsit, batut si chinuit de Dumnezeu. Dar El a fost strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mantuirea noastra si prin ranile Lui noi toti ne-am vindecat. Toti umblam rataciti ca niste oi, fiecare pe calea noastra, si Domnul a facut sa cada asupra Lui faradelegile noastre ale tuturor. Chinuit a fost, dar S-a supus si nu Si-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere S-a adus si ca o oaie fara glas inaintea celor care o tund, asa nu Si-a deschis gura Sa. Intru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat, si neamul Lui cine il va spune? Ca s-a luat de pe pamant viata Lui! Pentru faradelegile poporului meu a fost adus la moarte. Mormantul Lui a fost pus langa cei fara de lege si cu cei facatori de rele, dupa moartea Lui, cu toate ca n-a savarsit nici o nedreptate si nici inselaciune n-a fost in gura Lui (Is. 53, 4-9).
Domnul nostru Iisus Hristos Si-a dat suspinul cel din urma pe Crucea de pe Golgota o data cu acel cuvant ce a cutremurat intreaga lume: „Savarsitu-s-a!” A cazut pe piept capul incununat cu cununa de spini, impurpurat cu Sange. Au venit cei de aproape ai Lui, a venit Maica Lui, au venit mironositele, a venit Iosif cel din Arimateea si in adanca jale, plini de lacrimi, au luat de pe Cruce Preacuratul Trup al invatatorului lor si au facut deasupra lui plangere cu amar.
Iata, si acum sta inaintea noastra, inchipuit pe Sfantul Epitaf, Trupul mort al lui Iisus. continuare »

In ziua de sambata, 23 aprilie 2011 o delegatie a Patriarhiei Romane condusa de PS Varsanufie Prahoveanul va aduce Lumina Sfanta de la biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, cu un avion special.

Protoieriile Arhiepiscopiei Bucurestilor si alte eparhii din tara ale Patriarhiei Romane sunt invitate sa trimita delegati la Aeroportul International Henri Coanda – Salonul Oficial – Corp C, sambata, 23 aprilie 2011, in jurul orelor 18:00, pentru a primi Lumina Sfanta de la Ierusalim si a o oferi preotilor si credinciosilor ortodocsi din alte regiuni ale tarii.

Biroul de Presa ale Patriarhiei Romane

„Fericiti cei curati cu inima ca aceia vor vedea pre Dumnezeu.” (Mat. 5:8)

1. Ochiul curat vede lumea si tot ce este in lume; iar ochiul in care a intrat un pai nu poate nici sa se uite, nici sa vada. Asa este si cu inima omului. Dumnezeu a daruit inima omeneasca cu osebita vedere. Cand inima e acoperita cu paiele pacatului, ea orbeste si nu poate vedea nimic. Cand inima se curateste deplin, ea vede lumea nevazuta in lumea vazuta; vede lumea nevazuta asa cum e ea; vede pe Cel ce e Inima lumii nevazute, Il vede pe Dumnezeu.
2. Roaga-L pe Dumnezeu sa iti curateasca inima, si vei vedea o neasteptata minune in aceasta lume materiala, pe care pana acum ai privit-o numai cu ochii fara inima.
3. Inima curata zideste, Doamne, intru mine! – asa se ruga prorocul si psalmistul David. Si tu asa sa te rogi; innoieste si iar innoieste aceasta rugaciune, si Dumnezeu iti va darui inima curata si vazatoare, si vei vedea intelesul tuturor lucrurilor si intamplarilor, si vei cunoaste intelesul ascuns al fiecarui lucru zidit din aceasta lume.
4. Prin ce putem si prin ce poate Dumnezeu curati inima omului? Numai prin Duhul. Si, daca Il vei milostivi pe Dumnezeu sa zideasca inima curata intru tine, El o va face cu ajutorul Duhului Fiului Sau, Iisus Hristos – cu ajutorul Sfantului Sau Duh, care e unul, neimpartit, neschimbat, deosebit de oricare alt duh care inchipuie multime, impartire, schimbare.
5. De aceea inteleapta noastra maica Biserica Pravoslavnica a randuit ca de la Miezonoptica la Pavecernita, in fiecare zi, la fiecare slujba si rugaciune, sa se citeasca aceasta rugaciune: Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, carele pretutindenea esti si toate plinesti, Vistierul bunatatilor si Datatorule de viata, vino si salasluieste intru noi si curateste pre noi de toate stricaciunea si mantuieste, Doamne, sufletele noastre!
6. Oare ai fost la tarina cand se treiera graul? Cand e zapuseala si liniste, se sta si se asteapta sa bata vantul. Caci fara vant nu se poate desparti pleava de grau. Iar cand vantul incepe sa bata, toata lumea se umple de bucurie. Caci vantul ii ajuta cel mai bine la curatat. Intr-o clipita vantul ia pleava si ramane graul pe tarina.
7. Insusi Domnul nostru Iisus, Mantuitorul si Invietorul nostru, a spus despre Duhul lui Dumnezeu ca este slobod: Duhul unde voieste sufla. (Io. 3:8) Cu adevarat, unde vrea si cand vrea. De aceea a si poruncit Apostolilor Sai, cand S-a Inaltat la ceruri, sa astepte in Ierusalim – unde vor primi putere, cand se va pogori Duhul Sfant asupra lor. (F.Ap. 1:8) continuare »

