† APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
Continuare de la: Adevarul despre Ipatia
Idolatrul Damaskios (cca 480-550) si-a scris opera sa la un secol de la uciderea stralucitei filozoafe pagane Ipatia (415 d. Hr.). Cu toate acestea incearca sa atribuie, fara nici o dovada, moartea ei unei… invidii ascunse a Sfantului Chiril (Suidas[1] Y 166). Pe informatiile lui Damaskios s-a bazat si ulteriorul cronicar Ioanis Malalas[2].
Sfantul Chiril nu ar fi avut nici un interes real din uciderea Ipatiei, caci aceea nu a fost o aparatoare a idolatriei si nu-i statea Sfantului impotriva. Mai ales ca avea multi elevi crestini, cum a fost si episcopul Sinesie Kirineul. Se spune ca ar fi scris candva: „Doresc sa mor crestina” (Pr. Gh. Metallinos, ELENISMUL PAGAN sau ORTODOXIA ELENA, ed. Armos 2003). Altii spun ca ar fi fost sfatuitor politic a eparhului Orestis, lucru ce ar fi putut pricinui invidie din partea Sfantului Chiril. Dar acesta nu ar fi izbutit nimic prin uciderea ei, fara numai intaratarea lui Orestis. Adevarul este ca Sfantul Chiril avea o oarecare putere, dar nu era mai presus de legi. Chiar si cei care neaga sfintenia lui Chiril, vor trebui sa accepte ca este exclus ca el sa fi fost atat de imbecil, incat sa se primejduiasca in zadar si sa-si compromita cinstea sau sa fie pedepsit pentru aceasta.
Ipatia a fost ucisa de niste alexandreni fanatici care o considerau responsabila de rivalitatea dintre Sfantul Chiril si Orestis (Socrate, Istoria Bisericeasca VII 15 si Ioan de Nikiu[3], Cronica 84.87-103). Drept aceea faptasii NU era corpul special al paralavanilor, aflati sub ordinele patriarhului Alexandriei. De altminteri, locuitorii Alexandriei erau renumiti tulburatori (Socrate, Istoria Bisericeasca VII 7 si Sfantul Chiril, Omilie la Pasti, 419). O sursa contemporana cu Sfantul Chiril, Socrate Scolasticul (cca 380-450) arata ca uciderea Ipatiei s-a facut la initiativa unui oarecare citet pe nume Petru si la cea a Sfantului Chiril. Cu aceasta este de acord si fanaticul extremist Ioan de Nikiu (sfarsitul sec. 7). Aici trebuie sa mentionam ca in Biserica Alexandrina citetii nu erau sfintiti si nu neaparat crestini botezati (Socrate, Istoria Bisericeasca V 22).
Poate unii spun ca Socrate se contrazice pe sine, deoarece scrie ca moartea Ipatiei „nu putina invinuire a adus lui Chiril si Bisericii Alexandriei”. Dar aceasta declaratie nu lasa sa se inteleaga ca Sfantul Chiril ar fi vinovat, ci ca Sfantul a fost rusinat din pricina delicventei unui madular al turmei sale.
Desigur, Socrate nu-l partineste deloc pe Sfantul Chiril atunci cand il considera nevinovat, asa cum nici nu sovaie in alta parte sa mentioneze greselile lui. Ajunsese chiar sa-l acuze de nesocotinta pe Sfantul Chiril, deoarece il cinstise ca Mucenic pe fanaticul monah Ammonie, care fusese omorat pentru ca il atacase pe Orestis (Socrate, Istoria Bisericeasca VII 14). Unii considera ca Sfantul apartine ereziei novatienilor, datorita simpatiei pe care o arata acelora in opera sa, dar asa cum este cunoscut Sfantul Chiril s-a purtat cu ei cu asprime (Socrate, Istoria Bisericeasca VII 7).
Mai mult, de vreme ce toti cunosteau vinovatia lui Petru, am putea presupune ca acela nu a scapat de pedeapsa. Uciderea era o infractiune penala potrivit cu legile in vigoare. Sfantul Chiril nu s-a impotrivit pedepsirii lui Petru (lucru ce l-ar fi putut face, tinand seama de caracterul sau energic si a actiunilor pe care le savarșea cu puterea pe care o avea). Si ar fi fost un lucru nesabuit a crede ca Sfantul Chiril avea mai multa putere decat „adversarul” sau, eparhul Orestis. Sa nu uitam ca Sfantul Chiril nu l-a putut izbavi pe monahul Ammonie de pedeapsa, desi declarase ca este impotriva.
Informatiile pe care le avem rastoarna ipoteza nefondata ca Sfantul Chiril ar fi fost autorul moral al uciderii Ipatiei. Lucru sigur este ca infricosatoarea ucidere a Ipatiei este fara indoiala potrivnica duhului Crestinismului si condamnata de Biserica. Trebuie sa avem intotdeauna in vedere faptul ca un Sfant nu se naste, ci se face. Astfel si Chiril, chiar de ar fi avut o mica parte de responsabilitate pentru moartea Ipatiei, s-a facut Sfant dupa aceea, de-a lungul vietii sale. Multi Sfinti au fost chiar si ucigasi inainte de a-si renega viata lor pacatoasa si a se darui lui Dumnezeu.
Sursa: https://www.oodegr.com/neopaganismos/diogmoi/ypatia1.htm
[1] Suidas, cel mai mare loxicograf bizantin din sec. 10, al carui dictionar-enciclopedie ii poarta numele.
[2] Ioan Malalas a fost originar din Antiohia. A trait in sec.VI d. Hr. in vremea imparatilor Anastasie, Iustin, Iustinian si Iustin II.
[3] Ioan episcop monofizit copt de Nikiu.
articol primit de la Schitul Lacu. Multumim pentru stradania depusa de parinti pentru traducere.