VIDEO (conferinţa de la Iaşi): Teologul Marian Maricaru despre condiţia de recunoaştere a unui sfânt mucenic. „Sfințenia mucenicilor este mărturisită de Dumnezeu”

De ce mucenicii (desigur, drep-credincioși) pot fi cinstiți deplin
încă de dinainte de canonizarea oficială

conform Sfinților renașterii isihaste
Nicodim Aghioritul și Athanasie din Paros

[youtube=https://www.youtube.com/watch?v=j_P27pGc6zQ] [youtube=https://www.youtube.com/watch?v=E4vaAchbzco]

Alocuțiunea cuprinde următoarele:

– Despre asemănarea dintre canonizarea Sf. Constatin Brâncoveanu și acelor dimpreună cu dânsul (care nu au fost condamnați din motive religioase, ci li s-a oferit ca „șansă” mincinoasă lepădarea de Hristos, pe care lepădându-o, s-au sfințit) și problema canonizării celor care au mărturisit în închisorile comuniste, care, de asemenea, dincolo de motivele încarcerării lor (motive politice, asimilate politic sau chiar și numai penale), au refuzat șansa eliberării condiționate de lepădarea de Hristos (care era punct central în re-educare, în formarea „omului nou”, comunist).

– Mărturie personală despre izvorârea de mir de anul trecut.

– Despre folosul ungerii cu mirul de la mucenici – conform Sf. Ioan Gură de Aur.

– De ce mucenicii (desigur, drep-credincioși) pot fi cinstiți deplin încă de dinainte de canonizarea oficială (conform Sfinților renașterii isihaste Nicodim Aghioritul și Athanasie din Paros ) – câteva remarci pornind de la articolul Păr. Gheorghe Metallinos (fost decan al Facultăți de Teologie din Athena) „Sfințenia mărturisită de Dumnezeu”.

Citând din lucrarea Sf. Athanasie al Paros-ului Despre neo-martiri. Că sunt sfinți și trebuie să fie cinstiți ca sfinți de dinainte de decizia de validare (=canonizarea oficială, n. trad.) a   Bisericii, episcopul Neofit al Morfos-ului arată în prologul unei cărți dedicate Sf. Filumen, Noul Mucenic (martirizat în 1978 în țara sfântă și canonizat oficial în 2009), de ce acesta este cinstit deja ca sfânt prin tipărirea unei slujbe înainte de canonizarea oficială:

„În luarea deciziei de a se edita această slujbă, pledează, în principiu obiceiul bisericesc conform căruia Biserica înaintează spre prăznuirea pomenirii mucenicilor imediat după martirizare, înainte, deci, de a se face validarea oficială a acestuia de către Marea Biserică. Așa cum în mod caracteristic spune Sfântul Athanasie din Paros în epistola sa despre Neo-martiri, creștinii «slăvesc și dau evlavie martirilor fără nicio aprobare (autorizație, n. trad.) a Marii Biserici», deoarce «această aprobare bisericească se cere și se dă numai în cazul cuvioșilor, a căror sfințenie nu este cunoscută tuturor, și Biserica, făcând cercetare exactă (…) adeverește (…) și creștinilor de pretutindeni că acel părinte este sfânt, iar cel care dorește, poate să-l prăznuiască neverificat». Sfântul Athanasie din Paros amintește multe cazuri de mucenici pentru care s-au scris slujbe și a căror pomenire s-a săvârșit mai înainte de decizia oficială a Marii Biserici în legătură cu ei”. [Sursa citatului: https://www.orp.gr/?p=1557 ; Traducere de M.M.]

sursă text: Blogul de Dogmatică empirică