Predica in Duminica Sfintei Maria Egipteanca

Buna este rugaciunea, le spunea Arhanghelul Rafail lui Tobie si lui Tobit, cu post si cu milostenie si cu dreptate (Tob. 12, 3). Mare bine este un asemenea post! El este bun pentru pacatosi, fiind singura usa prin care se iese din starea trupeasca, prin care se intra in mantuitoarea pajiste a pocaintei si se ajunge la petrecerea necurmata in aceasta mantuitoare pajiste. Mare bine este el, si nu doar pentru pacatosi: el e un mare bine si pentru drepti, o mare arma in mainile lor. In toata vremea pribegiei lor pamantesti ei nu o parasesc – prin el se pazesc in curatie si sfintenie. Ei isi intemeiaza postul pe milostenie; ei isi pun postul pe temelia rugaciunii; prin rugaciunea credintei (Iac. 5, 15) primesc tot ce cer (Marcu 11, 24).
Trupul nostru – filosofeaza Preacuviosul Marcu(Preacuviosul Marcu, Cuvantul 7, Despre postire si smerenie) – este luat din pamant si prin firea sa se aseamana pamantului: are nevoie sa fie lucrat. Precum semintele semanate in tarina nelucrata cu uneltele plugaresti pier fara sa aduca nici o roada, asa si rugaciunea ramane fara roada daca trupul, daca inima nu sunt pregatite pentru ea prin postire. Imprastierea si ingreunarea gandurilor, raceala si impietrirea inimii, visarile desarte si pacatoase care apar mereu in inchipuire nimicesc rugaciunea celui imbuibat. Si dimpotriva: precum in tarina lucrata osardnic cu uneltele plugaresti, insa nesemanata cu seminte folositoare, cresc cu deosebita putere neghinele, asa si in inima postitorului, daca acesta se multumeste doar cu nevointa trupeasca si nu isi ingradeste mintea cu nevointa duhovniceasca, cu rugaciunea adica, cresc des si cu putere neghinele parerii de sine si semetei cugetari.
Semeata cugetare si parerea de sine sunt in postitorul lipsit de dreapta socotinta si impietrit impreunate totdeauna cu defaimarea si osandirea aproapelui, cu o deosebita inclinare spre sminteala – in fine, cu amagirea de sine, trufia, pierzarea. Postul, aceasta arma puternica, devine pentru nevoitor arma a sinuciderii atunci cand este lasat de sine statator si din arma se preface in scop al vietii, spre slava desarta. Post ca acesta posteau fariseii – si posteau mult, posteau spre vatamarea lor (Matei 9, 14). Nu acest post am ales Eu… de ti-ai si stramba ca un cerc grumazul tau si ai asterne sub tine sac si cenusa, nici asa nu veti chema post primit. Nu acest fel de post am ales Eu, zice Domnul: ci dezleaga toata legatura nedreptatii, dezleaga datoriile cele cu sila facute, lasa pe cei prinsi intru slobozenie si rupe tot zapisul cel cu nedreptate. Frange celui flamand painea si pe saracii cei fara de casa adu-i in casa ta; de vezi pe cel gol imbraca-l si nu trece cu vederea cei ce sunt din samanta neamului tau. Atunci va iesi de dimineata lumina ta, si sanatatea ta curand va rasari, si va merge inaintea ta dreptatea ta, si slava lui Dumnezeu te va inconjura. Atunci vei striga si Dumnezeu te va auzi, si inca graind tu rugaciunea ta va zice: aici sunt (Is. 58, 5-9). Prorocul cere ca milostenia sa mearga inaintea postului si sa il intovaraseasca; el da fagaduinta ca rugaciunea nevoitorului care imbina postul cu milostenia va fi ascultata fara intarziere, ca un asemenea nevoitor se va invrednici de cercetarea harica a lui Dumnezeu.
Si pretutindeni Sfantul Duh legiuieste imbinarea postului cu rugaciunea, intoarceti-va la Mine din toata inima voastra, ii cheama Domnul pe pacatosi prin gura unui alt Proroc, indemnandu-i si imbarbatandu-i la pocainta, cu post, cu plangere si cu tanguire, si va rupeti inimile voastre, iar nu hainele voastre, si va intoarceti la Domnul Dumnezeul vostru… continuare »

[wpvideo ga9ZbquG]

sursa: Pelerin ortodox

„Din inima ies ganduri rele, ucideri, preacurvii, curvii, furtisaguri, marturii mincinoase, hule. Acestea sant care spurca pre om.” (Mat. 15:19)

1. Aceste cuvinte le-a spus Domnul tau, fiule. Acestea Le-a spus Evreilor necrestinati a caror inima, din pricina pacatului stramosesc si pacatului lor, se preschimbase in izvor nu al vietii, ci al mortii si a toata putreziciunea.
2. Inima este un izvor, iar gura este un rau. Iar ca asa stau lucrurile da marturie Atoatestiitorul, Care in trup a umblat pe pamant, cu aceste cuvinte: Din prisosinta inimii graieste gura. (Mat. 12:34) Asadar, limba noastra este vestitorul inimii noastre. Ce cuvinte sant in inima, aceleasi cuvinte-s si pe limba; si ce uraciune e in inima, aceeasi uraciune-i si pe limba. Ceea ce se afla in inima se varsa si se prelinge pe buze.
3. Adanca e inima omului, zis-a prorocul. O, Doamne, cat de adanca e inima omului! In inima omului totul se poate cuprinde, dar numai Tu, Dumnezeul nostru, o poti cuprinde. Si curatia ingerilor si necuratia iadului isi poate gasi locul in inima omului. Barometrul inimii omului are insemnate toate gradatiile, de la talpa iadului pana in taria cerurilor.
4. De aceea s-a zis: Mai inainte de toate cele ce se pazesc, pazeste-ti inima, caci din ea izvoraste viata. Izvoraste viata daca o pazesti; iar, de nu o vei pazi, va izvori toata uraciunea.
5. Si una, si alta. Asadar, pazeste si pastreaza izvorul vietii din tine, ca sa nu se tulbure. Tu esti botezat, si botezul e mare lucru. Esti imbaiat in apa si in duh. Fiul lui Dumnezeu s-a pogorat si te-a imbaiat, precum o maica isi imbaiaza pruncul murdar. El a curatit inima ta si a facut-o izvor al vietii. Si tu, ce faci? Oare nu esti fara de minte cand pacatuiesti? Oare prin pacat nu preschimbi izvorul vietii intr-un izvor al mortii?
6. O, Dumnezeul nostru, Cel ce pretutindenea esti, cat de bine este pentru om a-si preda inima in mainile Tale decat a o calauzi cu propriile maini! Cu adevarat primejdios lucru este pentru om a-si calauzi inima cu muritoare maini! Tu, Doamne, dintotdeauna ai stiut asta. Iar Tu, indata ce i-ai daruit omului inima – aceasta nemarginita si tainica minune! – parinteste l-ai sfatuit: Fiule, da-mi inima ta! Adica, intoarce dar din darul Meu, pentru a nu-l pierde.
7. Multi vorbesc despre voia sloboda a omului. Sant oameni slobozi intru bine, iar altii slobozi intru rau. Slobod intru bine este cel ce isi preda libertatea celui mai slobod, adica Celui ce este cel mai slobod, ca sa o foloseasca spre bine. Slobod intru rau este cel ce vrea sa foloseasca singur libertatea sa, si atunci, fara sa bage de seama, o preda Tiranului, celui ce este cel mai lipsit de libertate.
8. Oare nu ai vazut vreun copil caruia maica i-a dat cutitul sa taie paine, si copilul tine cutitul, iar mama tine cutitul copilului? Asa, de fapt, mama e cea care taie cu cutitul, chiar daca copilului i se pare altminteri. Daca copilul impinge mana mamei, atunci nu va taia painea, ci se va taia pe sine. Oare nu este aceasta chipul libertatii omenesti? Oare nu este pilda despre cei slobozi intru bine si cei slobozi intru rau? continuare »

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=O5heYLKpP_I]

Din emisiile estimate de IRSN, Meteo Franta a simulat dispersia de emisii radioactive pe distante mari, proiectate pana in data de 26 martie.
In conformitate cu aceasta simulare, emisia de gaze ar fi ajuns in Statele Unite pe 16 sau 17 martie. Aceasta predictie este in concordanta cu prezenta in aer, dupa cum a raportat pe site-ul sau Agentia pentru Protectia Mediului (USEPA), a urme de iod radioactiv si cesiu, in data de 18 martie, in Sacramento – California. Valorile masurate au fost cuprinse intre 0.165 de mBq/m3 si 131, 0.03 mBq/m3 de iod, 132 si 0.002 mBq/m3 de cesiu 137.
Poluantii radioactivi eliberati in aer, au ajuns apoi in Antilele franceze la 21 martie si Saint-Pierre si Miquelon in 23 martie.
Europa a fost la randul ei afectata intre 22 si 23 martie. In Franta, in special dupa 24 martie urme de particule radioactive ar putea fi prezente in aer la niveluri foarte scazute, care ar trebui sa fie de ordinul a mBq/m3 maxim.
Cum era de asteptat, din emisfera sudica nu este afectata in mod semnificativ de acest dispersarea scara larga.
Nivelurile de concentratie in aer asteptate in America si Europa sunt prea mici pentru a prezenta un risc pentru sanatatea umana si pentru mediu, chiar daca se va intinde pe durata a mai multor luni.

In gradina Ghetsimani
Sa nu credeti ca doar pe Cruce a rabdat Domnul suferinte de nedescris, chinuri cumplite. Chinuri si mai cumplite au inceput in gradina Ghetsimani, la lumina lunii. Cum Il mai sfasia durerea pe Mantuitorul! Cat de fierbinte S-a rugat Tatalui Sau: Parintele Meu! De este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta! Insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti (Mt. 26, 39)! Poate ca oamenii obraznici se vor gandi: „Ce lasitate! De a cerut Tatalui ca paharul patimirilor sa il ocoleasca, daca pentru aceste patimiri a venit in lume?” Din pacate, nu toti adancesc ceea ce a trait Domnul in inima Sa atunci. Nu toti stiu de ce a fost atat de chinuitoare rugaciunea Lui catre Tatal Sau. Nu toti se cutremura la gandul ca de pe fata Lui cadea sudoare de sange. Totusi, se cade ca toti sa stie asta – sa stie ca lupta duhovniceasca pe care a trait-o Domnul rugandu-Se Tatalui Sau in gradina Ghetsimani a fost cea mai mare, si totodata cea mai grea si mai cumplita incercare din viata Lui.
Ei bine, de ce au fost atat de infricosatoare suferintele Lui sufletesti, chiar fata de suferintele Lui trupesti? De ce s-a intristat atat de mult Hristos inaintea patimirilor Sale pe Cruce? Ganditi-va: daca vreunul dintre voi ar ajunge sa ia asupra sa pacatele a o suta de oameni si sa dea raspuns pentru ele inaintea lui Dumnezeu, de cata groaza s-ar umple si cat de greu l-ar apasa pacatele straine? Iar Domnul a luat asupra Sa pacatele intregii omeniri. Oare n-ati auzit cuvintele marelui proroc Isaia: Iar El pentru pacatele noastre a fost ranit si pentru faradelegile noastre a patimit; certarea impacarii noastre asupra Lui, si prin ana Lui noi toti ne-am vindecat (Is. 53, 5-6)? Oare nu ati citit ce scrie in prima Epistola a Sfantului Apostol Petru: El a purtat pacatele noastre in trupul Sau pe lemn… prin a Carui rana v-ati vindecat (1 Pt. 2, 24)?
Asadar, inca din gradina Ghetsimani Domnul s-a intristat sub infricosatoarea greutate a pacatelor intregii lumi, pe care le-a luat de bunavoie asupra Sa, pentru care a trebuit saa devina Jertfa inaintea dreptei judecati a lui Dumnezeu, fiindca El – si nimeni altul – putea rascumpara pacatele intregii omeniri. Iata de ce sudoare insangerata picura de pe fruntea Lui, iata de ce S-a chinuit atata Domnul rugandu-Se Tatalui Sau. Putem oare sa ne inchipuim macar chinul acesta? Caci El, ca Om, era Drept, urator a toata nedreptatea si plinitor a toata dreptatea (Mt. 3, 15). Pe deasupra, El, Atoatestiutor fiind, stia si ce vedem noi in zilele noastre, stia ca vor trece veacuri si neamul omenesc Il va uita din ce in ce mai mult, chiar va huli si va defaima numele Lui cel sfant, stia ca la A Doua Sa Venire Fiul Omului de-abia va mai gasi credinta pe pamant (v. Lc. 18, 8). continuare »

A doua zi dupa Buna Vestire a Preacuratei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu, Biserica de demult, prin tipicul Ierusalimului si prin randuiala marelui locas al Sfantului Sava, a hotarat a sarbatori Soborul Sfantului Arhanghel Gavriil cu cantari de lauda, cinstind pe bunul vestitor de bucurie. Pentru ca se cuvine aceluia a fi cinstit de noi dupa vrednicie, ca cel ce a slujit taina mantuirii noastre, aducand Fecioarei celei fara de prihana vestire despre intruparea lui Dumnezeu Cuvantul, in preacuratul ei pantece. Pentru ca, daca un imparat pamantesc, printr-un cinstit sol, aduce in cetate vreun cuvant de mila imparateasca, de toti cetatenii se cinsteste mult, cu atat mai mult pe cel trimis de la imparatul ceresc, cu preamilostivul cuvant spre neamul omenesc, cel vestitor de vesnica mantuire, pe Gavriil, cel mai ales voievod al ingerilor, cu datorie este a-l cinsti cu deosebita praznuire. Iar cat este de cinstit acest sol dumnezeiesc, singur si-a spus cinstea sa mai inainte Sfantului Zaharia, zicand: “Eu sunt Gavriil, care stau inaintea lui Dumnezeu, adica mai aproape decat alti ingeri de scaunul lui Dumnezeu”. Si precum la pamanteasca imparatie, pe cat cineva este mai aproape de imparat, si de tainele imparatesti este mai cinstit; asemenea si la cereasca imparatie, sfintii ingeri cei ce mai de aproape stau inaintea lui Dumnezeu sunt vazatori ai tainelor lui Dumnezeu mai incredintati, au mai multa cinste si slava si mai mult stralucesc decat ingerii care sunt in randuielile cele mai de jos.
Sfanta Scriptura spune ca ingerii randuielii celei preainalte sunt mai aproape de dumnezeiasca si neapropiata slava, si intre acestia se afla mai marii voievozi ingeresti, adica ceata Sfintilor Arhangheli. Ca scrie la Sfantul Tobie ca, impreuna cu calatorul lui Tobie, acel tanar a spus ca este inger si a aratat ca este unul din cei sapte arhangheli care stau inaintea lui Dumnezeu. Inca si Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu pe cei sapte ingeri ii pomeneste in cartea Apocalipsei sale, zicand: Har voua si pace de la Cel ce este, a fost acum si vine; cum si de la cele sapte duhuri care sunt inaintea scaunului Lui. Deci, dintre cele sapte, unul este Sfantul Gavriil, care este al doilea dupa Sfantul Mihail. Caci astfel se numara dupa nume: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Selatiil, Gudiil si Varahil. Iar de va zice cineva: “De ce n-a trimis Dumnezeu la Preacurata Fecioara pe cel dintai dintre ingeri, pe Mihail, ci pe Gavriil, care este dupa dansul?”, acela sa stie ca toti cei sapte sfinti ingeri mai inalti cu cinstea sunt intre dansii asemenea. Dar cu numarul se incepe de la Mihail si fiecare dintre dansii isi are slujba sa deosebita. Astfel, Mihail este biruitorul vrajmasilor; Gavriil, vestitor al dumnezeiestilor taine; Rafail, tamaduitor al neputintelor omenesti; Uriil este raza a focului dumnezeiesc si luminator al celor intunecati; Selatiil este rugator, pentru ca rugandu-se totdeauna lui Dumnezeu, indeamna pe oameni la rugaciune; Gudiil este slavitor al lui Dumnezeu si isi are slujba de a intari pe oamenii care se ostenesc la orice lucru pentru slava lui Dumnezeu si a le mijloci rasplatire, iar Varahil este datator de binecuvantarea lui Dumnezeu si mijlocitor al dumnezeiestilor faceri de bine. continuare »

[vodpod id=ExternalVideo.990638&w=425&h=350&fv=autoplay%3Dfalse%26brand%3Dembed%26cid%3D7497266%26v3%3D1]

1)  Unora le place sa dea slavei desarte un loc deo­sebit de mandrie in insirarea «Cuvintelor». De aceea si spun ca sunt opt ganduri conducatoare si sustinatoare ale rautatii. Grigorie Teologul si altii dintre invatatori le-au socotit pe acestea sapte. Eu urmez mai bucuros acestora. Caci cine mai are mandrie dupa ce a biruit slava desarta? Ele au numai atata deosebire intre ele, cata are pruncul prin fire fata de barbat si graul fata de paine. Caci primul e inceputul, iar al doilea sfarsitul. Dar despre inceputul si plinatatea patimilor necuvioasei inchipuiri de sine, vom vorbi pe scurt cand va veni vremea. Caci cel ce incearca sa filozofeze despre aces­tea pe larg, este asemenea celui ce incearca in zadar sa cantareasca vanturile.

2)  Slava desarta este, dupa natura, schimbarea firii si strambarea moravurilor[1] si pandirea a ceea ce poate fi dispretuit. Iar dupa calitate, este risipitoarea ostenelilor[2], pierderea sudorilor, pandirea comorii, nepoata necredintei, inaintemergatoarea mandriei, ine­carea corabiei in port, furnica in arie[3]. Ea e sub­tire, dar unelteste impotriva a toata osteneala si a tot rodul[4].

3) Furnica asteapta sa se ispraveasca stransul graului si slava desarta sa se adune bogatia. Cea dintai se bucura, ca sa fure; iar cea de a doua, ca sa risipeasca. Duhul deznadejdii se bucura vazand inmultindu-se pa­catul ; duhul slavei desarte, vazand inmultindu-se vir­tutea. Caci usa celui dintai e inmultirea ranilor ; iar a celui de al doilea, e bogatia ostenelilor[5].

4) Ia seama si vei vedea aceasta nelegiuita inflo­rind pana la mormant in vesminte, in mirodenii, in con­voaie si in altele[6].

5) In toate straluceste soarele cu imbelsugare. Si de toate straduintele se bucura slava desarta. De pilda: sunt stapanit de slava desarta cand postesc; dezlegandu-l, ca sa nu fiu cunoscut (ca postitor), iarasi ma stapaneste slava desarta, pentru modestia mea; imbracandu-ma in haine luxoase sunt biruit de ea, schimbandu-le in haine nearatoase, iarasi sunt stapanit de ea; vorbind, sunt biruit de ea; tacand, iarasi sunt biruit de ea[7]. Oricum voi arunca acest glob cu trei coarne, tot­deauna unul sta drept si el e cel din centru. continuare »

Ziua de 8 martie este intemeiata in 1910, de Clara Zetchin (nascuta Asser), la Conferinta Femeilor Socialiste de la Copenhaga. Era o mutare importanta pe care o facea Internationala Socialista, prin crearea unei sarbatori pentru femeia-revolutionar. Comunistii, revoltati impotriva lui Dumnezeu si a randuielilor puse de Acesta in lume, voiau sa inroleze alaturi de ei si femeile. Intai de toate le-au oferit o zi a feminitatii pagane, o sarbatoare buna pentru dezlimitarea patimilor si slavirea femeii, adica a fapturii, negandu-l pe Creator. De la bun inceput, aceasta sarbatoare a fost anticrestina, antihristica, apostata, antisociala, pierzatoare de suflete. Prin propaganda insistenta privind dreptul la vot dar mai ales „drepturile” anticrestine, precum si prin adunari sfidatoare, prin ziare si carti, miscarea feminista s-a impus in constiinta cat mai multor oameni. In Vest, dupa al doilea Razboi Mondial, din feminism au izbucnit revolutia sexuala, lesbianismul, miscarile protestatare ale tinerilor hippy, cu consecinte dezastruoase privind pruncuciderea (legea dreptului la avort), homosexualitatea, concubinajul si distrugerea familiei. In Est, a lucrat bolsevismul satanist, prin organizatiile de femei si tineret care au impus randuieli noi, joia tineretului, regina balului, 8 Martie, deturnata in mod fals catre „ziua mamei”, implicandu-i astfel si pe copii, apoi discoteca si concursurile de miss au inlocuit traditiile morale si crestine ale romanilor. Privind inapoi cu amaraciune, observam ca vrajmasii nevazuti, dar si cei vazuti au facut cu noi exact ceea ce au vrut. S-au bizuit pe pacatele si patimile noastre, pe naivitatea si nestiinta noastra, pe slaba credinta si pe slabiciunile noastre si ne-au spalat creierele, dupa care le-au „remobilat” cu ideile, opiniile, obiceiurile si naravurile lor. Le-au fost suficiente doua generatii, cel mult trei, pentru ca sa ne preschimbe din crestini in pagani sadea.

Oare noi stim ce sarbatorim la 8 Martie? Pe langa originea comunista, pe langa paganismul ei, pe langa inchinarea la idolul frumusetii (mitul Afroditei face astazi ravagii prin aceea ca el reprezinta, in realitate, pe diavolul placerilor si desfranarilor fara frontiere, demon ce domina lumea), sarbatoarea de la 8 martie mai are un sens, ceva mai adanc si bine ascuns. Initiatoarea sarbatorii, Clara Zetchin i-a dedicat aceasta zi femeii revolutionar si a ales-o pe Estera din Vechiul Testament. Ba chiar este posibil ca, in anul 1910, sarbatoarea Purimului sa fi cazut chiar pe 8 martie. Cine doreste sa se lamureasca in detaliu, sa revada cartea Estera, din care va afla ca, in luna Adar, a douasprezecea a anului, ziua 13, din porunca regelui Artaxerxe, evreii au macelarit 75.000 de persi din elita, pe care ii considerau dusmani personali. A doua zi, au sarbatorit cu mare veselie aceasta ucidere. Ne punem intrebarea: „Cum se poate sarbatori o zi de macel? Nici un popor din lume nu serbeaza o asemenea zi cu bucurie. Purimul – sarbatoare in special pentru copii (unde se canta, se joaca, iar Talmudul recomanda celor maturi chiar sa bea bauturi spirtoase pana nu mai deosebesc diferenta dintre expresiile “blestemat fie Aman” si “binecuvantat este Mardoheu”) este comemorarea unui masacru in care au murit poate mii de copii. Nu a fost o batalie (cum incearca unii sa explice), in care si evreii si persii sa se lupte cu armele in mana, ci anume un macel. […] Internationala a avut scopuri mondiale. Ea a avut ce spune lumii: ca Purimul e sarbatoarea nimicirii dusmanilor, iar dusmanii Revolutiei bineinteles au fost nu numai capitalistii, ci si Biserica. In acest caz e lipsita oare de motivatie presupunerea ca in constiinta liderilor evrei ai Internationalei, miscarea revolutionara feminina se asocia cu Estera, iar 8 Martie – din obisnuinta cu sarbatoarea Purim?” continuare »

Ziua de 8 martie este intemeiata in 1910, de Clara Zetchin (nascuta Asser), la Conferinta Femeilor Socialiste de la Copenhaga. Era o mutare importanta pe care o facea Internationala Socialista, prin crearea unei sarbatori pentru femeia-revolutionar. Comunistii, revoltati impotriva lui Dumnezeu si a randuielilor puse de Acesta in lume, voiau sa inroleze alaturi de ei si femeile. Intai de toate le-au oferit o zi a feminitatii pagane, o sarbatoare buna pentru dezlimitarea patimilor si slavirea femeii, adica a fapturii, negandu-l pe Creator. De la bun inceput, aceasta sarbatoare a fost anticrestina, antihristica, apostata, antisociala, pierzatoare de suflete. Prin propaganda insistenta privind dreptul la vot dar mai ales „drepturile” anticrestine, precum si prin adunari sfidatoare, prin ziare si carti, miscarea feminista s-a impus in constiinta cat mai multor oameni. In Vest, dupa al doilea Razboi Mondial, din feminism au izbucnit revolutia sexuala, lesbianismul, miscarile protestatare ale tinerilor hippy, cu consecinte dezastruoase privind pruncuciderea (legea dreptului la avort), homosexualitatea, concubinajul si distrugerea familiei. In Est, a lucrat bolsevismul satanist, prin organizatiile de femei si tineret care au impus randuieli noi, joia tineretului, regina balului, 8 Martie, deturnata in mod fals catre „ziua mamei”, implicandu-i astfel si pe copii, apoi discoteca si concursurile de miss au inlocuit traditiile morale si crestine ale romanilor. Privind inapoi cu amaraciune, observam ca vrajmasii nevazuti, dar si cei vazuti au facut cu noi exact ceea ce au vrut. S-au bizuit pe pacatele si patimile noastre, pe naivitatea si nestiinta noastra, pe slaba credinta si pe slabiciunile noastre si ne-au spalat creierele, dupa care le-au „remobilat” cu ideile, opiniile, obiceiurile si naravurile lor. Le-au fost suficiente doua generatii, cel mult trei, pentru ca sa ne preschimbe din crestini in pagani sadea.

Oare noi stim ce sarbatorim la 8 Martie? Pe langa originea comunista, pe langa paganismul ei, pe langa inchinarea la idolul frumusetii (mitul Afroditei face astazi ravagii prin aceea ca el reprezinta, in realitate, pe diavolul placerilor si desfranarilor fara frontiere, demon ce domina lumea), sarbatoarea de la 8 martie mai are un sens, ceva mai adanc si bine ascuns. Initiatoarea sarbatorii, Clara Zetchin i-a dedicat aceasta zi femeii revolutionar si a ales-o pe Estera din Vechiul Testament. Ba chiar este posibil ca, in anul 1910, sarbatoarea Purimului sa fi cazut chiar pe 8 martie. Cine doreste sa se lamureasca in detaliu, sa revada cartea Estera, din care va afla ca, in luna Adar, a douasprezecea a anului, ziua 13, din porunca regelui Artaxerxe, evreii au macelarit 75.000 de persi din elita, pe care ii considerau dusmani personali. A doua zi, au sarbatorit cu mare veselie aceasta ucidere. Ne punem intrebarea: „Cum se poate sarbatori o zi de macel? Nici un popor din lume nu serbeaza o asemenea zi cu bucurie. Purimul – sarbatoare in special pentru copii (unde se canta, se joaca, iar Talmudul recomanda celor maturi chiar sa bea bauturi spirtoase pana nu mai deosebesc diferenta dintre expresiile “blestemat fie Aman” si “binecuvantat este Mardoheu”) este comemorarea unui masacru in care au murit poate mii de copii. Nu a fost o batalie (cum incearca unii sa explice), in care si evreii si persii sa se lupte cu armele in mana, ci anume un macel. […] Internationala a avut scopuri mondiale. Ea a avut ce spune lumii: ca Purimul e sarbatoarea nimicirii dusmanilor, iar dusmanii Revolutiei bineinteles au fost nu numai capitalistii, ci si Biserica. In acest caz e lipsita oare de motivatie presupunerea ca in constiinta liderilor evrei ai Internationalei, miscarea revolutionara feminina se asocia cu Estera, iar 8 Martie – din obisnuinta cu sarbatoarea Purim?” continuare »

Parastasul va avea loc sambata, 5 martie, la Catedrala Mitropolitana din Cluj. Slujba parastasului va fi oficiata la ora 11.00, dupa savarsirea Sfintei Liturghii. Slujba de pomenire se va incheia cu ectenia celor adormiti, rostita in cripta arhiereasca de sub altarul catedralei.La parastasul de 40 de zile al Mitropolitului Bartolomeu Anania vor participa Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Arhiepiscopul Andrei Andreicut al Alba-Iuliei si cei doi Episcopi Vicari ai Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului si Clujului, Vasile Somesanul si Irineu Bistriteanul